Ion BOGDAN LEFTER 

Mereu in atentie, spectaculos in sine, dar si prin frecventele controverse si scandaluri, fotbalul continua sa "developeze" cu mare claritate precaritatile mai generale ale societatii romanesti actuale. Pasiunile pe care le starneste si mediatizarea enorma exacerbeaza problemele, le hipertrofiaza, de parca le-ar aseza sub o lupa mult maritoare. In acelasi timp, primitivismul relatiilor dintre actorii acestui sport si brutalitatea afacerilor derulate in domeniu ofera un peisaj simplificat, in tuse apasate, in alb si negru. Simplu este si jocul insusi, inteligibil pentru toate categoriile de public, inclusiv cele mai needucate, ca si pentru investitorii mai putin sofisticati si nu neaparat foarte gramaticali (atrasi "nu in ultimul rand, probabil" si de popularitatea protectoare pe care le-o asigura rolurile de "eroi salvatori" ai destinelor "fotbalului romanesc"; daca esti in neregula cu ceva, autoritatile se pot intimida in fata unor persoane atit de cunoscute si de "patriotice"...). Asa se face ca, de circa un deceniu incoace, de cand in Romania se fac bani frumosi si fotbalul a devenit interesant pentru noile capitaluri autohtone (sau "ma rog" pentru o parte a lor!), vedem roind in jurul balonului rotund o tipologie umana caricaturala, angrenata in afaceri si in scandaluri cat se poate de expresive pentru "spuneam" precaritatile Romaniei postcomuniste. Iata un inventar improvizat de teme mai generale "si foarte diferite" pe care le vedem rasfrante in oglinda maritoare a jocului cu balonul rotund: * saracia si imbogatirea postcomunista ("le nouveau riches"): patronii de cluburi, diriguitorii Federatiei si ai Ligii, fotbalistii cei mai buni etaleaza un lux sfidator, cei dintai obisnuind sa imparta bancnote indraznetilor care-i abordeaza la intrarea in stadioane sau in tribunele oficiale; * triseria, inlocuirea eticii muncii cu smecheria aranjamentelor: asa-numita "cooperativa" si alte "blaturi", mereu acuzate, niciodata dovedite; * privatizarile si alte tipuri de afaceri frauduloase: preluari de cluburi si de stadioane, transferuri preferentiale de terenuri intre cutare minister si un proprietar de echipa faimoasa, investitii de la bugetul de stat in beneficiul cluburilor devenite private s.a.m.d.; * raporturile patronat-salariati: nu se respecta legislatia muncii, nu se platesc la timp salariile, jucatorii sunt tratati ca niste supusi feudali (si li se adreseaza patronilor si antrenorilor cu apelativul "nea", preluat din limbajul obedientei familiale, dupa modelul taranesc arhaic, strict ierarhizat); * evaziunea fiscala, folosirea unor ONG-uri ca paravane pentru ocolirea legislatiei comerciale: salariile fotbalistilor au fost virate prin intermediul unor fundatii si asociatii, ca sume exceptate de plata impozitelor (donatii, prime de asigurare retrase lunar etc.); * exportul fortei de munca: vanzarea sistematica a jucatorilor, la cote tot mai joase si pe piete tot mai slabe (de la transferurile vedetelor de la inceputul anilor '90 catre Spania sau Italia s-a ajuns la migratia masiva catre Turcia, Rusia, Ucraina); * violenta publica: batai pe stadioane, infractionalitatea tinerilor din galerii, organizati dupa reguli interne dure, de tip paramilitar, cu lideri-dictatori absoluti; * vulgaritatea de limbaj; * machismul si misoginismul; * nationalismul, rasismul, utilizarea unor simboluri de tip nazist (pentru ultimele teme nu mai e nevoie de nici o detaliere)... Dupa cum se vede, sunt probleme care semnaleaza retardarile unor segmente ale societatii romanesti in procesul de evolutie catre mentalitatile si valorile constitutive ale democratiei postmoderne. Ei bine, apropiatele alegeri pentru sefia Federatiei Romane de Fotbal adauga tema optiunii intre "vechi" si "nou", intre statu quo-ul sistemului actual, acuzat de mafiotizare, cu un "Nas" in frunte (porecla presedintelui, care tocmai si-a mazilit cativa colaboratori apropiati, banuiti ca l-ar fi "tradat"), si alternativa "occidentalizanta" propusa de contracandidat, unul dintre cei mai prestigiosi fotbalisti ai "generatiei de aur", retras din activitate si revenit in tara dupa acumularea unei bogate experiente internationale, in puternice campionate Vest-europene, bazate pe respectarea regulilor si a drepturilor, pe munca serioasa, pe metode complexe de pregatire s.a.m.d. Speriat de perspectiva insanatosirii domeniului, care ar diminua spatiul pentru "manevrele" de pana acum, "establishment"-ul s-a mobilizat si a strans randurile. Au loc intalniri preliminare in care votantii din Adunarea generala a FRF sunt "dadaciti" intru sprijinirea camarilei actuale, caci daca vin la putere "occidentalizantii" va fi vai si-amar: nenorocire mare!, vor sa instaureze legea si corectitudinea! Fara sa mai discutam aici in ce masura credibilitatea alternativei e "fara fisura", semnificativ ramane contrastul simbolic dintre cei doi candidati, dintre cele doua oferte electorale. Desigur, nu e o noutate in Romania postcomunista, a carei tema centrala aceasta a fost (si "nu-i asa?" - mai este inca, pe ici, pe colo, in fotbal ori in alte domenii): lupta acerba dintre "vechi" si "nou"...