Indiferent daca va castiga ori nu alegerile din 21 noiembrie Mircea Sandu este un om aproape terminat, iar acest lucru il tradeaza prin toate gesturile sale. Pana deunazi un individ sigur pe sine pana la cinism, sfidator si sarcastic fata de rivalii sai de conjunctura, Sandu nu mai arata de ceva vreme acea degajare care a contribuit si ea considerabil la antipatia si dispretul cu care este privit de intreaga lume onesta. E clar ca aparitia candidaturii lui Gica Popescu l-a extras din vechile tipare si a scos din el latura cea mai jalnica si dezgustatoare, cea pe care oamenii din preajma fotbalului i-o cunosteau de multa vreme, dar pe care spectatorii placizi ai acestui fenomen cu greu ar fi putut-o banui. A fost mai intai acea iesire salbatica la adresa lui Ion Craciunescu ce nu poate fi explicata prin aura de smardoi pe care si-o consolidase in tinerete, nici prin educatia de gang insusita cam in aceeasi perioada, pentru ca pana si un baietas de cartier, un "bazat", ar fi incercat sa-l loveasca barbateste cu pumnii pe cel care l-a scos, intemeiat sau nu, din pepeni, nu ar fi sarit sa-i dea cu scaunul in cap ca in paruielile dintre homosexuali sau dintre "husenii" zahanalelor de cartier. Acesta este un simptom mai mult decat evident pentru justificarea diagnosticului propus mai sus. Si-a pierdut autocontrolul culmea, cam in acelasi timp cu inchiderea balamucului de la Poiana Mare. A urmat apoi o campanie gafaita pentru recastigarea increderii mioape a electorilor din diviziile inferioare. Insusi modul in care incearca acest lucru spune totul despre puroiala generalizata din fotbalul nostru si despre caracterul sau grobian: in timp ce Gica Popescu si-a facut campanie electorala prin tara, mergand in marile orase si incercand sa le prezinte celor intalniti intentiile sale de viitor, Sandu a sunat goarna si i-a convocat ieri pe toti nehalitii si urdurosii provinciei fotbalistice la hotelul lui din Campina, prezentandu-le gratarul sau program, in care a stipulat si cateva sute de sticle cu vin coclit si tuica puturoasa, ca doar la asta se pricepe cel mai bine. In fine, in ultima criza a purces, dupa un model pe cat de vechi si scarbos, pe atat de mereu actual si viabil, la cooptarea in clica sa a unora care "orizontalizau" pe vremea asa-zisei "Generatii de aur", din nefericire unul dintre acestia, Ionut Lupescu, gudurandu-se ca o cotarla de pripas pentru postul caldut si sinecurist pe care i l-a propus Nasu' dupa alegeri. Lucrurile par sa-i mearga din plin lui Mircea Sandu si chiar nu-si ascunde deloc satisfactia, insa tocmai de la aceasta disperare s-ar putea sa i se traga si sfarsitul , pentru ca pana si paramecii aia care il votau pentru doi mici si o stacana de cocart s-ar putea sa intre la banuieli vazandu-l alergand deselat dupa un nou mandat, lucru care ar trebui sa nu le miroasa a bine.

Constantin DINU