Adrian SEVERIN 

Un demnitar occidental m-a rugat sa-i explic de ce, daca in tarile Europei Centrale ex-comuniste minoritatile nationale sunt mai apropiate de partidele de dreapta, in Ungaria sunt atrase de partidele stangii. El gasea cauza in legislatia privind drepturile minoritatilor promovata de socialistii maghiari. Lucrurile sunt mai profunde. Stanga este internationalista. Ea organizeaza societatea in jurul muncitorului universal. Egalitatea este valoarea sa centrala. Dreapta crede ca natiunea este forta motrice a progresului si, deci, titularul principal al protectiei politice. Fiind diferite, natiunile sunt inegale. Inegalitatea este pozitiva in masura in care stimuleaza competitia si se exprima in libertate. Libertatea este valoarea centrala a dreptei. Inegalitatea intre natiuni isi are ca pandant logic inegalitatea intre indivizi si intre grupurile de indivizi - uneori constituite ca minoritati nationale. Organizarea coexistentei si concurentei lor sunt specialitatea dreptei. Dimpotriva, tratand oamenii prin prisma a ceea ce ii aseamana, stanga tinde sa ignore diferentele de grup sau sa le stearga. De principiu, primordialitatea drepturilor individuale si laicitatea statului sunt asociate stangii. Ideea nationala se regaseste in toate societatile. In cele dominate de mentalitati autoritare si inegalitare (lumea germanica) ea capata caracter etnocentric. La statele puternice etnocentrismul impinge spre imperialism; la cele mici, spre neutralitate; la minoritati, spre autonomie teritoriala pe criterii culturale. Daca statul etnocentric este democratic el va promova federalismul atat pe plan intern, cat si international, si va concepe mecanisme de interventie menite sa regleze echilibrul intre inegali. In societatile cu mentalitati liberale si inegalitare (lumea anglo-saxona) ideea nationala genereaza rasismul si, in relatiile externe, izolationismul. Daca statul unei asemenea drepte este democratic el va sustine, atat inauntru, cat si in afara, principiile pietei libere, politicul ramanand doar sa arbitreze jocul liber al inegalilor. In Occidentul latin dominat de mentalitati liberale si egalitare, ideea nationala este mai slaba si ea se manifesta in special prin masurile de autoritate in apararea proprietatii private si sigurantei publice, precum si prin suveranism. Securitatea nationala conceputa in contextul unei viziuni universalist-individualiste asupra societatii percepe existenta minoritatilor ca pe un factor de turbulenta. Europa Centrala slava, romana si maghiara, spre deosebire de cea germanica, este marcata de traditia tandemului contradictoriu autoritate-egalitate. In mod normal, aici ideea nationala are continut geo-politic, nu etnic. Combinarea dimensiunii verticale a organizarii social-statale cu cea orizontala face ca diversitatea etnica sa fie ignorata, fara a fi negata. Trecutul, atat de important in optica nationala, nu este obsedant si nu se insista asupra revenirii la el spre a fi transmis identic viitorului. Pe acest fond cultural comunismul a produs o trauma prin politica egalizarii fortate care a inclus inevitabil uniformizarea culturala. Comunistii nu au dorit sa faca din proletariat o clasa dominanta, ci sa-i transforme pe toti in proletari. Astfel, stanga radicala a instrainat minoritatile nationale impingandu-le spre dreapta, in ciuda faptului ca prin exaltarea inegalitatii aceasta le condamna la o relatie asimetrica cu majoritatea. Cum se explica exceptia maghiara? Ungurii (nu si secuii) au un fond antropologic autoritar si egalitar ca majoritatea vecinilor lor. Ei s-au contaminat, insa, de etnocentrism din cauza coabitarii austro-ungare. Privilegiile obtinute in cadrul acelei coabitari, desi iluzorii sub aspect national, au imprimat ideii nationale maghiare un caracter imperial. Imperialismul real este universalist - renta imperiala perceputa de la supusi fiind compensata de garantarea accesului acestora la statutul socio-politic al conducatorilor - si de aceea inclusiv. Imperialismul nostalgic, neputand oferi deblocarea ascensorului social pentru minoritari, este exclusivist. Un atare exclusivism se manifesta atat la nivelul dreptei din Ungaria, cat si, ca auto-excludere, la cel al minoritatilor maghiare din vecinatatea ei. Inspaimantate de etnocentrismul exclusivist al dreptei maghiare - mai mult decat atrase de legislatia socialista pe care, surprinzator, minoritarii maghiari din alte tari nu o cer ca model - minoritatile din Ungaria s-au asociat stangii inclusiviste, chiar daca egalizator-uniformizanta. In celelalte tari din fostul bloc sovietic al Europei Centrale (vezi Romania) minoritatile raman la dreapta intrucat nationalismul geo-strategic al acestora nu le contesta aspiratiile identitare, in timp ce individualismul stangii ameninta diversitatea de grup. Pentru "minoritatile imperiale" o atare dreapta, aparator natural al diversitatii nationale, pare apta sa le inteleaga segregationismul izvorat din complexul superioritatii si nostalgii inegalitare. Atentie, insa! Toleranta acestui nationalism de catifea nu va admite niciodata o suveranitate plurala.