Puternicele si atotstiutoarele servicii secrete israeliene au dificultati cu inchiderea dosarului asasinarii premierului Yitzhak Rabin, de la a carui moarte tragica s-au implinit, la 4 noiembrie, zece ani. Cu toate ca asasinul, Igal Amir, a fost prins in flagrant. Cel putin asa sustine versiunea ofiala. Amir a fost judecat si zace intr-o inchisoare. Dosarul a ramas, totusi, deschis. Multe mistere continua sa pluteasca in jurul lui. Semnele de intrebare s-au inmultit, zilele trecute, din momentul in care a fost pusa in circulatie versiunea "celui de-al treilea glont". In camasa si maieul decedatului ar fi fost detectate trei gauri de glont. Or, tot timpul s-a spus ca Igal Amir a tras doua focuri de arma asupra premierului. Amir a angajat un nou avocat si cere revizuirea procesului. El sustine ca glontul mortal a fost cel de-al treilea. Cine a tras acest al treilea foc? Cutremurul care a izbit societatea israeliana cu un deceniu in urma nu s-a potolit. Au aparut intrebari noi si raspunsurile sunt greu de gasit. Inexplicabila greseala a serviciilor secrete Imediat dupa asasinarea premierului Rabin, serviciile israeliene de securitate au incercat sa se disculpe explicand ca nimeni nu luase in calcul primejdia extremismului evreiesc, toate resursele fiind concentrate in lupta impotriva terorismului palestinian. Nici Mossad-ul si Shabak-ul nu luasera, chipurile, in calcul posibilitatea aparitiei unui "atentator evreu izolat". Doua zile inainte de atentatul din Piata Malchei Israel (Regii Israelului) din Tel Aviv, in ultimul instructaj cu agentii care urmau sa "securizeze" zona tribunei oficiale, de pe care urma sa-si tina discursul Itzhac Rabin, toata atentia era focalizata asupra elementului arab. Evreii nu erau "scanati" cu aceeasi atentie. In seara fatidica de 4 noiembrie, in Piata Malchei Israel se aflau peste jumatate de milion de manifestanti, care demonstrau pentru pacea israeliano-palestiniana. Din mijlocul multimii, mii de ochi scrutatori cautau "elementul arab sinucigas", o masina infernala, o sarja explozibila, un tintas arab. In acest timp, Igal Amir se plimba linistit in preajma tribunei, discuta de bodyguarzii premierului, glumea cu agentii de paza, fara ca cineva sa observe arma ucigasa pe care o ascundea la brau. Premierul israelian a murit pentru ca nimeni nu cauta un atentator evreu - s-au aparat, ulterior, serviciile de securitate israeliene. Dar oare chiar asa au stat lucrurile? Zwi Ayalon, proaspat numit in functia de comandant al Shabak-ului (serviciul israelian de informatii interne), profetise, intr-un fel, tragedia. Cu cateva luni inainte. La sfarsitul lui august 1995, Ayalon s-a intalnit cu un grup de ziaristi. Intre altele, el le-a schitat portretul-robot al potentialului terorist evreu si anticipase un atentat la viata premierului. Fara sa stie, Ayalon l-a descris, cu exactitate, pe Igal Amir: "Nu e o persoana care locuieste in colonii, nu e un activist cunoscut intr-una din gruparile extremiste; atentatorul este o persoana care reprezinta produsul atmosferei create". Aproape o profetie. Cu orice ocazie, chiar cand era acuzat de politizarea Shabak-ului, Ayalon amintea de pericolul "instigarii strazii", care il va motiva pe "atentatorul evreu izolat". Seful serviciului israelian de informatii interne stia despre ce vorbeste. Studiase serios problema. In lucrarea sa de diploma in stiinte politice, pe tema "Incalcarea legii din motive ideologice de catre dreapta extremista din Israel", Ayalon scria: "Procesul de radicalizare in societatea israeliana impinge elementele cele mai extremiste la excese tot mai mari, atat ideologice, cat si in ceea ce priveste vointa personala de a-si asuma riscuri". Dar Ayalon nu era nici primul, nici singurul responsabil al serviciilor secrete ingrijorat de recrudescenta extremismului evreiesc. Fenomenul se afla in atentia Mossad si Shabak inca din 1991, dupa Conferinta de la Madrid. Inca de pe atunci, se inregistra o frustare crescanda in randurile extremei drepte israeliene. Dupa semnarea Acordului de la Oslo, la sfarsitul anului 1993, frustarea a luat proportii ingrijoratoare. Spre deosebire de conceptia dominanta in aceea vreme dupa care se va gasi intotdeauna cineva sa denunte un evreu pregatit sa comita un atentat impotriva altui evreu, serviciile secrete au inceput sa se confrunte cu un fenomen nou: ostilitatea si lipsa de colaborare in randurile evreilor extremisti. Si atunci, de ce nu au fost pregatite serviciile speciale, daca avertismentele cu privire la existenta "atentatorului necunoscut" nu lipsisera? Cum s-a petrecut acest scurt-circuit intre teorie si practica? Dupa cum s-a dovedit, Igal Amir a lucrat in biroul de legatura al Cancelariei premierului si a fost, o vreme, saliah (reprezentantul Agentiei de emigrare) in Letonia, unde a predat limba ebraica. El a cunoscut bine munca agentilor de securitate de la Ambasada din Riga, felul lor de a gandi si de a actiona. Experienta care i-a folosit in sambata aceea fatala, cand il astepta pe Yitzhak Rabin sa coboare in parcarea din Piata Malchei Israel. In cursul anchetei, Igal Amir a povestit cum s-a apropiat de soferul premierului, ce a discutat cu "gorilele" diferitelor personalitati aflate in tribuna, cum se facea ca vorbeste la telefon, cum s-a invartit printre picioarele tuturor agentilor pana cand a devenit o figura familiara. Nimeni nu l-a intrebat ce face acolo, in parking, nimeni nu l-a legitimat. Cei insarcinati cu securizarea perimetrului cautau numai arabi. Straniile gafe de securitate Potrivit unor martori oculari, Yitzhak Rabin a urcat la tribuna, inconjurat de patru agenti. Cand a coborat de acolo, era pazit doar de doi sau trei agenti. Cei care trebuiau sa-i asigure spatele disparusera. Rabin si adjunctul sau, Shimon Peres, urmau sa paraseasca tribuna impreuna. Cei doi au inceput sa coboare scarile spre parcare, iar agentii au fost informati prin radio ca "sefii coboara". In acel moment, soferii trebuiau sa urce la volan, sa dea drumul la motor si sa deschida portierele. Era momentul cel mai critic, toate fortele de securitate trebuiau sa se mobilizeze. S-a intamplat atunci ceva foarte ciudat, cineva i-a soptit lui Rabin ca uitase sa le multumeasca organizatorilor mitingului. Rabin s-a intors din drum si s-a indreptat spre un colt al tribunei. Shimon Peres, inconjurat de paznicii sai, a continuat sa coboare scarile. Menahem Damti, soferul lui Rabin, a parasit Cadillac-ul premierului si a discutat ceva cu Peres. Brusc, a aparut si Rabin. Nimeni nu-l pazea, "inelul de securitate", care trebuia sa-l protejeze si sa inconjoare masina, se volatilizase. Paznicii ar fi trebuit sa se afle in fata si in spatele premierului. Cei din ariergarda aveau ordinul sa-l urmeze mergand cu spatele. La ancheta, Igal Amir a declarat ca, atunci cand s-a apropiat de Yitzhak Rabin, nu se afla nimeni in spatele sau. El a descarcat doua focuri de revolver in directia premierului. Atunci s-a auzit strigate: "Sunt gloante oarbe! Gloante oarbe". Agentii care trebuiau sa intervina au ramas inlemniti, un politist s-a aruncat asupra asasinului si l-a imobilizat. De ce nu reactionasera bodyguarzii? Si cine strigase ca sunt gloante oarbe? Amir a declarat ca nu el a lansat diversiunea. Primul ministru al Israelului, grav ranit, a fost urcat in masina. Alaturi de el se afla un agent, si el ranit. Autoturismul si-a facut cu greu drum prin multime. Din dramatica marturisire a lui Menahem Damti, soferul lui Rabin, reiese ca nimic din planul standard de salvare in cazul unui atentat nu a fost respectat in seara aceea. Damti nu fusese incunostiintat asupra traseului de salvare. Nu i s-a spus nici numele spitalului de urgenta. A fost oprit la baraje, a intarziat minute pretioase, si cand a ajuns insfarsit la Spitalul "Ihilov" nimeni nu anuntase acolo sosirea marelui ranit. Cele 10 minute, cat a durat transportarea victimei, au fost, probabil, fatale, in conditiile unei importante pierderi de sange. Unde se aflau Ambulanta si medicul care ar fi trebuit sa intervina, la locul atentatului, in asemenea cazuri de maxima alerta? Teoria conspiratiei Yitzhak Rabin a fost inmormantat cu funeralii nationale, iar asasinul a fost adus in boxa acuzatilor. Igal Amir suradea fotogenic, parea fericit. Surasul sau obraznic enerva pe toata lumea. Mai tarziu, si-a gasit si o logodnica, Larissa Trimbobler, o fanatica extremista, cu care a vrut sa se si insoare. Niciodata nu si-a exprimat regretul pentru fapta odioasa comisa. Dimpotriva. Acum, Larissa a iesit public in apararea iubitului ei. La implinirea a 10 ani de la atentat, Larissa a cerut rejudecarea procesului lui Igal Amir. De fapt, Igal Amir actioneaza prin intermediul Larissei. Ce pretinde el? Amir a lansat o "teorie a conspiratiei" conform careia o anumita factiune din serviciile secrete israeliene a incercat sa insceneze asasinarea fostului premier. Dar totul ar fi trebuit sa fie o "farsa". Yitzhak Rabin nu trebuia sa moara. Atentatul era destinat sa delegitimizeze, in mentalul israelian, extrema dreapta evreiasca si sa usureze implementarea Tratatului de la Oslo, realizat de stanga politica. Cineva a dat peste cap acest plan, asasinandu-l cu adevarat pe premier. Igal Amir sustine ca a tras doua gloante in Rabin, dar camasa si maieul victimei prezinta trei gauri de gloante. Cine a tras al treilea glont? Amir mai sustine ca al treilea glont a fost cel mortal. Al treilea foc de arma a fost tras in parking, sau in interiorul masinii care il purta pe ranit spre spital? Si cine se afla in masina? Soferul credincios al lui Rabin a declarat ca Igal Amir, imediat dupa ce a tras, a strigat "Gloante oarbe!". Acesta, insa, il acuza pe sofer de sperjur: din locul unde se afla, nu avea cum sa-l vada si sa-l auda. Amir cere ca el si soferul sa fie supusi probei stabilirii adevarului la poligraf. De marturie mincinosa il acuza si pe Ioram Rubin, garda de corp principala a lui Yitzhak Rabin. Rubin pretinde ca, dupa ce a fost tras primul glont, el a sarit si l-a acoperit pe premier cu trupul sau, incasand un glont pentru a-l proteja. Complet fals - sustine Amir, care cere si in acest caz testul poligraf. Amir mai cere sa se verifice de ce unii din fostii responsabili ai serviciilor secrete israeliene sustin ca Igal Amir ar fi trebuit lichidat imediat, chiar la locul unde a avut loc atentatul. "Vor sa-mi inchida gura, pentru ca stiu prea multe", declara Igal Amir. Acum, Amir a angajat un nou avocat care sustine ca detine un raport balistic conform caruia al treilea glont, cel fatal, nu putea fi tras de clientul sau. Asasinul din masina "Teoria conspiratiei" a prins aripi dupa izbucnirea "scandalului Sampania". "Sampania" este numele de cod al lui Avisai Raviv, un agent din cadrul serviciilor secrete israeliene. Infiltrat in mediile extremiste, a fondat chiar si o organizatie radicala, "Eyal", extrem de violenta. Ca sa-si creeze o pozitie dominanta in mediile extremiste, isi permitea acte foarte violente impotriva palestinienilor. Intre 1988 si 1995, Politia a deschis 11 dosare penale impotriva lui Raviv (comportament salbatic in locuri publice, atacarea unui politist in exercitiul functiunii, incitare la rasism, amenintari si trageri ilegale cu arma). In vara anului 1995, Raviv a fost condamnat la 9 luni de inchisoare, dar nu a petrecut in arest nici macar o zi. E clar ca toate dosarele de invinuire si de condamnare au fost inchise din ordinul serviciilor secrete. Avisai Raviv il manipula pe Igal Amir, viitorul asasin al lui Yitzhak Rabin. Raviv cunostea intentiile lui Amir si chiar l-a incurajat. Rabinul Beni Alon, unul din conducatorii Partidului religios a declarat: "Avisai Raviv si organizatia �Eyal� sunt inventia Mossadului si aici trebuie cautata radacina esecului informativ legat de asasinarea primului ministru Yitzhak Rabin". Avisai Raviv a fost acuzat de diferiti factori ca l-a convins pe Igal Amir sa actioneze si i-a furnizat "gloante oarbe". Raviv a fost arestat si anchetat, dar in cele din urma a fost eliberat si a disparut intr-un con de umbra. Au avut grija "serviciile" sa-l protejeze. Daca Avisai Raviv cunostea intentiile lui Igal Amir de a-l asasina pe premier, de ce nu si-a incunostintat sefii? Probabil ca a facut-o. Dar, atunci, de ce supragherea lui Amir nu a fost drastica? Un ziar israelian a anchetat "teoria conspiratiei" concluzionand: "Igal Amir a tras intr-adevar gloante oarbe. Rabin a fost adus in masina nevatamat si, acolo, pe bancheta din spate, l-a asteptata adevaratul killer." Potrivit acestei teorii, premierul era la curent cu planul "asasinarii" sale, dar nu stia amanuntele. Persoana care se afla pe bancheta din spate a masinii l-a impuscat mortal pe premier. Inainte de a ajunge la spital, adevaratul asasin a coborat din masina. Adevarul nu-l vom sti, poate, niciodata...

Tesu SOLOMOVICI