Gabriel ANDREESCU 

Dupa publicarea Raportului de monitorizare de catre Uniunea Europeana, combaterea coruptiei a fost din nou declarata subiectul numarul unu al strategiei guvernamentale. A fost imediat anuntata evaluarea celor 25 de cauze de la Parchetul General care privesc fapte comise de parlamentari. Coruptia ar insemna in esenta ceea ce ministrul Integrarii, Anca Boagiu, a numit "pestii mari". Jongleriile economico-financiare din Romania sunt grave intrucat infecteaza viata interna si, in particular, ameninta piata UE si programele finantate din fonduri comunitare. Dar, oricat de important este acest factor, coruptia ramane o componenta a unui fenomen care isi intinde tentaculele cu mult mai multa imaginatie decat comentatorii ei. In sensul larg, coruptia se manifesta prin stabilirea de raporturi injuste de putere, prin infrangerea principiilor de dreptate, prin negarea brutala a actului de justitie. De altfel, Raportul de monitorizare al UE vorbea despre implementarea total transparenta, responsabila si stricta a tuturor codurilor etice si deontologice pentru functionarii publici, insotita de o aplicare consecventa a pedepselor penale pentru a transmite un mesaj puternic de descurajare a faptelor de coruptie. Invocand "codurile etice", raportorii UE arata ca dau un inteles mult mai sofisticat temei coruptiei decat cel prezent in sintagma "pestii mari". De cate ori are loc un act care afecteaza grav principiile noastre de dreptate si justitie ne aflam in fata unui act de coruptie. Or, la cateva zile de la publicarea raportului UE si de la inflacaratele declaratii anti-coruptie, judecatoria Ramnicu Valcea o condamna pe Carmen Paunescu la doi ani de inchisoare cu suspendare desi se facuse vinovata, in iulie 2004, de moartea a trei oameni. Cazul era de o simplitate dezarmanta. Este vorba despre o ucidere din culpa care se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani. Accidentul sotiei lui Adrian Paunescu intrunea trasaturile esentiale ale infractiunii: pericolul social si savarsirea cu vinovatie. Carmen Paunescu fusese si anterior implicata in accidente datorita conducerii agresive, ceea ce excludea principalul argument al unei circumstante atenuante. Si totusi, iata decizia care violeaza flagrant si intolerabil, litera si spiritul legii! O hotarare incompatibila cu simtul raspunderii care ar defini statutul social al unui judecator. Ce ne spun oare anii de inchisoare primiti de sergentul american VanGoethem pentru omorarea lui Teo Peter sub aplauzele intregii prese romanesti? Se pune intrebarea ce implicatii are verdictul de la Ramnicu Valcea asupra carierei celor care l-au asumat. Caci unul dintre aspectele cosubstantiale combaterii coruptiei intr-o societate precum cea romaneasca este castigarea de catre magistrati a prestigiului social. Nu poti sa ai o societate sanatoasa cu magistrati care nu se bucura de respect. Iar respectul nu se poate castiga fara functionalitate, fara ca cei care insala increderea sa raspunda conform regulilor definite de insusi corpul profesional. La acest punct ar fi de invocat si una dintre cele mai substantiale masuri ale noului ministru de Justitie: cererea adresata magistratilor de a face declaratii cu privire la eventuala lor colaborare cu Securitatea. Caci un magistrat care a participat la represiunea comunista, arbitrara si antiumana, nu poate fi decat incompatibil cu statutul sau de aparator al regulilor unei democratii. O astfel de persoana nu se poate bucura de respectul care incumba statutului sau profesional. Exista insa pericolul ca masura sa fie viciata in doua feluri. O data, intrucat accentul se pune exagerat pe Securitate, desi Procuratura comunista facea parte din acele structuri care "au avut competente decizionale ... cu privire la activitatea Securitatii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist". Al doilea pericol este sa se intre intr-o discutie gratuita daca fosti ofiteri de Securitate astazi magistrati au fost implicati sau nu in actiuni de politie politica. CNSAS a facut deja dezvaluiri cu privire la magistratii care recunosc a fi fost ofiteri de Securitate dar care clameaza inocenta. Este insa limpede ca nu puteai deveni membru al Securitatii daca nu iti aserveai in intregime constiinta acestei institutii cunoscuta pentru caracterul ei represiv. In concluzie, combaterea coruptiei este departe de a sta in rezolvarea a 25 sau 50 de cazuri de mari corupti. O parte substantiala a progresului depinde de castigarea respectului social de catre magistrati. Nu poate exista respect in conditiile amintite. Cazul Carmen Paunescu si jocul "a facut sau nu politie politica cand a fost ofiter de Securitate?" fac parte din marile teme ale coruptiei din Romania.