A aparut "Idei in dialog" nr. 9/2005. Sumarul enumara colaboratorii de traditie si spirit precum Mircea Mihaies, Traian Ungureanu si Dan C. Mihailescu; contributori mai vechi care raman in afara numitorului comun, printre care Horatiu Pepine, Horia Barna sau Ovidiu Pecican; condeie mai tinere care si-au asumat paradigma publicatiei: Valentin Ciovete, Dan Cristian Comanescu...; o aparitie rara precum Sorin Vieru. In ciuda unui corp important de colaboratori permanenti, lunarul "Idei in dialog" evolueaza, iar directia evolutiei este destul de clara. Temele si stilistica noiciene, marea dilema a ingerilor si intersectiile religioase incep sa desavarseasca profilul publicatiei in raport cu celelalte oferte de pe piata. Exista si articole care se citesc cu folos: "Etimologia bicameralismului romanesc" al lui Horatiu Pepine, "UE deschide portile Turciei" de Horia Barna, "Magul ideolectal" de Ovidiu Pecican, ca sa nu mai vorbesc despre foarte potrivita executie (a lui Alexandru Surdu) semnata de Catalin Avramescu, "Filozoful in OZN". Ceea ce da tonul, ceea ce frapeaza la acest numar este insa atractia se pare irepresibila pentru invocarea divinitatii si in contexte in care te-ai astepta ca ea sa ramana, in sensul lui Carnap, "o tema externa". Aleg ca exemplu articolul semnat de Dan Cristian Comanescu, "Statul si banii nostri". Acesta comenteaza volumul lui Murray N. Rothard, "Ce le-a facut statul banilor nostri", publicat la Institutul Ludwig von Mises - Romania si pentru ca, dupa vorbele recenzentului, cartea ar fi "cea mai directa cale de acces la miezul paradigmei �austriece�, un tur de forta explicativa, un micro-tratat despre moneda sanatoasa si cea caduca". Atras, spune Dan Cristian Comanescu, de mica bijuterie de virtuozitate, de limpezimea si concizia ei, domnia-sa explica cititorilor ca dintr-o asemenea carte a invatat perspectivele "liberalismului autentic". Iar pe acestea le rezuma prin urmatorul pasaj: "cultura si spiritualitatea subiacente liberalismului perpetuabil se dovedesc coextensive lumii unui Dumnezeu intrupat, care spune tuturor �Ce faceti celui mai mic dintre acesti frati ai Mei, Mie-Mi faceti!�, oferind in plus amatorilor si metoda practica de a se inscrie pe o orbita corespunzatoare, infrumusetata de nevointele mantuirii in acest orizont eschatologic. Intr-adevar, celelalte se vor adauga lor: altruismul interpersonal indispensabil convivialitatii in lumea aceasta si lepadarea de sinele cel mai hedonist (...), din care se alimenteaza �legitimitatea� exploatarii mutuale si �erorile� intelectuale corelate". Un titlu precum cel propus de Valentin Ciovete, "Despre crestinism si stiinta moderna", avea toate datele sa provoace interes, de-ar fi doar literatura substantiala pe care a produs-o. Iata insa care este materia ideatica pe care se sprijina colaboratorul "Ideilor in dialog": "Esenta stiintei Parintilor Desertului se bazeaza pe experienta apofatica, care este o experienta orientata direct spre energiile harice ale lui Dumnezeu insusi. Ea mai degraba bulverseaza decat sustine logica naturala. Stiinta moderna vine insa in prelungirea acestei logici naturale si are drept obiect direct al experientei Vizibilul fizic...". Si mai departe: "Logica apofatica a Parintilor Pustiei poate fi rezumata in dezvaluirea data Sf. Siluan: �Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!�. Exista un analogon in perimetrul teoretizarii realitatii cuantice al acestei dezvaluiri". Privirile care cauta in cer raspunsurile valabile pentru terestri se inlantuie pana la sfarsit, inclusiv in articolul care incheie revista, cu titlul "Despre politica, religie si nationalism". Probez tot printr-un citat: "Epistemologic vorbind, religiosul, politicul si economicul trebuie gandite, in raport cu omul, precum sunt gandite persoanele trinitatii in raport cu ideea de Dumnezeu...". Cu un asemenea discurs, as considera absolut consistent cu restul finalul acestui articol semnat de directorul publicatiei: "judecata, pentru a fi coerenta, trebuie sa tina intotdeauna seama de felul in care se distribuie atributele ascunse ori de plan secund - cele care insotesc in mod mascat, oblic, recesiv, predicatul a carui transformare e urmarita la suprafata vizibila a istoriei". Aceste ultime cuvinte ale revistei sintetizeaza perfect mare parte din mesajul "Ideilor in dialog": mascat, oblic, recesiv, predicat, suprafata, istorie.

Gabriel ANDREESCU