Alexander MUZYKANTSKY 

Pe masura ce Azerbaidjanul se pregateste de alegeri parlamentare pentru 6 noiembrie, principala intrebare este daca aceasta tara va avea propria revolutie colorata, ca in Georgia, Ucraina si Kirkiztan. O astfel de evolutie nu poate fi exclusa, insa perspectivele sunt nesigure. Partidul de guvernare, Eni Azerbaidjan, se afla in fata mai multor provocari, in ciuda sprijinului presedintelui Ilham Aliev si accesul privilegiat la resursele statului. Cel putin trei partide de opozitie - Mussavat al lui Isa Gambar, Frontul National al lui Ala Keremela si Partidul Social Democrat - si-au mentinut sprijinul si influenta pentru Ilham de la succesiunea tatalui sau Heidar Aliev in 2003. Mai mult, ca si in Georgia, Ucraina sau Kirghiztan, politica dinastica din Azerbaidjan reflecta dominatia clanurilor al caror succes este hotarat de apropierea fata de presedinte. Desi astfel de sisteme par stabile, ele sunt fragile, deoarece sunt sinonime cu lipsa statului de drept si a saraciei pentru majoritatea populatiei. Opozitia a inceput deja sa se pregateasca pentru o schimbare. Liderii celor trei partide de opozitie, reuniti in blocul Azadlig (Libertate), au declarat ca vor considera orice rezultat in care vor primi mai putin de 70% din voturi ca fiind falsificat si vor urma proteste de strada. Ceea ce corespunde modelului din Serbia in 2000, Georgia 2003 si Ucraina 2004. Insa poate functiona o astfel de schema in Azerbaidjan? A existat un esec in octombrie 2003, cand opozitia nu i-a putut opune lui Ilham un singur candidat, a declarat rezultatele falsificate si a chemat oamenii in strada. Au aparut doar cateva sute, care au fost imprastiati rapid de politie. De data aceasta, opozitia este unita, insa autoritatile ar putea avea un avantaj. In Tbilisi, Kiev si Biskek, liderii revolutionari ocupasera pozitii in guvernele pe care le declarau ca fiind corupte si totusi au reusit sa castige increderea populatiei. In Azerbaidjan situatia este diferita: amintirile legate de liderii opozitiei dateaza din 1992-1993, legate de razboi si crize. Dupa venirea la putere in 1993, Heidar Aliev a oprit razboiul cu Armenia pentru enclava Nagorno-Karabah, a asigurat existenta Azerbaidjanului ca stat independent, iar construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan a iritat Rusia si Armenia. In acelasi timp preturile ridicate ale petrolului au asigurat cheltuieli sociale ridicate si investitii in infrastructura. Capitala Baku de azi seamana cu un imens santier, de care aparent beneficiaza intreaga populatie. Insa toate acestea s-ar putea sa nu conteze daca Occidentul - mai ales Statele Unite - decide ca regimul Ilham nu-i asigura interesele si va cauta sa manipuleze mass-media globala. Principalul interes al Occidentului nu este constituit de rezervele de petrol ale Azerbaidjanului, ci de pozitia strategica la intersectia coridoarelor globale de transport energetic si in calitate de stat de granita al unui Iran din ce in ce mai vocal. Pana acum se pare ca Occidentul il va sustine pe Ilham in fata opozitiei. Fostul secretar de Stat al SUA, Madeleine Allbright, presedintele Adunarii Parlamentare Europene Rene van der Linden, secretarul de Stat adjunct pentru afaceri globale Paula Dobriansky au vizitat de curand Baku. Dupa cum eminenta politicii externe a SUA Zbigniew Brzezinski a declarat pentru un post de radio german de curand "Majoritatea azerilor il sprijina pe presedintele Ilham Aliev. De aceea avem o situatie care difera de Georgia, Ucraina si Kirghiztan". In orice caz, Occidentul pare sa isi imbunatateasca sansele intretinand contacte stranse cu opozitia azera. Dupa cum a adaugat Brzezinski "Este important ca regimul de la Baku sa fie stabil si legitim pe cat posibil". Daca Occidentul decide ca Guvernul nu mai este de incredere, imagini televizate cu luptele de strada, refuzul lui Ilham de a sustine dezbateri televizate si confiscarea tuturor obiectelor portocalii din magazine vor fi la indemana. Bineinteles, tehnologia moderna singura nu poate crea o revolutie. Insa aproape toate statele post-sovietice raman slabe si de aceea vulnerabile in fata unor tulburari interne. Azerbaidjan nu constituie o exceptie, iar Rusia dupa ce s-a ars cu interventiile sale la vedere favorabile guvernelor din Georgia si Ucraina a decis de aceasta data sa nu se mai implice. Guvernul actual pare increzator ca preturile ridicate la petrol, resursele administrative si dominarea mass-media locala vor asigura o victorie in alegeri. Insa s-ar putea sa nu fie de ajuns. Alexander Muzykantsky este presedintele Departamentului de Politica Internationala al Universitatii din Moscova. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org