Clopotele tuturor bisericilor din Lisabona au batut la unison, ieri dimineata, pentru a marca implinirea a 250 de ani de la devastatorul seism care a ras efectiv de pe fata pamantului capitala portugheza in anul 1755 si care a zguduit din temelii, la propriu si la figurat, intreaga Europa a acelor vremuri. Sunetele clopotelor s-au auzit vreme de 15 minute incepand cu 9.30 (8.30 GMT), ora la care s-a produs catastrofa. De asemenea, cardinalul orasului Lisabona, monseniorul Jose Policarpo, a oficiat o slujba comemorativa la ruinele manastirii gotice Convento do Carmo, aflate in inima capitalei si care nu a mai fost reconstruita niciodata. Aici au murit cateva sute de persoane in acea fatidica dimineata de 1 noiembrie, cand peste tot in capitala aveau loc slujbe pentru a celebra sarbatoarea Tuturor sfintilor. Acest seism - unul dintre cele mai devastatoare din istoria universala - a ucis intre 60 de mii si 100 de mii de oameni. Mai mult decat atat, teribilul cutremur a fost urmat de un tsunami si de un incendiu, ceea ce a dus la distrugerea aproape totala a orasului. In acea perioada a luat nastere seismologia moderna. Astazi, geologii estimeaza ca seismul a avut o magnitudine de 9 grade pe scala Richter. Marturii din acea vreme vorbesc despre faptul ca seismul a durat intre trei si sase minute - ceea ce a cauzat fisuri uriase pe strazile orasului. Peste cateva zeci de minute de la cutremur, un tsunami enorm a inghitit practic portul si centrul orasului. Acesta a fost urmat de alte doua valuri gigantice. Parea ca iadul coborase pe pamant. Nici zonele crutate de cutremur si tsunami nu au scapat, fiind devastate de un incendiu care a fost stins abia dupa cinci zile. Lisabona nu a fost singurul oras afectat de catastrofa. In sudul tarii, distrugerile au fost masive, orase intregi fiind aproape rase de pe fata pamantului. Undele de soc ale seismului s-au simtit si in Finlanda, iar un tsunami de 20 de metri a lovit Martinica si Barbados. Valurile, din fericire mai mici, au lovit si coasta engleza, precum si coasta vestica a Irlandei. 90.000 de locuitori ai Lisabonei au murit atunci, intreaga populatie a orasului numarand 275.000 de oameni. Alti zece mii au fost ucisi in Maroc. Iadul pe pamant In ceea ce priveste distrugerile materiale, un procent de 85% din cladiri au fost daramate, inclusiv palate faimoase si biblioteci. Cladirile care au scapat de cutremur au fost distruse de incendiul care a urmat seismului. Cladirea Operei - denumita fatidic Phoenix Opera - si care fusese deschisa publicului cu doar sase luni in urma, a ars din temelii. Palatul Regal a fost si el afectat atat de seism, cat si de tsunami. Atunci au fost distruse peste 70 de mii de volume pretioase, din biblioteca regala, precum si opere de arta de o valoare inestimabila, tablouri semnate Tizian, Rubens si Correggio. De asemenea, s-au mai pierdut si arhivele regale, care contineau date istorice deosebit de valoroase, precum si consemnarile exploratorului Vasco da Gama si ale altor navigatori. Teribilul cutremur a distrus toate bisericile mari din oras, cum ar fi Catedrala Sfintei Maria, Bazilica Sao Paolo, Santa Catarina si Sao Vicente de For. Spitalul Regal - cel mai mare spital public al acelor vremuri - a ars din temelii si sute de pacienti au ars de vii. Dupa dezastru Familia regala a scapat ca prin urechile acului cu viata. Regele Joseph I al Portugaliei si apropiatii sai plecasera din oras, pentru a petrece sarbatorile in alta parte. Dupa catastrofa, ingrozit de distrugerile pe care le vedea, regelui a inceput sa-i fie teama sa fie inconjurat de pereti, asa ca s-a mutat, pe dealurile Ajuda, intr-un complex de corturi si pavilioane. Regele nu s-a vindecat niciodata de claustrofobie, iar palatul Ajuda a fost construit abia dupa moartea acestuia, de catre fiica sa, Maria I a Portugaliei. Si primul ministru a supravietuit catastrofei si a inceput sa faca ordine in oras. A ordonat chiar executarea a 34 de hoti, ca avertisment pentru locuitori. In mai putin de un an, Lisabona era curatata de ruine si daramaturi, iar Regele a ordonat ca strazile sa fie largi, cu piete mari, - un oras "aerisit". Sir Charles Lyell scria in cartea sa, "Principles of Geology", ca "muntii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiti puternic, din temelie, iar unii dintre ei s-au despicat din varf si s-au rostogolit intr-un mod ciudat, parti mari dintre ei fiind aruncate in vaile invecinate. S-a spus ca au iesit flacari din acesti munti. (...) La Lisabona s-a auzit in adancurile pamantului un bubuit de tunet si indata dupa aceea, o zguduitura puternica a distrus o mare parte din oras. In timp de aproximativ sase minute au pierit 60.000 de persoane. La inceput apele oceanului s-au retras, lasand tarmul uscat, apoi au revenit cu violenta, ridicandu-se cu 15 metri si chiar mai mult deasupra nivelului obisnuit. Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona in timpul catastrofei, a fost si prabusirea unui chei nou construit, in intregime din marmura, imens de costisitor. Un mare numar de oameni se refugiasera acolo, caci parea un loc sigur de scapare, in care ar fi fost la adapost de caderea zidurilor; dar deodata cheiul s-a prabusit cu toti oamenii de pe el si nici un om n-a mai iesit la suprafata". (D.M.)