Adrian SEVERIN 

Dezbaterile asupra legii minoritatilor au fost ocazia unor declaratii respingatoare venind din partea unor politicieni care nu pot trai decat cu ura, in ura si prin ura. Pentru ca ura trebuie sa aiba o tinta, cea mai facila solutie este indreptarea ei catre celalalt, respectiv catre minoritar. Profitandu-se de coincidenta ca discutiile legate de legea amintita aveau loc pe data la care cu saizeci de ani in urma trupele sovieto-romane dadeau la Carei ultima lor batalie din cel de-al Doilea Razboi Mondial pe teritoriul romanesc, s-a sugerat ca atunci a avut loc un act de emancipare etnica a romanilor pe care minoritatea maghiara din Romania ar dori acum sa il anuleze. Facandu-se elogiul armatei - institutia cea mai populara intr-o Romanie avand inca dificultati cu tranzitia spre modernitate - s-a sustinut ca la Carei aceasta i-ar fi eliberat pe romani de inaintasii actualilor lideri ai minoritatii maghiare din Romania. Cu alte cuvinte, razboiul ar fi avut pentru romani un caracter etnic si victoria lor a insemnat nu izgonirea armatelor ocupante ale Ungariei si Germaniei, ci supunerea etniei maghiare, aducerea la ascultare inclusiv a maghiarilor care fusesera, erau sau aveau vocatia de a fi cetateni romani. Legea minoritatilor ar fi, deci, un act revizionist prin care maghiarii din Romania ar dori sa repuna in discutie statutul lor firesc de invinsi spre a redeveni stapani asupra romanilor si pamanturilor acestora. Intr-o lume democrata asemenea declaratii xenofobe nu sunt o problema a minoritatilor nationale, ci a majoritatii. Reactia imediata la nivel european a fost de stupoare si condamnare. Romanii trebuie sa adopte o atitudine similara nu atat in apararea minoritatilor ci in apararea propriului lor destin. De cine ne-am eliberat la Carei in 1944? In sens strict, nu ne-am eliberat ci am schimbat ocupantul. Diferenta a fost ca noul ocupant sovietic nu a anexat teritoriile transilvane revendicate de Ungaria hortista, ci alte teritorii. In schimb, el a exercitat ocupatia militaro-politica asupra intregii Romanii. Batalia de la Carei ramane, asadar, o fapta de bravura militara cu consecinte politice mult mai putin fericite decat i-a atasat propaganda comunista. Oricum, revenirea Transilvaniei de Nord la Romania nu s-a decis la Carei, ci la Conferinta de pace de la Paris, unde atat Romania, cat si Ungaria s-au prezentat ca invinse. Din punct de vedere politic si juridic s-au nascut o noua Romanie si o noua Ungarie, altele decat cele ale Trianonului, ale Pactului Molotov-Ribbentrop si ale "arbitrajului" de la Viena. Acesta din urma fusese o victorie a puterilor revizioniste - Germania hitlerista, Italia mussoliniana si Ungaria hortista - care astfel au reusit sa modifice deciziile Tratatului de la Versailles. Minoritatea maghiara din Romania in ansamblu fusese obiect, iar nu subiect al acestor tranzactii, chiar daca in randurile ei existau si grupari care preluasera vechile revendicari iredentiste ale romanilor transilvaneni, schimbandu-le sensul. Lucrul, trebuie spus, a fost incurajat si de erorile politice ale guvernelor Romaniei Mari care, din ratiuni mai degraba politico-economice decat etnice, au refuzat multiculturalismul si au incalcat promisiunile facute minoritatilor in 1918 la Alba Iulia. Eliberarea Transilvaniei de Nord, asadar, nu s-a facut de sub ocupatia minoritatii maghiare, ci a dictaturilor revizioniste, printre care si Ungaria. Lupta de eliberare nu a avut caracter etnic, ci politic si ideologic. Ea s-a dus tocmai impotriva celor care ocupasera teritorii in numele unui presupus drept al raselor superioare de a domina rasele inferioare. Eliberand Transilvania romanii au respins transformarea inegalitatii in baza a ordinii internationale. La Carei s-au luptat cu o Ungarie fascista, iar nu cu poporul maghiar. Acolo a invins speranta in libertate, nu xenofobii romani. "Eliberarea" romanilor de minoritati ar insemna distrugerea unei parti a natiunii romane. Maghiarii transilvaneni sunt parte constitutiva a acesteia, caci autodeterminarea romanilor transilvaneni si crearea Romaniei Mari nu s-au facut impotriva lor, ci impreuna cu ei. Maghiarii ardeleni sunt cetateni romani iar minoritatea maghiara este a statului roman, nu a Ungariei. Drepturile acestei minoritati sunt originare si ea traieste pe pamanturile ei in devalmasie cu romanii inca de la nasterea statului roman modern. A spune ca autodeterminarea romanilor a insemnat excluderea maghiarilor inseamna a face jocul extremistilor care sustin ca minoritatea maghiara ar fi oprimata si ar avea nevoie de protectia unui alt stat, mai mult sau mai putin inrudit. A incerca sa fortezi obtinerea de drepturi pentru minoritati dincolo de standardele europene, folosind ca instrument de presiune nevoia Romaniei de a intra in UE, inseamna a face jocul extremistilor care pretind ca diversitatea etnica submineaza coeziunea nationala. A nu combate asemenea extremisme inseamna sa compromiti destinul european comun al Romaniei si Ungariei.