Stelian TANASE 

Raportul de tara venit dinspre Bruxelles a descretit fruntile, si a dat apa la moara catorva politicieni sa faca declaratii senine. Pana si Cotroceanul insusi a trebuit sa il vorbeasca de bine pe Tariceanu intr-un interviu acordat BBC, "Guvernul a reusit sa scoata Romania din groapa in care o bagase PSD". Multi au rasuflat usurati, nu de portofele, desi orasul e plin suti. Se uita ca de fapt raportul nu a facut decat ceea ce era rational: a pus o presiune in plus pe Bucuresti. Unele lucruri s-au facut, e OK se zice prin Ferentari, colt cu Champs Elis�es. Suntem in barem, standardele sunt indeplinite. Mai cu un sut in fund, mai cu zaharelul, cu povesti de adormit copiii, Bucurestiul s-a miscat totusi in directia dorita. Nu a luat-o spre Est, cum dorea tov Iliescu prin '90-'95, la glasnostul lui drag. Suntem la cateva verste de Occident. Totusi, impiedicat-neimpiedicat am ajuns la un canton de unde se poate spera ca acarul va da cale libera trenului astuia invechit. Cu vagoanele delabrate, ferestrele sparte, cu bancile jupuite, cu becurile furate, cu closetele stricate. Exact ca trenul de navetisti Bucuresti-Oltenita, imaginea cea mai exacta a Romaniei pe de-a-ntregul ei. Ni se adreseaza mari intrebari pentru capitolul coruptie. Pestii cei mari inca sunt in iaz, nu au fost prinsi si nici nu se vede vreo perspectiva. Unii spun ca exista, altii zic ca nu, de vreme ce, iata, nici unul nu a ajuns la tribunal si nu a primit nimeni vreo 20 de ani de inchisoare pentru jaf, deturnare de fonduri, delapidare, trafic de influenta si alte boli lumesti. S-a format ideea ca sunt mari corupti, dar iata ei nu apar. Inseamna ca nu exista, sunt o halucinatie colectiva benigna. Oficialitatile au spus iar saptamana asta ca trebuie sa ne asteptam la mari fapte de arme pe acest front. Ca Bruxelles va primi satisfactie, vor aparea din pamant din iarba verde si marii corupti. Au mai spus ca nu se amesteca in treburile Justitiei, ca exista legile necesare pentru combaterea flagelului. Ca de acum e treaba procurorilor si a magistratilor sa duca la capat investigatiile. Dosarele alea pe care le vedem la televizor, ca ilustratie la programele de stiri, sunt tot atat de multe ca si mascatii aparuti pe micile ecrane facand arestari spectaculoase. Audienta creste o seara, ca e chestie de adrenalina. Dar prada scapa printre degete urmatoarea seara. Apar avocatii, se dovedeste ca o hartie a fost semnata stramb, ca nu are stampila, ca au fost ignorate drepturile snapanului. Peste cateva zile sunt binemersi eliberati. Zambesc triumfatori spre aceleasi camere teve. Ca doar drepturile omului trebuie respectate. Barosanul se intoarce la grasana de nevasta, la amanta cea anorexica si tinerica, la Jeepul (era sa zic jegul) ultimul tip, la bodigarzi, la conturile grase tinute prin banci elvetiene sau in paradisuri fiscale. S-au dat multe asemenea spectacole mediatice pentru uzul galeriei celei na�ve. Au fost simple focuri de artificii, date mai ales cand la Bucuresti sosea vreo marime bruxelleza sau trebuia sa ne prezentam noi acolo cu o naframa in varf de bat. Tipii stateau asadar cateva zile la zdup, sa faca impresie buna, sa serveasca inca o data tara si interesul national, ca ei asa sunt patrioti cand jefuiesc "bunurile intregului popor". Cum trece primejdia, se descopera o defectiune de procedura si sunt, cu scuzele de rigoare, eliberati. Suntem mari regizori, ne pricepem. Se uita ca avem o scoala de teatru brava. In toate rolurile astea gasim o puzderie de securisti, activisti PCR/UTC strecurati si ei, dragutii, prin banci, societati de asigurari, firme de importexport, la varful unor ministere, ca tot romanul, impartial. Politichia si afacerile banoase sunt pasiunea vechilor structuri mai mult sau mai putin ticalosite. Ele au trecut elegant de la comunism la capitalism, prin decembrie '89. Mari maestri ai escamotarii, umbrei, travestiului, ai cameleonismului de orice tip. Extovii, generali si colonei in retragere, demnitari rosii, controleaza binisor si azi, economia, partidele, mass-media. E imposibil sa faci curatenie aici daca nu scapam de dinozauri, de profitori, de smecherii mai noi care imita perfect? Zic unii ca trebuie mers cu ei. Fara ei nu se poate. Daca fostii profita de integrarea in UE, atunci vor fi de acord cu drumul spre Vest si nu vor pune bete in roate. Mai ales ca euroscepticii, tematori ca le ia din gheare careva prada zisa Romania, s-au cam inmultit peste noapte. Ministrul de Justitie ne promite ca pana in primavara o sa avem cativa "big fishes" la masa. Noi, carcotasii, nu prea credem. Dar mi-ar placea sa ii avem in farfurie, sa ii transam de oase. Tare mi-e ca daca ne bazam pe acesti pesti mari o sa ramanem flamanzi. Ei isi vad nestingheriti de viata lor in intuneric, pe fundul apei. Ne-ar sta bine in poza, cu ditamai dihania in undita, sa ne vada si Uniunea Europeana. Cred ca la capitolul asta va straluci Traian Basescu, marinar experimentat. El poate sa conduca pescadorul acolo unde sunt bancurile cele mai promitatoare. Nu bancurile alea de ras, chiar daca personajul e vesel, rade din orice. Vorbesc de bancurile de pesti - usor de observat si din satelit - care patruleaza lacome prin economia romaneasca. Coruptia autohtona e ca monstrul din Loch Ness. Se vorbeste mult despre el, s-au scris biblioteci, se fac filme, se organizeaza expeditii submarine suprautilate cu radare si sonare, apar experti si comentarii savante. Dar monstrul nu apare...