Falsificarea unor obiecte rare sau cu o valoare mare se practica de mii de ani. Se cunosc monezi antice falsificate pe vremea cand ele erau in circulatie, opere ale unor artisti celebri si nu in ultimul rand marci postale rare ori cu o valoare mai ridicata. Nici timbrele romanesti nu au scapat de acest procedeu. Primele emisiuni postale din Moldova, celebrele Capete de bour, au fost falsificate de "meseriasi" celebri din domeniu. Cel mai controversat falsificator ale acestor marci ramane insa un capitan de rosiori al armatei romane si intemeietorul lojei masonice "Marea Loja Nationala din Romania", Constantin M. Moroiu. Acesta a fost chiar si arestat, iar in scandalul ce a avut loc in ultimul deceniu din secolul al XIX-lea au fost implicate nume sonore din Bucuresti, printre care directorul ziarului "Universul", Luigi Cazzavilan, Boldur Voiculescu, prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Ilfov, V. Pretorian, judele inspector al Cabinetului 3 de Instructie, dar si directorul Postei Romane. Moroiu a ajuns chiar si la penitenciarul Vacaresti pentru realizarea unor facsimile ale respectivelor marci postale, dar a reusit sa scape fara nici o pedeapsa. El a mai avut incercari de a realiza cateva "emisiuni" de marci postale, inventand o editie filatelica atribuita postei din Moldova, precum si 15 marci postale "editate" in Mangalia. Incercarile sale nu au avut ecou in randul filatelistilor, iar "marcile" respective sunt cunoscute doar de foarte putini dintre acestia. Tot capitanul de rosiori Moroiu a fost cel care a editat o publicatie filatelica cu titlul "Timbrofilul" si a avut o contributie majora in crearea asociatiei colectionarilor de marci postale "Societatea Filatelica Romana". Azi, o strada din Sectorul 5 al Capitalei poarta numele fostului capitan de rosiori, filatelist si lider al francmasonilor. Pe strada C. M. Moroiu - fosta strada Morfeu, a locuit, la numarul sase, pana in anul 1926, controversatul colectionar de timbre. Denuntul tutungiului La sfarsitul secolului al XIX-lea era o adevarata moda realizarea unor copii fidele ale marcilor postale rare, scoase de mult timp din circulatie. In Italia, Franta sau Anglia existau ateliere unde se realizau matritele respectivelor marci postale, iar timbrele obtinute erau vandute ca atare. Contrafacerile de acest tip au aparut in urma cererii de pe piata filatelica, fiind folosite pentru intregirea colectiilor filatelistilor care doreau sa detina toate marcile postale existente. De regula, aceste marci sunt usor de recunoscut din cauza diferentei de calitate dintre hartia pe care era tiparit originalul si cea pe care se realiza copia, a cernelurilor cu care erau realizate si a desenului care nu era identic cu emisiunea oficiala. Din punct de vedere criminalistic, marcile falsificate in dauna colectionarilor fac parte din categoria falsului de documente. Marcile postale emise in Moldova erau printre cele falsificate prin acest procedeu. Din actele intocmite de procurorii bucuresteni, capitanul Moroiu a cumparat de la un asemenea atelier cliseele timbrelor romanesti emise pana in anul 1872. Acesta a inceput sa realizeze marcile false, vanzandu-le cu mentiunea ca ele nu sunt originale. In ciuda acestor mentiuni, la denuntul unui tutungiu, Grigore Mocioaca, in data de 8 martie 1889, primul procuror de Ilfov, Boldur Voinescu, ajutat de mai multi comisari de politie organizeaza o descindere la Tipografia "Universul", unde se realizau marcile lui Moroiu. Aici apare in actele de cercetare si numele directorului ziarului "Universul", Luigi Cazzavilan, caruia autoritatile i-au solicitat spirjinul in derularea anchetei. Dupa vizita autoritatilor la tipografie, urmeaza o descindere in forta, la domiciliul lui Moroiu. In urma perchezitiei domiciliare, au fost gasite mii de marci postale din Moldova, Principatele Unite si Romania, toate iesite din uz. In ciuda acestor descoperiri, Moroiu scapa. El nu este pus sub acuzatie din lipsa de probe. Procurorul se intoarce la sediul institutiei unde il astepta o noua informatie: "In spatele umblatoarei sunt ingropate clisee de timbre postale vechi �Cap de Bour�". Moroiu este arestat si dus in penitenciarul Vacaresti. In timpul detentiei, acesta incearca sa se sinucida, dar scapa ca prin minune. Urmeaza o cercetare anevoioasa, dosarul fiind instrumentat fara ca procurorii sa aiba jurisprudenta necesara rezolvarii acestui caz. In timpul procesului, din lipsa de dovezi, nu s-a putut dovedi ca Moroiu ar fi vandut "facaturile" sale ca marci postale autentice, drept urmare, acesta scapand de puscarie. In ciuda acestor aventuri, la scurt timp dupa terminarea procedurilor judiciare, Moroiu infiinteaza Societatea Filatelica Romana - prima asemenea entitate in istoria filateliei romanesti - si devine secretarul acesteia. Presedintele organizatiei infiintate de Moroiu este deputatul D.C. Butculescu, iar membrii acesteia sunt nume sonore ale vremii, deputatul I. Oteteleseanu, primarul orasului Sinaia, George Matheescu, generalii August Gorjan si J. Thorand sau magistratul P. Obedenaru. Incercari cu iz de inselatorie Aventurile lui Moroiu in lumea filatelistilor nu se opresc nici dupa timpul petrecut in puscaria Vacaresti. De numele lui se leaga si alte incercari, de aceasta data cu un iz de inselatorie. Astfel, in 1881 a creat o serie de marci postale fantoma, potrivit carora, in anul aparitiei primului efect postal din Moldova, ar fi fost realizate patru timbre cu valori nominale de 15, 45, 90 si 135 de parale. El a creat aceste marci fantoma si le-a comercializat ca atare. Nu a avut succes, filatelistii neluand in seama tentativa lui Moroiu. O alta isprava a capitanului a fost cea cu marcile postale emise in Mangalia pe vremea cand a fost detasat, in anul 1883, la garnizoana din acest oras. "Afacerea" a fost ceva mai reusita. El a emis doua serii formate din patru, respectiv 11 timbre locale. Acestea, desi nu sunt recunoscute ca marci postale oficiale si nu apar in cataloagele generale sunt bine cotate si se vand la un pret destul de mare. Curios este ca pentru aceste doua "emisiuni" filatelice, Moroiu nu a fost cercetat, desi a sustinut in mod mincinos ca sunt marci autentice. De altfel, la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX au fost zeci de asemenea "afaceri" ale unor filatelisti care au incercat sa profite de naivitatea colectionarilor. "Facaturile" lui Moroiu sunt un subiect de disputa chiar si in zilele noastre. Iata ce a notat presedintele Federatiei Filatelice Romane, Leonard Pascanu: in anul 1881 apare la Bucuresti revista �Timbrophilo�, jurnal-Philatelisticu-Roman. In nr. 2, Moroiu scrie continuarea unui articol din primul numar, prezentand timbrele Moldovei. Le prezinta ca asa-zise timbre de mana, utilizate in Moldova in anii 1852-1853, facand o descriere si impartire a lor in patru valori: 15 parale pentru jurnale, 45 de parale pentru scrisori simple, 90 de parale pentru scrisori recomandate, 135 de parale pentru scrisori imprimate care aveau o greutate mare. Moroiu face precizarea ca aceste timbre au fost aplicate cu mana, foarte rar, in culoare neagra, in mod obisnuit fiind intalnite in culoare albastra pe diverse hartii. Ulterior, aceste date despre primele timbre moldovenesti sunt incluse in catalogul propriu. In 1994, renumitul cercetator britanic Gabriel Sassower, face o prezentare inedita a �Catalogului C. M. Moroiu� tiparit in 1886, si descoperit in biblioteca "Societatii Regale de Filatelie". Acesta a fost considerat primul catalog filatelic romanesc, unde Moroiu isi prezenta din nou facaturile. Tot in 1994, in "Romania The Bull's Heads of Moldavia", lucrare a renumitului expert Fritz Heimbuchler, sunt prezentate reproduceri ale acestor timbre, precum si o scrisoare prefilatelica originala, expediata de la Focsani la Iasi in 1885. Pe aceasta, Moroiu a aplicat stampila de mana proprie, care valora 135 de parale. Prin articolul din 1881 al revistei "Timbrophilo" si al catalogului din 1866, piata filatelica interna, bine pregatita teoretic, si cea internationala a fost invadata de fantomaticele timbre ale lui Moroiu. Aparitia intr-o gama variata de culori si tipuri de hartie ne conduce la concluzia ca Moroiu si-a lasat imaginatia sa fabuleze creand fel de fel de variante. Prezentarea acestor falsuri tine doar de istoria postala si istoria filateliei in Romania, dar, prin pitorescul lor, timbrele isi gasesc cu siguranta locul in orice exponat clasic romanesc." Moroiu a coagulat masoneria "Dupa ce Romania a devenit stat independent, in urma razboiului din 1877-1878, s-a pus problema constituirii unei Puteri Masonice nationale. Pana atunci, in Romania existau numeroase loje aflate sub diferite obediente straine. Personalitatea care are meritul de a fi coagulat masoneria romaneasca este Constantin Moroiu. El a reusit sa unifice majoritatea lojelor care activau in acel moment in Romania, astfel incat, in septembrie 1880 a luat nastere Marea Loja a Romaniei. Aceasta a functionat, timp de un an, sub obedienta Marelui Orient al Italiei. In decembrie1881, Moroiu a reusit sa constituie si Supremul Consiliu 33, pentru guvernarea gradelor inalte din Romania. Din acel moment, Marea Loja a Romaniei a devenit o Putere Masonica Suverana pe teritoriul tarii, fiind recunoscuta in anii urmatori de tot mai multe Puteri Masonice. Constantin Moroiu a devenit personalitatea cea mai importanta a primelor decenii ale Marii Loje ale Romaniei, el detinand gradele 33, 90 si 97, adica ultimele pentru riturile practicate in acel moment in Romania. Moroiu s-a retras din pozitia de Mare Maestru al Marii Loje a Romaniei in anul 1911," se scrie despre activitatea masonica a filatelistului Constantin M. Moroiu pe pagina de Internet a Marii Loje din Romania. O alta loja masonica, Marea Loja Nationala a Romaniei, aduce, de asemenea, elogii fostului capitan de rosiori. "In opt septembrie 1880 s-a constituit Marea Loja Nationala a Romaniei (MLNR), printr-o lucrare intensa de unificare a lojelor din Bucuresti si din teritoriu, unele aflate sub Obedienta Marelui Orient de Italia, iar altele sub Obedienta Marelui Orient de Franta. MLNR, constituita in 1880, a fost condusa de Preaputernicul Mare Maestru Il:. Fr:. Constantin Moroiu, 33, 90, 97, nepotul profesorului Constantin Moroiu, initiat in Italia si afiliat la Bucuresti in 1830. In octombrie 1880, Marele Orient al Frantei, a dat un decret de excludere din Loja "Inteleptii din Heliopolis" (Bucuresti) si din francmasoneria de Obedienta franceza a capitanului Constantin C. Moroiu. Acesta a fost reintrodus in francmasoneria de Obedienta Portugheza si a devenit Mare Maestru al Marii Loje Nationale a Romaniei. In 14 noiembrie 1880, Marele Orient Lusitanian Unit din Portugalia, il dezavueaza pe Moroiu intr-un comunicat, considerand actiunile sale, chiar si crearea MLNR, drept neregulare si clandestine. Moroiu este ales Mare Maestru al MLNR la data de 4 martie 1881, pentru un mandat de trei ani. Moroiu multumeste jurnalului "La Confederazione latino" din Roma, pentru apararea drepturilor romanesti. El spune: "Confederazione latino" este unicul ziar care, cu colaboratiunea celor mai distinsi filozofi, propaga interesele Romaniei in raporturile ei cu Orientul si cu Occidentul, ale Transilvaniei in raport cu ungurii si romanii din Macedonia, in raporturile cu grecii". In iulie 1882, Moroiu ii scrie lui A. J .Jipa din Piatra, membru al fractiunii romanesti, aflata sub Obedienta Marelui Orient de Roma astfel: "ti-a fost dictata de un agent strain al stapanului, caruia serviti si care exploateaza Romania, introducand in Masoneria ce reprezinta acel agent, lepre si lepadaturi ce Masoneria Romana nu admite in cercul sau" - se titreaza pe pagina de Internet al Marii Loje Nationale a Romaniei. Victima a rivalilor Aventurile lui Moroiu cu "semplele ascunse dupa umblatoare" au fost interpretate de-a lungul anilor in fel si chip. Au fost lansate ipoteze care mai de care mai fanteziste. Din pacate, documentele care se mai gasesc in arhive sunt prea putine pentru a ne putea pronunta cu siguranta daca Moroiu a fost vinovat sau a fost o victima. Totusi, sunt voci care sustin ca fostul capitan de rosiori a fost victima luptei masonice, iar arestarea lui avea ca menire compromiterea sa in demersul infiintarii Lojei Nationale. Alte voci sustin ca el trebuia arestat la interventia unor filatelisti care au produs "facaturi" asemanatoare si au pasat tutungiului care ar fi fost infierat sa ii denunte autoritatilor. Este greu de stabilit care este adevarul in lipsa unei documentatii judiciare. Totusi, Moroiu ramane un personaj celebru, dar si controversat, al istoriei filatelice romanesti. Cum sunt prinsi falsificatorii Fals este denumirea data marcilor si pieselor filatelice lipsite de autenticitate. In cazul marcilor postale se cunosc falsuri de la prima emisiune "Cap de bour" si pana la timbrele aparute prin anii '30. Unii colectionari specializati in domeniu au reusit sa adune pe parcursul anilor sute de asemenea piese, unele mai reusite altele mai putin asemanatoare cu cea originala. Legislatia din zilele noastre pedepseste aspru orice contrafacere, indiferent ca acesta se realizeaza in detrimentul postei - in cazul marcilor postale in uz - sau in detrimentul filatelistilor. Amatorii de asemenea fapte risca sa fie condamnati conform articolului 465, 466, 467 si 468 din Codul Penal pentru falsificare de marci postale si alte efecte postale, punere in circulatie a acestora indiferent ca ele sunt emise de Posta Romana sau de catre o autoritate postala straina. Se pedepseste si detinerea si folosirea instrumentelor sau materialelor destinate a fi folosite la falsificarea marcilor postale. Marcile postale falsificate pot fi definite de specialisti prin examinare prealabila, intrinseca si comparativa. In practica sunt folosite urmatoarele procedee de comparare: juxtapunere, suprapunere si imbinare, iar metodele tehnico-stiintifice de examinare a marcilor postale falsificate sunt examinarea in radiatii ultraviolete, infrarosii, R�ntgen, examinarea fosforescentei materialelor de scriere, tratarea piesei filatelice cu solventi organici, cu turnesol, cu vapori de iod, ionidina, cu solutie Moser, realizarii betagrafiei, examinarea colorimetriei, in spectrul vizibil, spectrofotometriei, cu laser si prin luminiscenta. Din toate cele enumerate mai sus, specialistii romani dispun doar de cate ceva din tehnica necesara pentru realizarea examinarii. In putinele cazuri cand falsificatori din Romania au fost descoperiti, singura dovada pe baza careia judecatorul a putut sa se pronunte a fost studiul realizat de un expert in filatelie, care nu face parte din corpul expertilor autorizati de Ministerul Justitiei, expertii in domeniul filatelic fiind autorizati de un organism international al colectionarilor de timbre.

Laszlo KALLAI