Intr-o declaratie a Casei Albe - de o neobisnuita duritate - Administratia Bush denunta Senatul american pentru un amendament de lege care interzice torturarea prizonierilor de catre U.S. Army. Miercuri, 5 octombrie 2005, amendamentul a fost adoptat de Senat, cu majoritate covarsitoare: 90 pentru si doar 9 contra. Se pare ca tocmai aceasta majoritate zdrobitoare a infuriat si mai mult Administratia Bush, aflata intr-o evidenta pierdere de popularitate. Declaratia Casei Albe subliniaza ca interzicerea torturii practicate de U.S. Army in Afganistan si Irak va "restrictiona autoritatea presedintelui de a-i proteja efectiv pe americani de atacuri teroriste si de a-i aduce in fata justitiei pe teroristi". Este prima recunoastere publica a Administratiei Bush ca sistemul de torturi practicat la Abu-Ghraib si Guantanamo Bay, nu este intamplator - restrans la vreo cateva cazuri izolate - ci este tehnica curenta de interogare a prizonierilor, folosita de armata americana in Afganistan si Irak. Declaratia Administratiei Bush merge mai departe. Si anunta ca presedintele ar putea pune un veto pe suma de 440 de miliarde de dolari, destinati operatiunilor militare ale Pentagonului din anul fiscal urmator. Mai degraba decat sa accepte "restrictii in tehnicile de interogare a prizonierilor". Totul a inceput de la senatorul republican John McCain. Amendamentul McCain Senatorul John McCain de Arizona - un republican care a sustinut initial razboiul din Irak, fost prizonier de razboi in Vietnam, dar care se opune utilizarii torturii in institutii militare ca Abu-Ghraib sau Guantanamo - a introdus un amendament in acest sens, care a generat un vot in Senat contra torturii practicate de U.S. Army. John McCain considera ca utilizarea torturii de catre armata americana dauneaza grav imaginii Americii in lume, stanjeneste diplomatia Statelor Unite si creeaza precedentul periculos ca si prizonierii americani sa fie tratati in mod similar. Interesant este ca amendamentul lui John McCain a fost sustinut de cateva zeci de generali si amirali americani, in frunte cu John Shalikashvili (fost sef al statului major american) si Colin Powell (fost secretar de Stat in timpul primului mandat al lui George W. Bush). 46 de republicani si 43 de democrati, plus un independent, au votat impotriva utilizarii torturii de catre U.S. Army, contra doar noua republicani. Liderul majoritatii republicane din Senat, Bill Frist, a votat pentru amendamentul McCain, si impotriva Casei Albe! La inceputul verii, Frist inca mai sustinea ca Administratia Bush are dreptul sa foloseasca orice mijloace in "razboiul contra terorismului", cu conditia ca acestea sa fie "eficiente". Evenimentele din ultimele trei luni, probele asupra mijloacelor de tortura (inclusiv psihologica sau sexuala, aplicate prizonierilor islamici), tragedia atentatelor sinucigase din Irak (circa 700 pe saptamana), pierderile de vieti americane (aproape 2000, dupa terminarea razboiului) - au modificat complet atitudinea lui Bill Frist fata de Casa Alba. Pe de alta parte, amendamentul lui McCain este totusi destul de limitat, el referindu-se strict la prizonierii aflati in custodia lui U.S. Army. Acestia urmeaza sa fie interogati numai conform lui "U.S. Army Fild Manual on Intelligence Interrogation" ("Manualul pentru interogatoriu al Infanteriei"), evitandu-se orice tratamente "crude, inumane sau degradante". Amendamentul McCain nu se aplica insa si prizonierilor detinuti de agentiile de informatii secrete ale SUA. Asa cum sunt prizonierii din centrele de detentie ale CIA de la "Bagram Airbase" din Afganistan, "Diego Garcia" din Oceanul Indian, precum si din alte centre (Asia Centrala) ramase nedivulgate. La sfarsitul dezbaterii din Senat, McCain a citit o scrisoare a fostului secretar de Stat, Colin Powell, in care acesta vorbeste despre "teribila criza diplomatica creata de Abu-Ghraib", si despre pierderile considerabile de imagine cauzate de tratamentul aplicat de americani prizonierilor islamici. Este pentru prima data cand Colin Powell critica in mod deschis Administratia Bush, dupa ce a parasit echipa guvernamentala, in ianuarie 2005. Pozitia Casei Albe Tot miercuri, 5 octombrie, purtatorul de cuvant al Casei Albe - Scott McClellan - a sustinut o conferinta de presa, in care a afirmat ca presedintele Bush isi va exercita dreptul de veto si nu va semna amendamentul McCain din Senat. McClellan a declarat ca amendamentul contra torturii practicate de U.S. Army, va "limita grav capacitatea presedintelui de a purta, eficient, un razboi contra terorismului". John McCain - fiu de amiral - avand stranse legaturi la Pentagon, incearca prin amendament sa inlature de pe "obrazul" lui U.S. Army rusinea unor abuzuri revoltatoare de tipul celor comise la inchisorile militarizate Abu-Ghraib si Guantanamo Bay. "Confuzia regulilor conduce la abuzuri pe campul de lupta", a explicat John McCain. Senatorul se referea si la "sfaturile" date lui Bush de "Departamentul Justitiei", precum si de "White House Legal Council" - condus de procurorul general al SUA, Alberto Gonzales - potrivit carora presedintele american putea sa incalce linistit atat "Conventia de la Geneva", cat si "International Convention Against Torture", in "razboiul contra terorismului" care poate justifica, astfel, orice abuz. Senatorii care au votat pentru interzicerea formala a torturii practicate de U.S. Army, au subliniat impactul colosal, la scara mondiala, pe care l-au avut dezvaluirile despre tratamentul aplicat prizonierilor islamici. Republicanul Lindsey Graham, din Carolina de Sud, a spus: "Ca senatori americani, cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ghidam trupele noastre, astfel incat sa avem siguranta ca vom castiga razboiul cu terorismul, fara insa sa ne pierdem cele mai inalte ratiuni morale". Unul din factorii care au avut un impact decisiv asupra votului din Senat, a fost marturia fostului capitan Ian Fishback, din "82 Airborne Division", care a descris bataile sistematice si celelalte forme de tortura aplicate prizonierilor islamici la Fallujah, la inceputul lui 2004. Fishback si doi sergenti din unitatea sa au confirmat ca ceea ce s-a intamplat la Abu-Ghraib nu a fost nicidecum o exceptie, ci constituia "regula" in toate inchisorile militare din Afganistan si Irak. Al doilea element care a influentat votul Senatului au fost dezvaluirile mass-media americane despre greva foamei, facuta la Guantanamo Bay de prizonierii islamici. Acestia protesteaza astfel impotriva torturii care li se aplica constant. Circa 200 de prizonieri au refuzat sa manance, timp de 45 de zile. Din cei 200, 18 prizonieri au fost spitalizati de urgenta, sau "hraniti cu forta". Prizonierii de la Guantanamo Bay protestau contra torturilor aplicate de o unitate speciala americana, IRF. Ei cereau insistent sa compara in fata unui tribunal international, mai degraba decat in fata tribunalelor militare ale lui U.S. Army, pe care le acuzau de "subiectivism" si "partinire". Raport "Human Rights Watch" Un raport al organizatiei "Human Rights Watch" din 24 septembrie 2005 - intitulat "Leadership Failure: Firsthand Accounts of Torture of Iraqi Detainees by the US Army's 82nd Airborne - bazat pe interviurile luate capitanului Ian Fishback si de la doi sergenti (ale caror nume nu au fost date publicitatii) descrie abuzurile comise de militari americani asupra prizonierilor irakieni, detinuti la "Forward Operating Base Mercury" (FOB Mercury), baza militara langa Fallujah, din 2003 pana in 2004. Pentagonul a denuntat imediat raportul "HRW" drept unul care "miroase" a campanie politica. Purtatorul de cuvant al Pentagonului, lt. col. John Skinner, a declarat ca documentul in cauza "arata ca toate operatiunile intreprinse asupra prizonierilor au fost puse ca sub un microscop". Ce torturi specifice prezinta raportul "HRW" din 24 septembrie? Raportul arata ca militarii americani ii bat, in mod curent, pe prizonierii islamici cu batele de baseball, pana le rup mana sau piciorul. Ii aseaza, ore in sir, in "pozitii de stres", paziti de caini lupi. Ii forteaza sa formeze "piramide" umane. Le fac dusuri cu apa clocotita, alternand cu dusuri reci. Ii priveaza de somn perioade lungi. Ii lipsesc de mancare si de apa. Militarii americani care ii tortureaza pe prizonierii irakieni la "FOB Mercury", langa Fallujah, au fost porecliti de populatie "maniacii crimei" ("The Murderous maniacs"). Tortura se excuta la "FOB Mercury" in mod cotidian si are un caracter generalizat, conform ordinelor primite de la superiori. Capitanul Ian Fishback - 26 de ani, absolvent "West Point" - a declarat ca militarii care tortureaza zilnic o fac conform ordinelor lui "Military Intelligence" (spionajul militar american, DIA). In ciuda torturilor, nici un militar nu a fost tras vreodata la raspundere. Doar cativa soldati au fost pedepsiti pe baza unor regulamente interne. In 27 septembrie 2005 - asa cum se stie - Lynndie England a fost condamnata la trei ani de inchisoare si degradata pentru rolul sau in ororile de la Abu Ghraib. Femeia a sustinut, insa, ca nu a facut altceva decat sa execute ordinele superioarei sale. Potrivit raportului "HRW", atrocitatile comise la baza FOB Mercury au iesit cu greu la suprafata. Meritul ii revine capitanului Ian Fishback, care - timp de 17 luni - a tot incercat, fara succes, sa sensibilizeze opinia publica in legatura cu torturile comise de U.S. Army in Irak si Afganistan. Fishback sustine ca seful sau le spunea mereu: "Amintiti-va ca onoarea militara reprezinta cea mai inalta instanta morala". Pentru militarii americani din Irak - sustine Fishback - denuntarea publica a regimului de tortura din inchisorile U.S. Army constituie o flagranta incalcare a "onoarei militare", si o "tradare". La "Judge Advocate General" (JAG), unul din superiori i-a spus dispretuitor, lui Fishback: "Conventia de la Geneva? Este o zona gri!" De cand raportul "HRW" a fost publicat, asupra lui Fishback se fac mari presiuni de la "Criminal Investigation Command" ca sa dezvaluie numele celor doi sergenti anonimi pe care ii citeaza in raport. In caz contrar fiind amenintat cu o severa actiune disciplinara. Doua registre de tortura pentru prizonierii islamisti Capitanul Ian Fishback a explicat celor de la "Human Rights Watch" (HRW) ca, inca din 2003, Administratia Bush - pentru a nu fi acuzata de incalcarea flagranta a "Conventie de la Geneva" - nu a recunoscut militarilor luati prizonieri, ca si celor din rezistenta, statutul firesc de "prizonieri de razboi" (prisoner of war, POW), denumindu-i ad-hoc "persoane sub control" (persons under control, PUC). In felul acesta, Administratia Bush incearca sa oculteze tratatele internationale la care Statele Unite sunt parte. In jargonul gardienilor din U.S. Army, registrul torturilor aplicate "persoanelor sub control" (PUC) se impart in doua: "fuck a PUC" si "smoking a PUC". Prima metoda standard - "fuck a PUC" - cuprinde registrul violentelor fizice directe aplicate prizonierilor islamici: loviri in anumite puncte ale corpului, batai sistematice cu tot felul de "unelte", alte tipuri de agresiuni fizice. A doua metoda standard de torturi - "smoking a PUC" - consta in "pozitii de stres", zile la rand, pentru a slabi rezistenta psihica si fizica a prizonierilor. Fishback a sustinut in fata "HRW" ca ofiterii "Military Intelligence" sunt prezenti si directioneaza toate etapele interogatoriilor, inclusiv a torturilor. Prizonierii sunt loviti cu capul de peretii celulei, loviti cu picioarele in cap si burta, calcati in picioare, atarnati cu capul in jos, chiar in fata ofiterilor de la "Military Intelligence". Unul din sergenti (sergentul A) a relatat celor de la "HR" ca prizonierii islamici nu mai aveau nume, ci doar o cifra. Uneori, ei erau torturati groaznic doar pentru amuzamentul gardienilor. "Adu-l pe 22!", a descris o scena sergentul A. Prizonierul era adus imediat. I se aplica "fuck a PUC" si "smoking a PUC". La sfarsit cel care il torturase, ii intreba retoric pe colegi, in gluma: "N-ati vazut nimic?" Raspunsul standard era: "Nu, domnule sergent. Absolut nimic". Capitanul Fishback a mai dezvaluit: "Am avut prizonieri carora le-am aplicat pozitii de stres timp de doar doua ore. Dar nu cred ca eu le-as fi putut suporta, fiind chiar in cea mai buna forma fizica". Fishback a mai spus ca, dupa ce fotografiile cu ororile de la Abu-Ghraib au facut inconjurul lumii, militarilor americani de la baza "FOB Mercury" li s-a ordonat sa distruga imediat orice fotografie asemanatoare. S-a spus: "Iata ce probleme au daca nu au distrus fotografiile. Noi nu vrem sa patim ca cei de la Abu-Ghraib" Agentii CIA se comportau exact ca ofiterii de la "Military Intelligence", sustine Fishback. Odata, un agent in civil al CIA, l-a intrebat pe capitanul Fishback: "Cati detinuti ai in custodie?" Fishback a raspuns prompt: "Saptesprezece, domnule". Agentul CIA l-a contrazis: "Nu, ai saisprezece". Am spus: "Bine. Am saisprezece". "Nimeni nu a intrebat ce s-a intamplat cu al saptesprezecelea prizonier", a marturisit Fishback celor de la "HRW". Aceasta marturie, precum si cele ale celor doi sergenti - care au tinut sa-si pastreze totusi anonimatul - au impresionat profund Senatul american, si l-a determinat pe republicanul John McCain sa introduca un amendament, adoptat in mod zdrobitor cu un 90-9, amendamentul care interzice tratamentul "crud, inuman si degradant" din inchisorile controlate de U.S. Army. Demersul Senatului american a provocat furia Administratiei Bush, cea care considera "tortura vitala pentru securitatea SUA". Transferurile clandestine de prizonieri catre "paradisuri ale torturii" In 2004 au aparut primele dovezi ca U.S. Army practica intens tortura impotriva prizonierilor islamici. Ca si a faptului ca multi dintre acesti prizonieri erau transferati, in conditii secrete, spre terte tari. De regula, dictaturi unde tortura prizonierilor era, oficial, admisa (Arabia Saudita, Egipt, Uzbekistan etc.). Procedeul - cunoscut ca "extraordinary rendition" - a fost analizat de Jane Mayer, de la "The New Yorker", in articolul "Outsourching Torture". Mayer remarca faptul ca - in ultimii patru ani - "extraordinary rendition" a devenit un procedeu curent, fiind aplicat impotriva a catorva sute de prizonieri. Administratia Bush, inventiva, ii numeste "combatanti inamici ilegali" ("illegal enemy combatants"). Desi "Conventia contra torturii" interzice asemenea "transferuri", inca din 1995, presedintele Clinton a autorizat CIA sa recurga la "extraordinary rendition". "Washington Post" din decembrie 2004, dezvaluia ca CIA si alte agentii de informatii utilizau cinci turbojeturi aeriene "Gulfstream", pentru a transporta prizonierii din Afganistan si Irak spre terte tari, care acceptau oficial tortura. La 7 februarie 2002, presedintele Bush anuntase ca Statele Unite nu-i considera "prizonieri de razboi" pe detinutii in Afganistan si Irak . Asa ca nu le va aplica tratamentul prescris de "Conventia de la Geneva". In audierile pentru confirmare din Senat, procurorul general al SUA - Alberto Gonzales - a si declarat ca, in opinia sa, CIA nu poate fi "oprita de la utilizarea metodelor crude sau inumane, atata timp cat CIA le aplica in afara granitelor SUA". Una dintre destinatiile favorite pentru "extradarile exceptionale" este Egiptul, aliat apropiat al SUA. Notoriu pentru tratamentul brutal al prizonierilor politici. Jane Mayer, in "The New Yorker" il citeaza pe Michael Scheuer, cu cartea sa "Imperial Hubris", potrivit caruia primii islamisti torturati de egipteni au facut parte din grupul celor care l-au asasinat pe presedintele egiptean Anwar Sadat, in urma acordului semnat de acesta cu premierul israelian Menachem Begin, la Camp David (SUA). Mayer scrie in "New Yorker": "Parteneriatul dintre serviciile secrete americane si egiptene este, in realitate, extrem de strans. Asa cum noteaza Scheuer in carte, americanii furnizeaza intrebarile dis-de-dimineata si egiptenii smulg declaratiile sub tortura pana la pranz. Iar dupa-amiaza raspunsurile prizonierilor islamici au si ajuns inapoi la Washington". Alte tari care au fost utilizate intens de CIA pentru "extraordinary rendition", sunt Arabia Saudita si Uzbekistan, republica ex-sovietica din Asia Centrala. Birocratizarea torturii Unul dintre primele cazuri de "transfer ilegal" efectuat de SUA il constituie arestarea, in 1998, in Albania, a lui Shawki Salama Attiya, suspectat de apartenenta la "Al-Queda", impreuna cu alti patru islamisti. Cei cinci au fost deportati de americani in Egipt. Potrivit lui Jane Mayer, in articolul citat din "The New Yorker", Attiya ar fi suportat, in Egipt, torturi similare cu cele descoperite, cativa ani mai tarziu, la inchisoarea Abu-Ghraib. "Attiya a dezvaluit mai tarziu ca egiptenii ii aplicasera socuri electrice asupra organelor sexuale, ca fusese spanzurat de maini si de picioare, ca nu i se daduse apa". In articolul sau, Jane Mayer sta de vorba si cu Dan Coleman, un fost ofiter FBI, care a lucrat in cazuri similare de terorism. Coleman afirma ca, daca pana la 11 septembrie 2001, "transferurile ilegale" in terte tari a detinutilor politici aveau un caracter exceptional, in ultimii patru ani ele s-au inmultit considerabil. "Tortura s-a birocratizat", a explicat Coleman. "Orice faceau agentii nostri, era OK! Pentru ca totul se desfasura in afara granitelor SUA." Unul dintre avocatii Administratiei Bush, implicat in atacarea constrangerilor legale in aplicarea torturii, este John Yoo, asistent al procurorului general al SUA. Mayer l-a intervievat si pe Yoo, pentru a-i consemna riguros punctul de vedere, care este, desigur, si cel al Administratiei Bush. "De ce este atat de greu ca cetatenii sa priceapa ca exista o categorie de comportament ca terorismul, pe care sistemul nostru legal nu-l acopera suficient?", s-a intrebat Yoo. Masura de a-l restrictiona pe presedintele SUA - care este si comandantul suprem al fortelor militare - "va taia din capacitatea presedintelui privind ordonarea aplicarii torturii si a tehnicilor de interogare a prizonierilor", a explicat Yoo. "Acest lucru este insa vital pentru un comandant suprem. Ei (Congresul, n.n.) nu il pot impiedica in nici un fel pe presedintele SUA sa ordone, intr-un anumit context, aplicarea torturii" - a conchis Yoo. Pentru ca astfel ar limita un drept constitutional al presedintelui. Dar, in ultimele cateva luni, au iesit la iveala o serie de cazuri de "transferuri ilegale" de detinuti politici, care nu aveau nici o legatura cu terorismul, asa cum s-a sustinut initial oficial. Un astfel de caz, relatat si de Mayer, arunca o lumina sumbra asupra intregului program de "transferuri ilegale" de prizonieri. Si indica faptul ca "transferurile ilegale" folosesc si altor scopuri. Mayer citeaza cazul lui Ibn Al Sheik Al Libi, despre care s-a afirmat sus si tare ca ar fi "colaboratorul apropiat" al lui Laden. Libi a fost transformat apoi intr-o excelenta sursa de "dezinformare" pentru propaganda militara americana. Lui Libi i s-au pus imediat in carca taberele Al-Queda din Afganistan, la cateva luni dupa ce acesta a fost prins, in septembrie 2001, tabere pe care Libi le-ar fi condus. Citand un fost ofiter FBI, Jack Cloonan, Mayer afirma ca rapoartele CIA arata ca Libi a fost " transferat ilegal" in Egipt. Interogat sub tortura, Libi ar fi "declarat" - sustin agentii egipteni - o legatura pe care propaganda SUA a tot incercat sa o stabileasca fara sa reuseasca vreodata sa furnizeze si probe: legatura dintre Saddam (conducatorul unui partid laic, Partidul Baath) si Al-Queda (organizatie islamica fanatica). In discursul sau din februarie 2003 de la CNN, secretarul de Stat din acest moment, Colin Powell, a sustinut ca serviciile americane au intrat in posesia unor "probe" privind legaturile lui Saddam Hussein si Al-Queda, in domeniul armelor de distrugere in masa. Mayer arata ca Powell nu s-a referit in discurs direct la Libi, dar el a spus ca informatia provine de la un lider terorist, care s-a ocupat de taberele Al-Qaeda din Afganistan, aflat acum in custodia americanilor. Potrivit revistei "Newsweek", Libi nu era in nici o pozitie ca sa poata stabili legaturi intre Saddam Hussein si Al-Queda. Asa ca informatia despre "initiativa" lui Saddam de a pregati doi operativi Al-Queda in manuirea "armelor chimice" a fost o pura fantezie a serviciilor secrete americane, aruncata pe piata "dezinformarii". Alte cazuri de "transferuri ilegale" de detinuti catre terte tari Cazul lui Libi nu este insa singurul. Un alt caz este cel al lui Mhaled El Masri, un cetatean german, nascut in Liban. Potrivit lui "Guardian", din 14 ianuarie 2005, Masri a fost arestat in Macedonia, in ianuarie 2004. "Guardian" afirma ca Masri "nu a avut, saptamani la rand, nici o comunicare cu politia macedoneana, si i s-a refuzat dreptul la un avocat. Nu i s-a comunicat motivul arestarii. A fost, in schimb, batut crunt, a fost tinut dezbracat (in ianuarie) cu catuse la maini si cagula pe cap, astfel ca nu putea vedea nimic. A fost expediat apoi in Afganistan, intr-o inchisoare cu gardieni afgani si conducere americana". Cetateanul canadian Maher Arar s-a aflat intr-o situatie similara. Arar - care nu avea nici o legatura cu vreo organizatie terorista - a fost arestat la New York, in septembrie 2002, si expediat in Siria, unde a fost torturat. Cetateanul australian Mamdouh Habib a fost recent eliberat din inchisoarea de maxima siguranta Guantanamo Bay, unde a fost detinut timp de trei ani, fara sa i se aduca la cunostinta vreo acuzatie. Habib a fost arestat in Pakistan, in octombrie 2001, putin inaintea invaziei americane in Afganistan. In Pakistan, Habib a fost batut crunt de echipele pentru interogatorii formate din americani. Apoi a fost expediat in Egipt, unde a continuat sa fie torturat timp de alte sase luni, fara sa i se aduca la cunostinta vreo acuzatie. Senatul american, votand zdrobitor cu 90-9 amendamentul McCain, incearca sa elimine tratamentul "crud, inuman si degradant", din ceea ce - din pacate - a devenit o practica curenta in US Army: intai aresteaza si tortureaza prizonierii, apoi le aduc la cunostinta, eventual, vreo acuzatie.

Vladimir ALEXE