Pavel BAEV 

Intelegerea incheiata, in mai, anul acesta, intre Gazprom si compania italiana ENI, se anunta inovatoare: pentru prima data, gigantul energetic rus avea sa dispuna de acces direct la piata de distributie a gazelor naturale dintr-o tara europeana importanta. Acordul beneficia de sprijinului presedintelui rus, Vladimir Putin, si al prim-ministrului italian, Silvio Berlusconi, si reprezenta, de fapt, un rezultat tangibil al prieteniei dintre cei doi. Si, totusi, joia trecuta, directorii executivi ai celor doua companii, Alexei Miller si Paolo Scaroni, au anuntat, in cateva cuvinte seci, anularea acordului. Gazprom, cu siguranta, nu isi pierduse apetitul de a se extinde in Europa, insa Parlamentul italian a pus sub semnul intrebarii legitimitatea aranjamentului in conditiile in care devenise cunoscut faptul ca o treime din actiunile companiei Central Energy Italian Gas Holding (CEIGH) apartinea lui Bruno Mentasti-Grinelli, care, din intamplare, este prieten si partener vechi al lui Berlusconi. Miller dorea cu tot dinadinsul sa abata atentia mass-media asupra unei afaceri cu mult mai importante, decisiva pentru strategia sa de "promovare a Gazprom drept o companie mondiala". Achizitionarea Sibneft, a sasea companie petroliera din Rusia ca marime, tocmai fusese finalizata prin numirea lui Alexander Riazanov drept director executiv. Gazprom se astepta ca, pana luni, sa primeasca pentru aceasta achizitie un credit preferential, fara precedent, oferit de un consortiu respectabil de banci europene, prin care Dresdner Kleinwort Wasserstein, ABN Amro, Citigroup, Credit Suisse First Boston, Goldman Sachs si Morgan Stanley. In comparatie cu cele 13,1 miliarde de dolari care aveau sa ajunga in conturile sale, conducerea Gazprom a considerat, pe buna dreptate, cele 200-250 de milioane pe care i le-ar fi putut aduce CEIGH drept un mizilic. Un avantaj in plus al afacerii Sibneft consta in faptul ca nici unui parlamentar curios nu ii va trece prin minte sa investigheze urma banilor, directionati catre buzunarele unor persoane sus-puse. Actionarul Sibneft, Roman Abramovici, despre care se presupune ca ar fi principalul beneficiar, este recunoscut drept o personalitate mondena, de la Chukotka la Chelsea, insa principalul talent al acestuia consta in intelegerea necesitatii de a imparti beneficiile cu Cabinetul de la Kremlin. Mihail Hodorksvski se prea poate sa fi fost un manager iscusit al Iukos, insa s-a revoltat impotriva acestui gen de impartire a castigului si, drept urmare, tocmai a fost transferat intr-un lagar de munca din oblastul Chita. Dezmembrarea Iukos si "re-nationalizarea" activelor sale de catre un cerc restrans al apropiatilor lui Putin a afectat climatul de investitii din Rusia nu numai din punctul de vedere al pericolului unor noi "exproprieri" de acelasi gen, ci si prin stimularea fenomenului care defineste esenta regimului Putin: coruptia. Saptamana trecuta, autoritara Transparency Internationa a publicat raportul sau anual asupra coruptiei - iar Rusia a fost retrogradata de la pozitia 90, la locul 126, din 159 de state monitorizate. Aceasta evaluare poate fi corelata cu dezvaluirile Fundatiei Indem de la Moscova, mai devreme, anul acesta, si cu opinia publica ruseasca, care defineste coruptia drept principalul obstacol in cale dezvoltarii economice. Un editorial din Vedomosti amintea operatiunea "Maini curate", desfasurata impotriva coruptiei, care a schimbat, in mod radical, peisajul politic din Italia la inceputul anilor 1990. Cotidianul financiar admite ca in Rusia zilelor noastre lipsesc cu desavarsire doua elemente ale unei astfel de campanii incisive - o instrumentare impartiala a cazurilor si independenta mass-media. Cu toate acestea, ajungerea la apogeu a luptei obscure, dar indarjite, pentru puterea politica, ar putea declansa un efect de domino in ceea ce priveste scandalurile de coruptie. Esecul Gazprom in Italia ar putea oferi premisele unui astfel de scenariu. Ani de zile, aceast colos aflat in proprietatea statului a colaborat cu diversi parteneri germani, beneficiind de sprijin energetic din partea presedintelui Putin. In afara prieteniei personale cu cancelarul Gerhard Schr�der, Putin are diverse relatii in Germania, unele dintre ele datand din perioada in care acesta se afla in sluja KGB, la Dresda, la sfarsitul anilor 1980. Schimbarea politica din Germania ar putea acorda o atentie mai putin amicala acestor relatii, iar dezvaluirea unor legaturi nu tocmai altruiste ar putea declansa o investigatie de proportii a contractelor strategice incheiate de Gazprom, incepand cu cel care vizeaza construirea unei conducte pe sub Marea Baltica. Un efort sustinut in vederea curatarii mainilor Rusiei ar putea fi lansat in Europa Occidentala, fara a se tine seama de dependenta acesteia de importurile de energie, insa mai putin in interiorul Federatiei. Afacerea Bancii din New York, finalizata cu aplicarea unei amenzi simbolice, de 14 milioane de dolari, a trimis un semnal serios elitelor din Rusia, la sfarsitul anilor 1990. Poate ca s-a amanat prea mult o noua avertizare a camarilei lui Putin. Copyright: Eurasia Daily Monitor, Jamestown Foundation