Ion Bogdan LEFTER 

Mult asteptat, mult invocat de politicienii nostri si de presa, de-a lungul intregului an politic 2005, drept punct important pe traseul aderarii la Uniunea Europeana, "Raportul de monitorizare" prezentat de catre executivul continental marti 25 octombrie a fost intampinat in tara cu calm. Nu e de mirare, de vreme ce continutul sau era cunoscut in linii mari de cateva saptamani, tot mai multe detalii "transpirand" inaintea publicarii documentului. Cu toate "furtunile" politice si naturale ale anului, care au starnit periodice ingrijorari privitoare la "cum va arata raportul din octombrie", devenise limpede ca documentul va fi in general pozitiv. Cele doua dominante ale sale n-au adus noutati, ci confirmari: Romania a continuat sa progreseze, apropiindu-se de standardele negociate cu Comisia de la Bruxelles; dar mai sunt lucruri importante de facut, deci eforturile trebuie sporite pentru a nu pune in pericol procesul si a nu avea parte de "activarea" asa-numitei "clauze de salvgardare" ("de siguranta", de fapt, sau "de protectie"; la noi s-a raspandit termenul englezesc "safeguard", preluat aproape ca atare...). Un raport pozitiv in liniile sale generale, cu semnalarea si a setului de probleme - nu usoare - care au mai ramas de rezolvat. Raport - deci - normal, care ne apropie si mai mult de obiectivul aderarii la 1 ianuarie 2007. Trecand la continutul propriu-zis, trebuie spus - mai intai - ca raportul e foarte serios, minutios, profund. In cele 100 de pagini ale sale sunt sintetizate analizele realizate de expertii Uniunii pe domenii socio-politico-economice si pe 29 de capitole de negociere (nimic n-a fost de adaugat la cele cu numerele de ordine 30 si 31, respectiv "Institutii" si "Diverse"). Primele comentarii de dupa publicarea raportului au insistat - firesc - asupra domeniilor in care au fost semnalate problemele cele mai stringente: securizarea granitelor, agricultura, reforma administratiei si sporirea capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare, lupta contra marii coruptii. Care este - totusi - dozajul real, efectiv din raport? Predomina aprecierile sau criticile? Imediat dupa ce documentul a devenit public, Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti a difuzat un "punctaj" rezumativ, cuprizand "punctele tari" si "punctele slabe" ale Romaniei (in domeniul politic, in cel economic si la noua dintre capitolele negociate). Pentru a evalua corect evaluarea, nu trebuie sa uitam ca oficialii europeni sunt obligati sa trateze statele in curs de integrare cu colegialitate severa (daca se poate spune asa). Progresele tarii noastre sunt evidente (iar prin contrast cu rateurile din acest an ale Bulgariei, colega noastra de aderare, chiar spectaculoase), insa asta nu poate justifica scaderea "vigilentei". Atat aprecierile, predominante, cat si nota de severitate din analiza Bruxelles-ului sunt normale. O constatare care ar merita facuta in context e aceea ca - poate pentru prima oara de-a lungul procesului de aderare - evaluarea externa, a Uniunii, si cea interna, a Guvernului roman, coincid. In anii trecuti, PSD-ul a tot incercat sa "cosmetizeze" imaginea tarii "pentru export". Mai importante decat reformele rapide si decat transformarea in profunzime a societatii romanesti era "impresia artistica": sa obtinem acolo, "in Europa", o nota cat mai buna, peste ce meritam cu adevarat. Acum, in sfarsit, situatia s-a schimbat: Bucurestiul vorbeste acelasi limbaj cu Bruxelles-ul, sporul de transparenta fiind extrem de pretios, caci indica insanatosirea salutara a atitudinii guvernantilor nostri, a statului roman. Vezi reactiile prompte de la Palatul Cotroceni: in declaratiile lor de presa, presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu au vorbit despre necesitatea de sporire a eforturilor pentru indeplinirea obligatiilor asumate fata de Comisia Europeana. Observatiile din raport trebuie privite cu maxima responsabilitate de catre guvernantii nostri, care - in acelasi timp - stiu ca se afla pe drumul cel bun, ca acest lucru e apreciat si ca aderarea la termen e din ce in ce mai probabila. Aproape sigura. Prin urmare, raportul Comisiei ne-a transmis un "mesaj incurajator". Expresia ii apartine ambasadorului Marii Britanii la Bucuresti, Quinton Quayle. Regatul Unit detine in aceasta jumatate de an presedintia rotativa a Uniunii, ceea ce da o greutate speciala declaratiei reprezentantului sau diplomatic in Romania. Cu seriozitate, cu responsabilitate, cu preocupare pentru drumul care a mai ramas de parcurs, nu trebuie sa dam raportului o interpretare mai severa decat e cazul. Mai mult decat atat, as adauga ca, pe langa ce spune, analiza europeana mai transmite un "mesaj", de asta data implicit: o buna apreciere a coalitiei la putere, care a reusit sa accelereze reformele, a luat masuri si a adoptat legi dure si necesare, a depasit onorabil dificultatile conjuncturale ale anului 2005 (organizare postelectorala, controverse politice, alte scandaluri publice, plus criza ostaticilor din Irak, inundatiile si gripa aviara). Una peste alta, barca guvernarii a ramas pe linia de plutire si a prins viteza, avansand in directia corecta...