Mihai TANASESCU 

In aceste zile, la Bucuresti, au loc discutiile finale intre Guvernul roman si delegatia Fondului Monetar International (FMI), pentru a clarifica daca acordul incheiat anul trecut poate fi finalizat. Timp de 10 luni, actuala Putere a mimat discutii, negocieri si chiar uneori intelegeri cu institutia de la Washington. Aceasta strategie a avut un singur scop, Guvernul avea nevoie sa castige timp. In continuare, isi propune acelasi lucru, sa amane termenul propus initial, de incheiere a aranjamentului de tip preventiv, pana in vara anului viitor, dupa Raportul de tara. Guvernul nu doreste sa respecte vreunul din angajamentele asumate, ci doar sa arate Bruxelles-ului ca are un fel de relatie cu FMI. Toate intelegerile din acest an cu FMI au fost, in marea lor majoritate, incalcate si chiar neglijate. Exemplu cel mai concludent il reprezinta balbaiala din vara legata de cresterea Taxei pe Valoarea Adaugata (TVA). Greseala lui "16%" trebuie reparata, iar majorarea TVA era o solutie de compromis, agreata initial de catre Guvern si FMI. Dar cum Guvernul este un "tot neunitar", condus de doua palate, in cele din urma, a castigat vocea politicului in detrimentul calculelor strict economice. Echipa Fondului Monetar, venita in aceste zile, este decisa sa puna capat acestei ambiguitati si sa transeze clar, pana la sfarsitul misiunii, daca actualul Acord mai este sau nu mai este viabil. Cu siguranta, guvernantii vor incerca sa adopte acelasi stil al tragerii de timp, pentru ca sfarsitul de iulie 2006 sa prinda Romania ca si cum ar fi finalizat un Acord in conditiile in care dezechilibre macroeconomice se accentueaza de la o zi la alta. Este lesne de inteles ca FMI nu va accepta un asemenea comportament, iar propunerile acestei institutii pentru mentinerea echilibrelor financiare vor fi formulate taios. Venituri mai mari prin cresteri de taxe, limitari ale cresterilor salariale (vezi majorarea de la sfarsitul acestui an si cea de la inceputul anului viitor), restrictii dure in politica monetara si, nu in ultimul rand, pozitii divergente fata de utilizarea fondurilor din privatizare. Acestea sunt doar cateva elemente care vor fi luate in discutie si care pot conduce la un Acord sau la un dezacord cu actualul Guvern. Acceptarea propunerilor FMI ar insemna o pierdere politica, neacceptarea acestora ar insemna pierderea sustinerii externe din partea Bruxelles-ului si a Washington-ului. Si astfel se vede ca, numai dupa 10 luni, alba-neagra jucata in politica fiscala se intoarce ca un bumerang impotriva Coalitiei portocalii. Cred ca este necesar ca Romania sa finalizeze Acordul cu FMI pentru a-si pastra imaginea de tara stabila si atractiva pentru investitori, precum si pentru a preveni derapajele macroeconomice datorate unei politici fiscale incoerente. Daca Guvernul actual crede ca scapa de sub monitorizarea FMI, este naiv! El crede ca, odata plecata echipa Fondului Monetar, poate sa cheltuiasca oricat, nelimitat, numai pentru a putea sa mai imbuneze electoratul, sa mai dreaga putin imaginea sifonata acumulata in numai 10 luni. Cu ce costuri se vor face toate acestea? Ar fi o mare greseala sa amanetam anii care urmeaza, pentru un prezent deja gri si care va produce in lunile urmatoare o atmosfera rece si de nesuportat de catre populatie. Nu trebuie sa abandonam o relatie consolidata in favoarea unor castiguri politice de moment ale caror efecte negative le vom resimti in anii 2007-2008 cand Romania va fi membra a Uniunii Europene (UE). Nu putem sa abandonam acest program fiindca, din nefericire, nu avem capacitatea interna de a stavili impulsul de a cheltui mai mult decat trebuie si nu intotdeauna cu eficienta, altfel vom carpi prezentul si ne vom ruga la ce e mai bun pentru viitor. De aceea avem nevoie de FMI, fie si ca un rau necesar, pentru ca Romania sa faca fata cerintelor UE. Guvernul Romaniei ar trebui sa se gandeasca, in aceste zile, la solutii pentru a continua acest Acord. Cred ca, fara o continuare a relatiei cu FMI, Romania nu este inca capabila sa-si gestioneze singura prioritatile economice.