O buna initiativa a noii echipe manageriale a Uniunii Scriitorilor din Romania, dupa cea, discutabila cumva si impopulara oricum, dedicata lui Paul Goma si Liviu Ioan Stoiciu, ar fi ciclul de lecturi publice intitulat "Scriitorul si cititorii sai". Proiectul initiat si intocmit de economistul-senator-poet-prozator-publicist-vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Varujan Vosganian ar cuprinde o serie de 100 lecturi pe an, prin care tot atatia scriitori sa se produca in diferite spatii publice de interes cultural si didactic (biblioteci, scoli etc.), intr-un dialog direct cu cititorii. Noutatea fiind remunerarea financiara a scriitorilor pentru lectura-dialogul-munca prestata, asa cum se practica de multa vreme pe alte meridiane si paralele ale lumii. Intelegem, daca pricepem bine, ca proiectul are un puternic sprijin in institutii precum Banca Nationala a Romaniei, Bursa de Valori Bucuresti, Banca Comerciala Romana, Grupul de Asigurari Allianz si Microsoft Romania, care vor onora nu doar cu numele si diplome de merit pentru participare, ci cu un substantial suport financiar. Ar fi un pas concret si, speram, util promovarii literaturii romane contemporane. Dar si, tot atat de important, popularizarii unor nume. Mai mult sau mai putin cunoscute, mediatizate si intrate in constiinta publica, dincolo de prestigiul unora, si dincoace de potentialul creator al altora. Anii democratiei populare si ai dictaturii proletariatului au incurajat un soi de vedetism bine controlat de "organe", breasla scriitoriceasca avand posibilitatea sa regleze ierarhiile pietei ideologice prin institutia numita "critica literara". Cu mari greutati si nu putine sacrificii conjuncturale intre 1944 si 1965, dar si cu laudabile necedari in fata prostului gust si vulgaritatii intre 1965 si 1989, operand spectaculoase corectii "est-etice", cu o vocabula a Monicai Lovinescu, in ierarhiile de valori oficios-oficiale. Asa a supravietuit, cum-necum, institutia scriitoriceasca pana in 1989, cand cerintele economiei de piata s-au interferat cu noile dispute politice si strategiile oferite de media, astfel ca au fost amestecate apele. Cele dulci ale vechii nomenclaturi cu cele sarat-acru-amare ale celor care veneau din subteranele vietii literare si istoriei, dar si din labirinturile exilului. Daca istorii si dictionare ale literaturii romane s-au tot scris, cu bune si mai putin bune, cum ar fi ultimul de pe lista, cel de sub auspiciile Academiei lui Eugen Simion, o istorie a vietii literare romanesti urmeaza sa fie scrisa. Daca va mai fi scrisa candva, cumva. E pacat ca nu s-a inhamat nimeni, dupa (ne)stiinta noastra la asa ceva. Din nefericire, prea-multele lupte intestine dinlauntrul breslei, mai vechile si mai noile idiosincrazii fac aproape imposibila ducerea la bun sfarsit a unei astfel de intreprinderi. Ne vom multumi, ca si pana acum, cu lucrari partiale, cu jurnale si memorii, cu studii culturale, mai nou, care sa se imbuce cu mai vechile studii de istorie literara, astfel ca un interesat sociolog (oare ce s-o fi ales de teza lui Mihai Dinu Gheorghiu, incepem sa ne amintim de amicul iesean parizianizat, nu l-am mai vazut de la... Berlin?) sa adune datele si sa le prelucreze la rece, oricat de cald i-ar fi! Revenind "la cestiune", re-prezentarea publica a 100 de scriitori pe an ni se pare de bun augur, faptul ca ar putea fi mai cunoscuti/ apreciati/ cititi nu are decat sa ne bucure. Lansarea proiectului US vine intr-o teribila concurenta cu proiectul "Toamna manelelor", care convoaca tot ce are mai bun breasla muzicala de specialitate - nu e nici o ironie, trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt, sa nu ne facem iluzii ca apreciatii M.H. Simionescu sau George Balaita, sa zicem, ar avea mai multi fani decat sotii Guta sau Vali Vijelie. Sa tinem pumnii in aceasta competitie si sa credem ca buna cuvantare a dnei prefect Mioara Mantale la lansarea de la Colegiul National "Sf. Sava" a fost de bun augur.

Bedros HORASANGIAN