Dan CIACHIR 

Duminica, la Liturghie, pot fi vazute in biserici mai multe femei decat barbati, motiv pentru a interpreta sociologiceste acest fapt: credinta lor ar fi de natura "emotiva" si explicatiile urmeaza pe acest fagas nestrain de teoria lui Freud, care socotea religia o "iluzie", desi metoda sa terapeutica nu este altceva decat o spovedanie laica. Psihanalistii nu au facut cariera in tarile ortodoxe si nici in cele catolice, unde adevarata spovedanie - constand nu numai in marturisirea pacatelor, ci si din iertarea lor, prin harul preotului, si de aici eliberarea de ele - continua sa existe. E Taina care vindeca sufletul. In aceleasi tari exista si o evlavie puternica fata de Maica Domnului si sarbatorile care ii sunt consacrate impartasita de femei. Mai presus decat sfintii, dar si decat heruvimii si serafimii, Bisericile Ortodoxa si Catolica nu au asezat un barbat, ci pe Maica Domnului. Ea este etalonul feminitatii; mama, si inca "Maica a lui Dumnezeu", fara sa fi cunoscut barbatul. A nascut fara durere intrucat nu a conceput in placere, tin sa ne explice teologii. Feminitatea inseamna gingasie, sensibilitate, cuviinta, maternitate si iubire dusa pana la sacrificiu pentru copii, asumarea durerii... Maica Domnului nu judeca, nu condamna, este avocatul si mijlocitorul rugaciunilor tuturor, intervine si pentru drepti si perntru pacatosi. Nu intamplator, acolo unde spune ca Dumnezeu l-a creat pe om, Scriptura adauga: "barbat si femeie". Pacatul originar a patruns prin femeie - Eva - si a fost rascumparat prin Maica Domnului, numita si "Noua Eva". Dumnezeu Insusi a vrut ca femeia sa fie altfel decat barbatul; pentru diversitate - pentru imbogatirea si nuantarea existentei omenesti. I-a acordat femeii un instinct al credintei menit valorificarii si transmiterii ei. Un atribut mai greu de evaluat de catre sociologi si chiar de catre... psihanalisti, cum este in genere alcatuirea sa mentala si sufletul ei. De peste o suta de ani, in tarile si in mediile saracite duhovniceste, adica protestante si neoprotestante, o parte dintre femei vor sa fie altceva decat sunt. Asa a aparut curentul feminist, care-i o consecinta a lipsei de feminitate. Femeile acestea nu mai vor sa se foloseasca de armele lor clasice, ci tind catre un statut cvasi-asexuat. Protesteaza, marsaluiesc, vocifereaza, tin discursuri, vor sa fie ca barbatii, nu stiu de Maica Domnului, nici de Dumnezeu... Nu trebuie cine stie ce subtilitate analitica pentru a vedea ca activistelor feminismului, care au ceva otarat si deshidratat cand se manifesta, le lipseste gratia, fantezia imbracamintii, unda unui parfum bine ales, echivocul decent, pentru a nu pomeni decat cateva elemente dintr-un vast si variat arsenal. Copii nu prea au feministele, adesea nici sot, nici prieten de inima, daca ar merge la duhovnic poate ca nu ar avea ce sa marturiseasca, in afara de vanitate. Comunismul a avut si el o reactie impotriva feminitatii, vrand sa masculinizeze femeia prin practicarea unor meserii barbatesti: tractorista, sondorita, taietoare cu drujba de copaci, dar si activista sau anchetator la Securitate. Trecute, statute, tepene, pieptanate invariabil cu coc, Ghizela Vass, Alexandrina Gainusa, Suzana Gadea sau Aneta Spornic ar fi facut casa buna, fiziceste daca nu si ideologiceste, cu feministele occidentale de azi. Imi amintesc dintr-un roman al lui Teodor Mazilu scena unei chermeze de activisti si activiste din anii '50, in care, la spartul chefului, o participanta abtiguita striga in gura mare: "Tovarasi, vreau si eu un barbat!". C'etait le cri du coeur. Frigiditatea merge mana in mana cu ateismul, tot asa cum, in alt plan, neputinte de alta natura merg mana in mana cu pornografia si pornologia. Cel mai durabil aforism al lui Cioran este acela in care a spus, in ultima sa carte, ca pornografia este impotenta sindicalizata. Este firesc si chiar e bine ca femeile sa caute inlaturarea abuzurilor si nedreptatilor la care sunt expuse, numai ca solidaritatea lor ar fi mai eficienta luand expresia feminitatii - asa a functionat atat amar de vreme - decat chipul zburlit al feminismului. S-au intrebat teologii daca insusirea de ispititoare a Evei era "incorporata" intr-insa, ori a fost o consecinta a propriei libertati? S-ar parea ca a doua varianta trebuie retinuta, deindata ce feministele nu mai ispitesc pe nimeni. Menirea lor este sa protesteze, sa organizeze colocvii si sa sustina conferinte.