Sfarsitul lunii septembrie a adus in Sectorul 6 al Capitalei un atractiv festival de strada, pus la cale de Teatrul Masca, recent mutat intr-un sediu proaspat, fost cinematograf de cartier. Festivalul, spune directorul teatrului, Mihai Malaimare (initiator, pe de alta parte, ca deputat, al Legii institutiilor de spectacol), a fost un succes, iar Masca se pregateste sa-si reia programele si spectacolele alternative, intr-o noua comunitate. Tocmai s-a incheiat festivalul de teatru stradal organizat de Teatrul Masca. A fost el primit asa cum va asteptati? Da, ba as indrazni sa spun ca mult peste ce ma asteptam. De fapt, titulatura "de strada" este oarecum pregatitoare pentru ce imi doresc sa devina acest festival, dar e adevarat ca tocmai din aceasta cauza am accentuat tot ceea ce putea sa aiba o cat de mica legatura cu ideea de strada. Festivalul a propus trei sectiuni, doua care sunt de regasit in orice festival, oriunde s-ar face - mancare si spectacol -, iar a treia, interactiva, in spatiul careia locuitorii cartierului Militari si invitatii lor au creat, practic, atmosfera cu totul speciala a Festivalului. Daca ar fi sa le luam pe rand, as indrazni sa spun ca in fiecare am dorit sa se petreaca ceva mai altfel. In asa numitul spatiu comercial am invitat doua firme care au vandut fiecare altceva, asa ca oamenii au putut avea mici si bere, caci asta se cere, dar si produse de patiserie absolut exceptionale care, de altfel, s-au vandut foarte bine. Sectiunea spectacol a adunat in amfiteatrul in aer liber al teatrului, de 300 de locuri, peste 1000 de spectatori care nu s-au miscat de acolo pentru nimic in lume si au si avut de ce s-o faca, pentru ca numele invitate au fost de prim rang si au acoperit o paleta extrem de larga de optiuni culturale. Irina Loghin si Fuego, Marin Petrache Pechea si al sau Cromatic Big Band, Ducu Bertzi, Mircea Vintila si Formatia Brambura, Nae Lazarescu si Vasile Muraru, Marian Darta si ale sale 40 de manechine intr-o parada a modei coafurilor de-a lungul timpului, Teatrul Tandarica, Palatul Copiilor din Sectorul 6, spectacole de dans sportiv, de aerobic, pantomima si, evident Teatrul Masca, apoi un inedit si spectaculos foc de artificii au facut ca aerul sa vibreze efectiv din cauza aplauzelor care nu mai conteneau. Sectiunea interactiva a presupus 14 corturi militare, oferite cu generozitate de catre Comandamentul Jandarmeriei Romane, in care am invitat spectatorii la munte si la mare, la o partida de sah sau darts, sa navigheze pe Internet cu PC Games, sa devina reporteri la Radio Bucuresti, sa picteze pe carton si lemn, sa-si confectioneze singuri bijuterii, sa asiste la un concert simfonic oferit de instrumentistii Fundatiei Remember Enescu, sa vada un spectacol de teatru de 5 minute, si a avut un succes care si noua ne-a taiat respiratia. Ce se va intampla cu acest festival in viitor, va continua in aceeasi formula, se va extinde? Da. Il doresc un adevarat festival de strada si vom cuceri, an de an, spatiile neconventionale ale Cartierului Militari si ale Sectorului 6. Va fi, in orice caz, un festival international chiar de la anul. Teatrul Masca are un nou sediu, care, din cate stiu, e o fosta cladire de spectacole restaurata de primaria de sector. Ce program are teatrul pentru scena in care s-a mutat? Fostul Cinematograf Pacea se gaseste in Sectorul 6, apartine Teatrului Masca, deci Primariei Generale a Capitalei, care a si investit in refacerea din temelii si transformarea asezamantului in cel mai modern teatru la ora actuala din Romania. Problema pe care o avem in acest moment este cea a discursului teatral, avand in vedere ca intentionam sa ne continuam spectacolele in strada si la Metrou, dar vom juca si la sala, ca orice teatru care se respecta, evident, cu un repertoriu adecvat stilului nostru, non-verbal. Vom propune "Oglinda" de Valeri Briusov, "Intrusa" de Borges, "Prostia omeneasca" de Ion Creanga, "Farsele lui Arlechino" (scenariu de Commedia dell'Arte) si pregatim "Hamlet" de Saxo Grammaticus. Pe langa spectacolele Teatrului Masca, mai dezvoltam un proiect cu Radio Bucuresti si Ducu Bertzi, "Meridianul Folk" (un spectacol folk pe luna), si proiectul "Masti europene la Masca", impreuna cu Ministerul Culturii (vom invita in fiecare an o trupa semnificativa de teatru alternativ, insotita de un om de teatru reprezentativ din tara respectiva - anul acesta vor veni Josef Szayna si un teatru polonez). Sunteti interesat de implicarea comunitara a teatrului. Cum se reflecta asta in activitatea de zi cu zi a Mastii? Implicarea sociala este obligatorie pentru un artist care-si respecta menirea. Nu poti trece nepasator pe langa societatea romaneasca, aflata intr-o atat de stringenta nevoie de de toate. Artistul este, prin insasi nasterea si pregatirea sa, un posibil model si trebuie sa-si onoreze aceasta carte de vizita. A educa, a indrepta, a defini solutiile constituie sansa pe care o au astazi artistii si cel putin noi, cei de la Masca, nu vrem sa o ratam. Ce credeti c-ar putea face ca teatrul pe care-l conduceti sa nu fie inca unul dintre multele pe care le are Bucurestiul? Nici nu este. Noi suntem unici, din pacate, iar problemele teatrului romanesc nu ma intereseaza deloc. Eu am treaba mea, ziua este infiorator de scurta, am de montat, am de scris, am de condus un teatru care joaca enorm, va trebui sa raspundem si unor invitatii dinafara, trebuie sa meditez la reformarea teatrului romanesc, in sensul legislativ al cuvantului. Va trebui sa reiau legea mea si s-o liberalizez, asa cum este firesc, sa impun "Statutul creatorului de teatru" si apoi sa-mi aduc aminte ca sunt si eu om, cu speranta ca inca nu e tarziu pentru asta.

Interviu de Iulia POPOVICI