Petru BOGATU 

In direct la o televiziune, pretinsul ministru de Externe de la Tiraspol, Valeri Litkai, a declarat ca Romania n-a fost inclusa in procesul de reglementare transnistreana pentru ca n-ar fi fost, chipurile, acceptata de SUA si UE. N-avem nici un motiv, desigur, sa-l credem pe cuvant pe "seful diplomatiei" lui Smirnov. De aceea, i-am putea pune afirmatiile pe seama relei-vointei si a romanofobiei sale. Si am avea dreptul, deci, sa le consideram o scornire pura. Eu unul, insa, n-as trece atat de usor peste declaratiile lui Litkai. Modul in care au reactionat la vorbele sale protagonistii dezbaterii televizate, Vasile Sova, ministrul Reintegrarii de la Chisinau, si William Hill, seful Misiunii OSCE in Moldova, da de gandit. Banuiesc ca dezvaluirile lui Litkai contin, totusi, un sambure de adevar. Impresia generala a fost ca atat Sova, cat si Hill, nu numai ca nu l-au contrazis pe Litkai, ci si au cautat sa evite subiectul. Atata doar ca seful Misiunii OSCE a recurs la o metafora, spunand ca "laptele s-a varsat si ulciorul e deja gol". El a sugerat, astfel, ca Romania s-a retras singura de la negocieri in 1992, savarsind o greseala care nu mai poate fi reparata, cel putin, pentru moment. Lui Hill nu i-a fost deloc greu sa afirme asta, de vreme ce chiar insusi Traian Basescu, in cadrul intrevederii de acum cateva zile cu Vladimir Voronin, a recunoscut ca abandonarea procesului de reglementare transnistreana a fost o grava eroare diplomatica a guvernarii Iliescu. Totodata, faptul ca nici presedintele Romaniei, nici omologul sau de la Chisinau, in ciuda atasamentului reciproc, pe care l-au etalat ostentativ pe toata durata intalnirii de la Iasi, n-au suflat o vorba despre o posibila revenire a Romaniei la negocieri, este simptomatic. (...) Este limpede ca la ora actuala nu se pune problema unei antrenari directe a Romaniei in negocieri. Dar de ce? Pentru ca nu vor SUA si UE, asa cum zice Litkai? Au ceva americanii si europenii contra Romaniei? De la o vreme, din Occident s-au auzit voci care lasau sa se inteleaga faptul ca interesul Romaniei pentru problema transnistreana este firesc si legitim. Pe acest fond, pana si conducerea de la Chisinau a sugerat ca nu s-ar opune unei eventuale implicari a Bucurestiului in Transnistria. Iata, insa, ca acum toata lumea a luat apa in gura si se preface ca nu stie nimic de dorinta Bucurestiului de a reveni la masa negocierilor. Ce s-a intamplat intre timp? De ce partile au convenit asupra implicarii Statelor Unite si Uniunii Europene, dar au repudiat, in acelasi timp, Romania? Parerea mea e ca tocmai compromisul in problema transnistreana, ce se prefigureaza de la un timp incoace intre SUA si UE, pe de o parte, si Rusia, pe de alta, impiedica revenirea Bucurestiului in Transnistria. Nu incape indoiala ca Moscova renunta la Republica Moldova in schimbul consolidarii pozitiilor sale de pe malul stang. Rusii isi dau seama ca, pana la urma, vor trebui ceva sa cedeze sub presiunea Occidentului. Iata de ce ei sacrifica Chisinaul de dragul Tiraspolului. In cazul in care la negocieri ar participa Romania, balanta s-ar inclina in favoarea Republicii Moldova si sansele rusilor de a-si atinge scopul urmarit s-ar diminua. De aceea, ei se opun revenirii Bucurestiului. Dar de ce s-au conformat SUA si UE, acceptand sa lase Romania pe din afara? Din doua motive. Mai intai, pentru a nu-i infuria pe rusi si a-i incuraja sa negocieze. Mai apoi, pentru a avea un spatiu de manevra mai larg. Altfel spus, Occidentul, Rusia, dar si Ucraina nu s-ar da in laturi sa descopere o solutie care le-ar conveni lor si poate Transnistriei, dar n-ar fi pe placul Chisinaului. De exemplu, cedarea Transnistriei Ucrainei cu anumite recompense pentru Chisinau, fireste. Avand in vedere toate acestea, Voronin insista ca UE si SUA sa fie nu doar observatori, ci mediatori cu drepturi depline care vor trebui sa semneze documentul final. In aceste conditii, si responsabilitatea pe care isi vor asuma-o va fi pe masura. Din acelasi motiv, presedintele moldovean incearca sa largeasca cat mai mult cu putinta formatul negocierilor, invitand si Lituania sa se implice. Nu-i exclus sa le propuna calitatea de observatori si celorlalte tari baltice. Voronin spera, pesemne, sfatuit de Basescu, ca, in conditiile unui format supraaglomerat si in prezenta unor tari cu puternice antipatii fata de Rusia, marilor puteri le va fi mai greu sa impuna o solutie care nu va fi pe gustul Moldovei. Din aceleasi motive, presedintele Moldovei si-ar dori si o antrenare a Romaniei. Cine, deci, este contra antrenarii Romaniei in procesul de reglementare transnistreana? In principiu, SUA si UE n-au nimic impotriva. Ei sunt aliati si in alte situatii ar miza fara rezerve pe Bucuresti. Granzii, cei doi poli practic, cred ca vor transa mai usor diferendul de unii singuri. Asta, insa, nu inseamna ca Romania are doar de pierdut in atare imprejurari. Adesea, spune o vorba romaneasca, cand doi se cearta, al treilea castiga.