Ion Bogdan LEFTER 

Saptamana trecuta, Ambasada Olandei la Bucuresti a organizat o mica reuniune pentru a marca implinirea a zece ani de la lansarea Programului de transformare sociala Matra al Ministerului de Externe din Tarile de Jos. Ca partenera a Olandei si viitoare membra in Uniunea Europeana, Romania a beneficiat de-a lungul deceniului de functionare a Matrei de fonduri substantiale, si anume pentru acele tipuri de proiecte mici, la scara subsistemelor nationale ("sectoriale") sau a comunitatilor locale, fara mare vizibilitate, dar esentiale pentru transformarea in profunzime a tarii pe masura integrarii sale europene. Insa nu asupra programului Matra vreau sa insist. La dezbaterea organizata de Ambasada olandeza au fost invitati reprezentanti ai unor fundatii si asociatii care - majoritatea - "accesasera" fonduri Matra. Discutia s-a aprins, cativa participanti au luat-o energic pe panta catastrofismului in descrierea situatiei din Romania actuala si, la un moment dat, cineva a citat date dintr-un sondaj care arata limitele - e adevarat, neplacute - ale tolerantei etnice a romanilor, tragand urmatoarea concluzie: "Asta (adica o tara in care asa stau lucrurile) e Germania nazista!". In replica, am sustinut ca e absolut necesar sa ne constientizam limitele, sa ne identificam "bolile" si sa le tratam, dar ca, daca pe baza unor simptome corect identificate formulam diagnostice exagerate, atunci semnalarea initiala a problemelor isi pierde credibilitatea. Pe scurt: e aberant sa descriem Romania actuala, o tara democratica, in progres accelerat, membra NATO si pe punctul de a intra in Uniunea Europeana, cu toate retardarile si precaritatile ei, ca pe o "Germanie nazista". Mai relaxati - fireste! - in cestiunea destinului nostru national, din fire mai realisti, mai pragmatici, olandezii au fost si ei de parere, la final, ca atari exageratiuni trebuie curmate. N-a trecut saptamana si iata-l pe Adrian Nastase, fost prim-ministru, om - deci - cu mare raspundere pentru vorbele si faptele sale, actual presedinte executiv (numarul 2) al PSD, lansand intr-un interviu o comparatie similara, la fel de inspirata: presedintele Traian Basescu s-ar comporta ca... Mussolini (!). Iata: "isi permite sa decreteze ca PSD (...) trebuie sa fie pedepsit... (...) vrea probabil un tarc, un lagar, pe care sa-l numeasca �Opozitie� si in care sa bage PSD-ul, adica vreo 600.000 de membri plus, eventual, cei 4 milioane si ceva de cetateni care ne-au votat. Sa ne punem in piept cate o insigna galbena, sa nu mai avem drepturi civile si, eventual, ca o solutie finala, PSD-ul sa dispara dintr-o Romanie purificata si portocalie. De altfel, referirea incalificabila la �sangele� lui Mircea Geoana arata clar ca Basescu are o gandire totalitara. Daca ar fi sa-l compar cu cineva, ar fi poate cu Mussolini. Aceeasi educatie, aceeasi fanfaronada, doar uniforma cu multe fireturi ii lipseste"! (Rompres, 2 octombrie). Sesizand gafa, reporterul incearca sa-l tempereze, politicos, pe intervievat: "Nu cumva exagerati?". Nastase - insa - continua impetuos: "Din pacate, mi-e teama ca nu exagerez! Pentru ca aici nu e vorba numai de �pripasirea� vremelnica a lui Traian Basescu la Cotroceni sau despre PSD, este vorba despre impunerea unui principiu pe care nu-l putem accepta: cine ajunge la putere ii �rade� pe ceilalti! Un principiu care este esenta totalitarismului"! Nu e de comentat, ci doar de reamintit ca "raderea" adversarilor nu-l caracterizeaza pe Basescu, nici actuala guvernare sau pe cea din 1996-2000, ci tocmai partidul reprezentat de Nastase, de la formula initiala a FSN-ului "nascut in Revolutie", agresiv pana la atacurile paramilitare minieresti, si ajungand la PSD-ul aflat mai an la putere, cand una dintre preocuparile sale obsesive era "anihilarea" opozitiei. Sa trecem! Fiindca in interventia recenta a lui Nastase apar - mult mai grave si mai jenante pentru emitatorul lor - referintele celelalte: la totalitarism, la Mussolini, la tipul de discriminare aplicat in Germania nazista evreilor ("insigna galbena" etc.). Actualului sef al statului i se pot reprosa destule, inclusiv in directia in care avanseaza - dar mult prea departe! - liderul PSD: ca "presedinte-jucator", cum s-a autodefinit, intervine autoritar, uneori inopinat, in domenii diverse, are un ego exacerbat, simte nevoia sa pastreze continuu initiativa, fortand limitele Constitutiei (alte pacate - in inventarul din editorialul de ieri al lui Sorin Rosca Stanescu). Chiar daca si ei exagereaza uneori, comentatorii politici fac bine ca semnaleaza aceste lucruri - iar Basescu si consilierii sai ar trebui sa ia aminte (poate ca - alta tema! - domeniul cel mai rau gestionat de presedinte in primul sau an de mandat acesta a fost: relatia cu presa; or, se stie ca politicienii n-au cum sa castige razboaiele cu ziaristii...). Insa confuziile la acest capitol sunt gravissime, deci inacceptabile: Romania de azi nu e Germania nazista, nici Italia mussoliniana. Volutarist, impulsiv, imperfect, Basescu ramane liderul democrat al unei tari democratice. Trimiterile inadecvate la extremismele criminale ale trecutului (PSD fiind recidivist: vezi ideea "cezarismului" formulata de Adrian Severin, care l-a comparat apoi pe �tatarul� Basescu cu Hitler si Stalin!) ii compromit pe cei care le lanseaza...