Recent aparutul volum semnat Paul Goma "Culoarea Curcubeului '77" (Cutremurul oamenilor), Polirom, 2005, este in mod fortuit completat cu o selectie "din dosarele Securitatii, 1967-1977", intitulata "Cod �Barbosul�". Documentele de dosar privitoare la Paul Goma, curajosul - in fapt singurul - disident, oponent si rezistent roman din perioada comunista, confirma in mod indubitabil cele relatate de scriitor in Culoarea Curcubeului, aducand in plus si dovada tacticilor adoptate de Securitate pentru a-l discredita definitiv pe scriitor. Printre "defectele" care i se atribuiau, menite sa-l sensibilizeze pe romanul cu creierul spalat din abundenta cu zoaiele marxist-leniniste privind socialismul victorios in scumpa noastra tara "sistem insistent contestat de scriitor" unul s-a detasat cu precadere: "lipsa de talent"-"deficienta" subliniata si cu intentia minimalizarii in Romania (si, mai ales, in afara ei) a mesajului anticomunist al lui Paul Goma. Scriitorimea romana, din varii motive, a marsat constient sau inconstient la manevra Securitatii, cu atat mai mult cu cat "lipsitul de talent" ajunsese sa fie publicat in Occident, in timp ce clasicii in viata, retrasi curajos intr-o comoda "rezistenta prin cultura" (cu Manolescu in frunte), nu avusesera parte de asemenea recunoastere "internationala". In momentul de fata nimeni nu mai crede in gogorita securista a "lipsei de talent". Doar Alex Stefanescu, grafomanul manolescului la "Romania literara", in obositoarele si insipidele sale reluari de lectura (acum se afla la "a doua lectura", dar ii vor trebui poate douazeci ca sa desluseasca menirea unei carti), repeta cu nerusinata obstinatie ceea ce a ordonat Securitatea pe vremuri: "Paul Goma nu are talent". De judecata nedreapta a lui Alex Stefanescu si a celor de teapa lui, il salveaza pe Paul Goma scriitorul "profesionist" Ion Bogdan Lefter (fondatorul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania), care, in cotidianul Ziua din 27 iulie a.c., semneaza articolul "Inventatorul de cuvinte", unde conchide: "In realitate (Paul Goma) are un mare talent de prozator. Cei care ar fi trebuit sa-i recunoasca de mult valoarea n-au mai avut onestitatea de a-l valida, fie si tardiv". Si Ion Bogdan Lefter purcede la o trecere in revista a nedreptatilor de care a avut parte Paul Goma inainte si dupa Decembrie 1989 din partea autoritatilor, dar si, in mod rusinos, din partea "elitelor noastre (care) n-au ratat prilejul de a se debarasa astfel de un personaj incomod, a carui simpla prezenta in peisaj reamintea ca mai nimeni nu a avut curajul si verticalitatea sa". Cat despre proba talentului lui Paul Goma, aceasta consta in volumul "Alfabecedarul", aparut la Editura Victor Frunza (2004). Scrie Ion Bogdan Lefter: "E un colosal inventar de vocabule inventate, 33.000 la numar, obtinute prin alterarea jucausa, ironica, adeseori cu miezuri istete, parodice, culturale ori politice a 896 de cuvinte existente in romana reala. (...) Necitabil. De citit si de savurat ca atare, in "nebunia" lui de savori lingvistice, iscate de un vrajitor al limbii romane... fictive!". Ei bine! Pana aici i-a fost dat lui Paul Goma, cu lauda, adica! Odata adusa dovada ca Paul Goma are talent, a fost nevoie de o noua eticheta, care sa-l mentina pe Goma in oprobriul general. Acum Paul Goma are (chiar asa: ARE) talent, dar... "mai este un episod: a doua sa cadere". Dovada o aduce, incredibil dar adevarat, acelasi Ion Bogdan Lefter si, iarasi incredibil dar adevarat, in acelasi articol, "Inventatorul de cuvinte", din cotidianul Ziua din 27 iulie a.c. Scrie acelasi Ion Bogdan Lefter: "Si ce pacat de talentul sau bogat de prozator, care nu s-a stins: scrie la fel de inventiv, de pitoresc, de nastrusnic, rasucind cuvintele cu energia marilor inovatori de limbaj." Care sa fie pacatul? Marele pacat al lui Paul Goma? Din cauza caruia "putinii fideli il parasesc, unul cate unul" si din cauza caruia, vai, "cine o sa-l mai apere acum?" (ca si cum pana acum l-a aparat cineva!). Ni-l dezvaluie tot Ion Bogdan Lefter: "De cativa ani incoace, odata cu cartile despre Basarabia si al doilea razboi mondial, Goma produce un discurs limpede antisemit. Inversunat, s-a adancit in teoria evreilor vinovati de propria lor exterminare. Crede ca are dreptate, bazandu-se pe impresiile lui din copilarie (s-a nascut si a copilarit in Basarabia)." Ei, acum stim care este noua eticheta a lui Paul Goma: "limpede antisemit"! Ion Bogdan Lefter se fereste ca dracul de tamaie sa spuna care sunt cartile "despre Basarabia si al doilea razboi mondial", de frica sa nu fie banuit ca le-a si citit. Le numim noi, aici: "Basarabia" (editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 2002), si, mai ales, "Saptamana Rosie: 28 iunie-3 iulie 1940, sau Basarabia si Evreii" (publicata la editura Museum, Chisinau, 2003 si la editura Vremea XXI, Bucuresti, 2004, dupa ce fusese serializata in paginile publicatiei conduse de Grigore Culianu, New York Magazin, 2002). Se pune intrebarea de ce s-o fi obosit Ion Bogdan Lefter sa mai demaste "discursul limpede antisemit" al lui Paul Goma? Doar el insusi, cand se dadea mare proamerican si campion al corectitudinii politice, la Observator Cultural, il demascase, gazduind un lung pomelnic despre cartea antisemitului Paul Goma, "Basarabia", sub semnatura lui Radu Ioanid ("scris de autor exclusiv in calitatea sa particulara de cetatean al Statelor Unite ale Americii", dupa cum ne alerteaza nervos Nota Bene de la sfarsitul articolului "Paul Goma intre Belleville si Bucuresti"). Dupa cum si altii, mai vigilenti ca el, si mai rapizi, il declarasera deja, in repetate randuri, antisemit pe acelasi Paul Goma. Pentru ca ukazul cum ca "Paul Goma nu are talent" a expirat, a trebuit gasit altceva, mai de actualitate, prin care Paul Goma sa fie ostracizat in continuare si acest nou decret este "Paul Goma este antisemit!" Si, uite asa, Paul Goma a fost "reincadrat". Despre "Saptamana Rosie", criticii, istoricii, exegetii, politicienii si alti datatori cu parerea nu vorbesc. Din nepasare, din teama, din lipsa de onestitate si verticalitate. Laolalta cu aparatorii semitici ai (re)numelui evreilor, acestia se rezuma la sentinta "Paul Goma e antisemit!", fara sa citeasca ce scrie Goma despre cosmarul romanilor aflati mereu, vorba cronicarului, "sub vremi". Acesti romani care nu au voie sa spuna (daramite sa se planga!) ca rusii i-au cotropit, ca evreii i-au ajutat pe rusi si la cotropirea Basarabiei, pamant romanesc, si, mai apoi, la instaurarea regimului comunist stalinist in Romania. Pe motiv ca ei au crezut in viitorul luminos al "noii oranduiri" care le-a oferit "alternativa" (la antisemitismul "fascistilor" romani, fireste). Se stie ce spun semitii Edgar Reichman, Radu Ioanid, Sami Damian, Andrei Oisteanu (nepotul lui Leonte Rautu, tartorul dejist al culturii romane si rector ceausist al "Academiei" muncitoresti Stefan Gheorgiu), Michael Shafir, Volovici, Solomovici si altii despre Romania, despre Basarabia, despre "antisemitul" Paul Goma, ba chiar despre antisemitismul din sangele romanilor (cu exceptia, dupa toane, a romanilor filosemiti precum Ion Bogdan Lefter, Augustin Buzura, Eugen Uricaru, Gabriel Andreescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu si altii, printre care se numara, ultimul pe lista, cu voie de la Elie Wiesel, insusi Ion Ilici Iliescu, patronul raportului de demascare a Holocaustului din Romania). Publicatiile din Romania au tiparit si tiparesc cu prioritate opiniile, interventiile, luarile de pozitie si explicatiile semitilor privind antisemitismul romanesc. Aceleasi publicatii nu sunt tot atat de accesibile opiniilor altora, respectiv ale "antisemitilor". M-am intrebat adeseori: sunt nemtii (germanii) numiti azi "antisemiti"? Am auzit/citit ca francezii sunt antisemiti (sute de evrei francezi pleaca din Franta sa se stabileasca in Israel (la indemnul lui Ariel Sharon, nu-i vorba) - si, tot asa rusii, ba si polonezii (il sug de la mamele lor, de la nastere), ba chiar si la americani auzi ca la 11 septembrie 2001 evreii nu s-au dus la servici la WTC stiind ca..., dar de nemti, cei care au conceput si planificat "solutia finala" nu prea am auzit ca sunt "antisemiti". Cu toate ca in Germania exista azi grupari (destul de marisoare) neonaziste care proclama ca Hitler nu a terminat treaba holocaustica. Doar despre romani se spune raspicat: "sunt antisemiti" (de catre Edgar Reichman, Radu Ioanid, Sami Damian, Andrei Oisteanu, Michael Shafir, Volovici, Solomovici si altii), ba chiar ca la ei (la romani) a fost un Holocaust grozav (raportul Wiesel-Iliescu), chiar daca halci mari din teritoriul Romaniei fusesera anexate/cedate pe la altii (Wiesel insusi descrie cum a fost luat de jandarmii romani, chiar daca Nordul Transilvaniei se afla sub administratie ungureasca!). Revenind la Paul Goma, redam aici ce spune el despre propria sa lucrare "Saptamana Rosie" (citat din Jurnalul unui "antisemit" (2003), publicat, dupa opinia aceluiasi Ion Bogdan Lefer, "sub o firma obscura" ce nutreste "nostalgii legionare"! "Pai, nu se putea sa nu-i aduca Lefter, cel cu lozul belereg, pe legionari, ca Ion Ilici Iliescu la Mineriada, ca atunci nu se face "legatura" cu "fascismul" romanesc): "Mi se pare, ba in anumite momente sunt sigur: Saptamana Rosie este facerea mea cea mai de seama. Nu am spus: �mai buna� - fiindca nu vorbesc de un roman, ci de un gest, de o atitudine, de un anume fel de a sta in fata Judecatii de Apoi, cand esti intrebat: �Ce ai facut tu, ne-rau, in viata de pe pamant?�" Crezul lui Paul Goma este si pacatul lui cel mare, pentru care este parasit (vorba Lefterului) "de fideli, unul cate unul", ostracizat, marginalizat si taxat drept "antisemit". "Insa eu mi-am asumat riscul de a dechide gura despre ceva-despre-care-se-tace (ca in catolicismul Inchizitiei, ca in comunismul Marii Terori), stiind: orice, oricat de adevarat ar fi ce voi spune/scrie, oricat de verificabile mi-ar fi informatiile pe care ma reazem, nu am nici o sansa de a �castiga� in fata evreului rezumator, simplificator, falsificator-de-citate, acuzator, terorist care, fara scrupule, ma va intrerupe, va vorbi despre altceva si va incerca sa-mi inchida gura cu �Esti antisemit!�" Si, uite asa, Paul Goma a fost "reincadrat" ("exact dupa tiparul metodei securiste de pretutindeni").

Gabriel PLESEA