Bogdan COMARONI 

Pana acum, romanului ii era clar: mergi la medic, dai spaga! Pacientul isi plangea suferintele, medicul se plangea de salariul pe care-l primeste. Si uite-asa, unul pe umarul altuia, pacient si medic, tarau, sontac-sontac, dupa ei, ditamai cadavrul sistemului medical romanesc. O caruta de ministri n-au fost in stare sa urneasca masinaria de la Sanatate. Romanul platea - si inca mai plateste - catre stat dari uriase, catre casele de sanatate, aproape o zecime din venit, iar pe la farmacii nu e luna sa nu se blocheze "compensatele", cat despre doctor - sa batem in lemn - si o banala viroza e gata-gata sa te despoaie. Ai luat virusul, pac - milionul! Ministrul in functiune, Eugen Nicolaescu, s-a laudat pana n-a mai putut ca prin cateva decizii iscusite va pune pe roate sandramaua. Deciziile inca le mai asteptam, iar prin spitale se vorbeste ca parca Cinteza era mai bun. Spaga, insa, ramane spaga. Dar, cat de mare? Conform unui sondaj cerut printr-un proiect al Bancii Mondiale, pentru a determina marimea si structura platilor neoficiale date de pacienti doctorilor, 53 la suta dintre intervievati nu sunt de acord cu aceste plati informale, iar 60 la suta le considera a fi o forma de coruptie. Cu toate acestea, ne informeaza autorii sondajului, cel putin sase romani din zece (64 la suta) au dat medicilor diverse sume de bani. Studiul a relevat ca 360 de milioane de dolari au intrat, numai in 2004, in buzunarele proprii ale medicilor, suma reprezentand zece la suta din totalul cheltuielilor publice pentru Sanatate. Bogdan Lazarescu, team-leaderul proiectului, a declarat ca "pacientii fac plati informale pentru a primi mai multa atentie din partea medicului sau a asistentelor, pentru o calitate mai buna a tratamentului si servicii hoteliere superioare, iar sapte la suta platesc pentru evitarea listelor de asteptare. Majoritatea celor care platesc pentru o mai buna tratatie spun ca fac acest lucru pentru ca asa este traditia, doar cinci procente invoca faptul ca doctorul a conditionat efectuarea actului medical de primirea unor sume de bani." Pe langa faptul ca astia de la Banca Mondiala numesc spaga atat de pompos: "plata informala", cand mult mai corect e "plata anormala", e de remarcat ca echivalentul a zece la suta din bugetul alocat Sanatatii, intra pe cai ocolite, dar de toata lumea stiute, in buzunarele medicilor. Adica 360 de milioane de dolari. Aproape triplu fata de un acord stand-by cu aceeasi omnipotenta Banca Mondiala. Iar astia-s banii pe anul trecut. Pentru 2005, probabil ca suma va fi pe undeva pe la o jumatate de miliard de dolari, tinand cont ca numarul bolnavilor creste de la an la an. Intrebarea e: daca Ministerul Sanatatii ar mari salariile cadrelor medicale cu zece la suta din buget, deci cu acesti 360 de milioane de dolari, medicii ar fi multumiti, n-ar mai pretinde spaga? Personal, cred ca nu aceasta ar fi rezolvarea situatiei. Pe de-o parte s-ar putea ca aceasta crestere, la numarul cadrelor medicale, sa nu fie suficienta, indestulatoare, iar pe de alta parte, mentalitatea nu se va schimba oricat ii dai medicului salariu. Nu mai pun la socoteala cati dintre medici sunt cu adevarat competenti, cei care sa merite, cu adevarat un salariu occidental. De altfel, multi dintre cei priceputi, dintre medicii de viitor care nu si-au gasit locul in Romania din pricina spagarilor batrani, au luat de mult drumul strainatatii, unde au facut avere. Si cum nu putem sa-i inlocuim dintr-o singura mutare pe toti cei cu mentalitate comunista, cum nu putem, de pilda, sa-i inlocuim pe toti militienii din Politie, vom mai duce multa vreme sarsanale pe la doctori, plicuri cu bani pe la asistente, pentru un loc un pic mai confortabil pe un infect pat de spital... Solutia e tot privatizarea sistemului medical. Atunci am avea medici competenti, cu salarii bunicele, iar pacientul da un ban, da-l da cinstit. Atunci si statul, prin sistemul fiscal, ar avea de castigat (pentru ca acesti 360 de milioane de dolari n-au fost taxati), si ar putea subventiona cheltuielile de sanatate ale celor defavorizati. Ca un facut, aflam ca filmul "Moartea domnului Lazarescu" regizat de genialul Cristi Puiu, pelicula despre care am mai vorbit in aceasta pagina, a facut furori si la New York, nu numai la Cannes. Publicatiile americane abunda de elogii la adresa productiei care are ca erou un pacient ce e tarat din spital in spital, prin infernul sistemului medical romanesc si care pana la urma e lasat sa moara de indiferenta medicilor. Americanii asociaza filmul cu suferintele intampinate de cei loviti de uraganul Katrina, concluzionand: "Acest export romanesc pune sub acuzare nu numai sistemul medical al tarii, ci si vanitatea umana si aroganta in fata suferintei. Bineinteles, nu e nevoie sa te uiti la filme romanesti pentru a vedea ce prost se poarta oamenii cu semenii lor (imaginile de la stiri cu New Orleans dupa uraganul Katrina sunt graitoare). Dar filmul lui Puiu indrazneste sa ia acest defect uman pe teritoriul cinematografiei, fortand spectatorul sa impartaseasca durerea crescanda a personajului bolnav".