Emil Barbu Popescu (foto), rectorul Universitatii de Arhitectura ne-a acordat un interviu despre examenele de admitere care tocmai s-au incheiat. Singura Universitate de acest tip din Romania recunoscuta international, una din putinele scoli superioare romanesti la care diplomele sunt evaluate de comisii duble, formate atat din profesori romani, cat si din profesori invitati din SUA, Belgia, Franta, Anglia, Universitatea ai carei studenti castiga frecvent prodigioase concursuri internationale, si-a deschis portile si in acest an, inregistrand un numar record de candidati. De curand s-a incheiat examenul de admitere la Facultatea de Arhitectura de Interior din cadrul Universitatii de arhitectura Ion Mincu. Cum vi se par examenele din acest an? Admiterea, ca in fiecare an, e un eveniment pe care scoala si-l pregateste cu o mare raspundere pentru ca, de la an la an numarul de studenti a crescut. Perceptia scolii in exterior, ca si cea a profesorilor nostri se afla intr-o evolutie favorabila, din moment ce in acest an s-a inregistrat recordul de participanti din ultimii 20 de ani. Inainte, cand la concurs erau 55 de locuri si participau 350 de persoane concurenta era mare, apoi a scazut, pentru ca, acum sa ne aflam in situatia in care la examen s-au inscris 825 de persoane. Probele evolueaza si ele, pentru ca si scoala isi propune sa atraga pe cei realmente motivati pentru a urma cursurile Universitatii noastre, pe cei cu adevarat dornici sa imbratiseze aceasta profesie. Forma de testare a aptitudiunilor se schimba si ea cu fiecare an care trece, capatand aspecte diferite pentru cele trei examene de admitere. Doua examene au trecut deja, cel de la Facultatea de Arhitectura si cel de la Facultatea de Arhitectura de Interior, iar acum pregatim admiterea pentru Facultatea de Urbanism. Pot avea sanse si candidatii care nu au facut meditatii? Am fi fericiti daca acest lucru s-ar petrece, insa aceste intrebari sunt vechi de peste 50 de ani. De peste 50 de ani scoala medie eludeaza chiar si notiunile elementare de cunoastere a culturii si civilizatiei de arhitectura. Daca am lua in seama fie si numai acest aspect ne putem da seama usor ca liceul nu are cum sa ii pregateasca in totalitate pe viitorii candidati. Viitorul student este nevoit sa faca in afara scolii un efort sustinut pentru a cunoaste domeniul arhitecturii, pentru a si-l apropia, trebuie sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri, lucru pe care este aproape imposibil sa-l realizezi de unul singur. Ne-am pus problema ce profil ar trebui sa aiba candidatul la arhitectura, ce ar trebui sa invete in interiorul scolii si cu ce bagaje ar trebui sa-l inarmam atunci cand iese pe piata profesiei. Intentia noastra este sa avem tineri cu un anume orizont cultural, pasionati, care viziteaza din curiozitate, din placere, dar si cu atentie obiectivele de arhitectura si mai ales care pot, ca urmare a acestor lucruri pe care le-am enumerat sa raspunda favorabil unei probe de examen care vizeaza aceste preocupari provenite din anumite aptitudini cultivate. Va dau doua exemple: cel de anul trecut si cel de anul acesta. In 2004 unul din cele 3 subiecte de examen a fost de testare a cunostintelor generale si va asigur ca nu avea o pondere coplesitoare, ba dimpotriva. Le-am cerut sa schiteze sumar cel mai important monument de pe Acropole (Parthenonul, monument vizionat in fiecare seara la televizor, intrucat ne aflam in anul 2004 si se desfasura Olimpiada) si al doilea exemplu este subiectul de anul acesta dat la Facultatea de Arhitectura, respectiv schitarea pavilionului de expozitie de la Piata Presei. Eu cred ca nu numai tinerii care vor sa faca arhitectura, ci si o mare parte din populatie merge destul de des la manifestarile pe care Romexpo le face si care, de cele mai multe ori, au legaturi intrinseci cu arhitectura - expozitii de mobila, de materiale de constructii etc. Ca urmare sunt sigur ca pentru o atare schita nu-ti trebuie neaparat meditatii, in schimb iti trebuie o anume atentie si preocupare, lucruri care in programa liceului nu se regasesc. Sigur ca la admitere sunt si subiecte care au ca tema corpuri si intersectii de corpuri geometrice, subiecte care pun accentul pe creativitate, pe simtul formei si al proportiei, la fel cum, de cativa ani ne intereseaza si o parte colaterala a testelor care vizeaza simtul culorii. La toate acestea intuitia, ingeniozitatea, talentul, vocatia trebuie sa ne dea un raspuns. Cum sa vina la admitere un candidat care nu stie ce au construit Duiliu Marcu, Horia Creanga, Octav Doicescu sau chiar Corbusier? E ca si cum ai accepta ca un candidat care da examen la arte plastice nu stie cine a fost Rafael, Picasso sau Grigorescu. Sunt convins ca este o obligatie permanenta a celui care este profund motivat pentru a urma arhitectura sa aiba, chiar daca este la inceput, un anume orizont cultural in domeniu. Este posibil ca scoala romaneasca de arhitectura sa renunte la ideea de examen de admitere, sa aiba un an pregatitor si abia pe urma sa decida cine va termina Universitatea, asa cum se intampla in alte tari? N-o sa putem niciodata ajunge la un an pregatitor pentru ca se pot naste mari confuzii. Nu avem si n-o sa avem in curand spatii necesare pentru 1000 de studenti, pentru ca mai apoi sa selectam 200, iar numarul de cadre didactice ar trebui sa fie urias si remunerat ca atare. Cu toate acestea, suntem incredintati ca formele noastre de testare sunt potrivite, rezultatele lor ne dau in continuare sperante mari si suntem linistiti la gandul ca studentii incap cum se zice, pe maini bune. In anul 2006 va iesi prima promotie a Facultatii de Arhitectura de Interior. Ce ne puteti spune despre ce va urma pentru acesti absolventi? Absolventul Facultatii de Interior nu va putea sa faca arhitectura in sensul proiectarii de ansambluri sau cladiri pentru ca el nu a avut in curricula universitara acest lucru. In schimb, el va fi apt sa realizeze in orice fel de cladire sau mare ansamblu decoratii interioare, proiectarea mobilierului si va putea merge de la scenografie pura la scenografie de eveniment. Trebuie sa amintim ca producatorii de mobila incep sa fie preocupati de castigarea pietei pierdute. Pana acum nu am format decat empiric specialisti in mobilier si decoratii interioare. Cred ca Artele Plastice fac mai mult graphic design si mai putin interior design. De ce ar opta un candidat pentru sectia de design de obiect de la U.A.I.M., si nu pentru cea de design de la Arte Plastice? Noi ne pregatim sa formam designeri care sa stapaneasca mai bine productia si ne ocupam abia in al doilea rand de exprimarea grafica. Vom dezvolta in acest sens in viitorul foarte apropiat niste zone mari de ateliere de productie pentru ca studentul sa deprinda inca din facultate secretele acestei meserii si credem ca suntem in curs de formare a acelor specialisti pe care tara nu-i are si pe care i-ar merita. Eu am mari sperante ca aceasta profesie va fi bine directionata, fara a crea o inflatie de designeri industriali sau de produs. Zona de exprimare a acestor viitori specialisti va fi foarte larga si deja observ ca cererile pietei incep sa fie pregnant exprimate. Suntem incantati ca avem candidati care se inscriu direct la Facultatea de Design de Interior sau Obiect, fara a mai trece in prealabil printr-un examen la Facultatea de Arhitectura, ceea ce ne dovedeste faptul ca sunt cunoscute si apreciate si aceste facultati recent create. Orice inceput este greu, am avut rabdare 5 ani si consideram ca rezultatele au meritat aceasta asteptare. Landscape design (peisagistica) este, la randul sau, o zona extrem de importanta care face cariera in toata lumea civilizata. Noi am pus aceasta sectie in cadrul Facultatii de Urbanism, dar se poate muta oricand in cadrul Facultatii de Design, asa cum se intampla in majoritatea tarilor civilizate. Termenul landscape design suna foarte bine in engleza, insa tradus in limba romana pierde din prestigiu si iata numai un exemplu care dovedeste ce lupta asidua trebuie sa ducem cu mentalitatea de la noi. De asemenea, noutatea domeniului, necunoasterea exacta a acestuia ii face pe toti sa fie reticenti. Ce ne puteti spune despre admiterea la Urbanism? Urbanismul este conceput ca structura de invatamant pe ideea 3+2, trei ani de licenta si doi ani de master. Pentru unii a fost un semnal ca n-ar mai fi 5 ani. Sunt tot 5 ani, dar dupa regulamentele conventiei de la Bologna, exista acest ciclu de 3 ani de licenta dupa care urmeaza ciclul de master. Daca la celelalte facultati ale Universitatii aceste cicluri sunt comasate (6 si 5 ani), la Urbanism ele sunt distincte. Ce i-ati sfatui pe cei care pregatesc pentru admitere, pe asa-numitii meditatori? Ar trebui sa fie pregatitori priceputi si rapizi, care sa posede si sa ofere un bagaj solid de cunostinte, asadar nu meditatori de sabloane si retete. Asta tine de o schimbare de mentalitate radicala si poate ca liceul are serioase raspunsuri de dat. Am avut 485 de candidati cu medii peste 9 la Bac in acest an, asta ne face sa ne gandim ca cei 275 de candidati acceptati trebuie sa fie oameni cu un coeficient foarte ridicat de inteligenta. Daca liceul pregateste la aceste standarde, noi o sa avem norocul sa avem studenti exceptionali si ca urmare va fi o placere sa lucram cu ei. Faptul ca in liceu se face mai putina geometrie in spatiu este in detrimentul celor interesati de examenul de Arhitectura si ar fi de dorit ca in scoala medie sa se faca mai multe exercitii care tin de domeniul respectiv. Ne-am dori sa se accentueze studiul notiunilor de cultura generala care formeaza abecedarul viitorului arhitect, de fapt al viitorului intelectual. Sesizam o mare diferenta intre nivelul pregatirii de acum si al celei din anii 1985. Comparatia tine de istorie statistica, insa sperantele noastre sunt certe pentru un invatamant de arhitectura performant in plan international in U.A.U.I.M.

A consemnat Mihaela SCHIOPU