Petru BOGATU 

Petro Porosenko. Iata un nume care iese tot mai des de pe buze. Cine este el? Acum un an putini experti in materie de politica de peste hotarele Ucrainei ar fi fost in masura sa raspunda la aceasta intrebare. In tara sa, insa, Porosenko nu era un nimeni. Din contra. De ani buni era considerat o mana forte si in domeniul politic, si in cel al afacerilor. Se numara o vreme printre liderii Partidului Social-Democrat, din partea caruia a fost ales deputat. In plus, era un om bogat, detinea importante actiuni in companii private din industria berii, din cea constructoare de automobile si nave maritime. Cu toate acestea, doar de cateva luni a ajuns sa-l stie toata lumea. Si nici nu-i de mirare. Dupa venirea lui Iuscenko la putere, a fost desemnat secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Ucrainei. A devenit arhicunoscut. Totusi, Porosenko nu da lovituri de imagine. El prefera sa nu iasa la rampa. Porosenko este omul din umbra care face si desface. Care face lucrurile sa se intample, dar nu se vede, de regula. Nu iese in fata. Nu se expune. Evita presa care, in mare parte, il acuza de coruptie si il taxeaza drept un personaj legat de lumea interlopa. Desi, dupa cum am spus, inainte de a ajunge in varful piramidei din tara sa, era un cvasianonim in cercurile politice de dincolo de frontierele Ucrainei, Porosenko era, totusi, bine cunoscut, pesemne, de serviciile secrete occidentale care monitorizau frontiera moldo-ucraineana. Acestea detineau informatii sigure ca regimul separatist de la Tiraspol furnizeaza ilegal arme in Iugoslavia pentru gruparile paramilitare ale lui Karadjici, dar si pentru separatistii din Abhazia. In aceste imprejurari, activitatea demnitarului si businessmanului ucrainean, care era prieten cu Smirnov si avea afaceri in stanga Nistrului, nu putea sa nu trezeasca suspiciuni. Ca si, de altfel, faptul ca, dupa infrangerea favoritului sau, Victor Ianukovici, in alegerile prezidentiale din Ucraina, Moscova a mizat deschis pe Porosenko. Se tinea de el scai, ca dracul dupa popa. Influenti oameni politici, afiliati Kremlinului, il catalogau ca fiind singurul prieten al Rusiei din tabara lui Iuscenko. Iata de ce Moscova a facut lobby in favoarea sa, ajutandu-l sa preia functia de prim-ministru. N-a reusit, ce-i drept. Presedintele Ucrainei, precum se stie, a pariat pe Iulia Timosenko. Dar partizanii lui Porosenko de la Moscova nu s-au resemnat. Nu dispera, in orice caz. Lupta continua. Nu intamplator, mass-media ruseasca e burdusita in timpul de fata cu materiale compromitatoare la adresa Iuliei Timosenko. Se vehiculeaza ideea ca indaratul acestei campanii de presa s-ar afla Serviciul Federal de Securitate (FSB) care incearca pe aceasta cale s-o compromita pe Timosenko si sa-l promoveze in postul de sef al Guvernului pe Porosenko. Ca Porosenko, delicat vorbind, e un simpatizant al Moscovei, ne demonstreaza si pozitia echivoca pe care a adoptat-o Kievul in problema transnistreana. Se stie ca autorul planului ucrainean de reglementare a diferendului este Porosenko. Acesta l-a invins pe ministrul de Externe, Tarasiuk. Seful diplomatiei ucrainene initial propusese un alt model de aplanare a conflictului care fusese elaborat pe principiile occidentale. Acum, insa, se creeaza impresia ca Kievul joaca la doua capete in problema transnistreana. Si cu Rusia, si cu Occidentul. Deloc intamplator, in ultimele luni Iuscenko s-a vazut nevoit s-o scalde. Sa spuna una si sa fumeze alta. Mai tineti minte cum i-a promis una lui Basescu la Bucuresti, ca sa afirme ulterior contrariul la summit-ul GUUAM de la Chisinau? Dar nu numai legaturile mai vechi cu Rusia il obliga pe Porosenko sa joace de partea Moscovei. Sunt si alte motive. Vorba e ca, intr-un fel, el e concetateanul nostru. Este nascut in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Pe malul Nistrului. Si nu oriunde, ci in orasul Bender. Curios, nu? A locuit apoi o vreme la Belgorod-Dnestrovsk. Datorita acestui fapt, a avut mereu interese si relatii in Transnistria. Unele dintre ele extrem de dubioase. Dupa proclamarea independentei Republicii Moldova, Porosenko mai ca nu s-a pomenit in situatia marelui combinator Ostap Bender. Acest personaj din romanul "Vitelul de aur", precum se stie, si-a pierdut toata averea in timp ce incerca sa treaca raul Nistru. De aceea Porosenko a luat masuri de precautie pentru a-si proteja afacerile de la Nistru. In consecinta, din 1990 a sustinut din umbra regimul separatist de la Tiraspol. Nu-si afisa legaturile cu Smirnov et comp., dar nici nu le ascundea. Asociatia Pro-Europa, de exemplu, il acuza ca anume gruparile criminale, in spatele carora s-ar ascunde el, controleaza contrabanda de la granita moldo-ucraineana. Guvernarea Iuscenko, fara doar si poate, este una democratica si prooccidentala. Dar nu-i, totusi, nicidecum omogena. De victoria portocalie din anul trecut au profitat si niste personaje suspecte care, cramponandu-se de noul regim, il distrug acum din interior. Unul dintre cele mai influente dintre ele este Bender din Bender.