Dan CIACHIR 

In ultima sa carte, "Aveux et anathemes", al carei titlu eu il traduc "Marturisiri si afurisenii", Cioran afirma ca in toata opera lui Marx nu exista o singura reflexie despre moarte. Si pentru comunisti moartea era un tabu. Negand vesnicia sufletului si crearea omului de catre Dumnezeu, comunistii nu credeau in Invierea lui Hristos. Activistii proeminenti nu erau ingropati la cimitir: trupul lor neinsufletit lua drumul crematoriului, dupa care cenusa le era depusa in templul lor pagan inaltat in Parcul Carol, rebotezat Parcul Libertatii. Cand murea un fruntas comunist, ziarele scriau ca... a trecut in nefiinta; s-a dus, care va sa zica, in neant. Ineptia aceasta atee s-a lipit ca un leucoplast de creierul multor romani si nu a disparut nici acum, la aproape 16 ani dupa prabusirea comunismului. Desigur, e dreptul ateului sa considere ca viata unui om inceteaza odata cu existenta pamanteasca. La inceputul acestei luni, un mesaj de condoleante reprodus si de ziarul ZIUA, semnat de Mircea Geoana, presedintele Partidului Social-Democrat, incepea cu: "Am aflat cu profund regret despre trecerea in nefiinta...". E firesc ca liderul unui partid de stanga sa nege existenta vesnica a sufletului. Alte mesaje indoliate, iscalite de liderii altor partide politice, erau scutite de aceasta expresie monstruoasa. Cumplit si absurd este insa cand un ferpar de doliu se deschide cu "A trecut in nefiinta" si se sfarseste cu ... "Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!" ori cu "Dumnezeu sa-l ierte!" Asa suna un ferpar publicat tot in ZIUA, in acelasi numar, trimis de UNITER cu prilejul mortii unui actor. Ziarele abunda de asemenea imperecheri absurde de negare a nemuririi sufletului. Cu exceptia Televiziunii Romane, care are specialisti, licentiati in teologie, televiziunile particulare adora tembela sintagma "a trecut in nefiinta". Cand a murit Papa Ioan Paul al II-lea, televiziunile particulare s-au intrecut, ca intr-o competitie absurda, in a o folosi care mai de care. Realitatea TV o repeta cu voluptate, nu demult, pentru a desemna plecarea dintre noi a unui intelectual ilustru care se pristavise dupa toata randuiala Bisericii Ortodoxe, in spiritul rugaciunii pe care toti credinciosii o rostim la Sfanta Liturghie, cerandu-I lui Dumnezeu "sfarsit crestinesc, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea Judecata a lui Hristos!" La prohodirea acelui om, parca pentru a spala de prostie mass-media, parintele Anania, Arhiepiscopul Clujului, a rostit o scurta si stralucita predica plina de optimism escatologic. In paranteza fie spus, recomand celor ce se tem excesiv de moarte, dar cred in Hristos-Dumnezeu, meditatia intitulata Ectenia pentru cei adormiti, publicata de acelasi inalt ierarh in revista bisericeasca "Renasterea" (nr. 1/2005). Intr-una din omiliile rostite pe cand era preot in Antiohia, Sfantul Ioan Hrisostom prevenea asupra expresiei "a murit", aratand ca numai trupul piere, sufletul neincetand sa existe. Una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe este Slujba Inmormantarii, al carei continut este inclus in Molitvelnic. Acolo moartea trupeasca e considerata o mutare, o schimbare de locuinta de la efemeritate la vesnicie. Viata vesnica este o certitudine, iar existenta terestra e mai degraba socotita precara, definita "viata cea trecatoare care este umbra fara fiinta, vis de inselaciune care se arata ca o naluca, chin al vietii pe Pamant". In aceeasi slujba este inclusa o pericopa evanghelica privind soarta sufletelor in perspectiva escatologica: "... si vor iesi cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii". Asa incat invierea nu este optionala: va invia la Judecata de Apoi si Karl Marx, va invia si dl Mircea Geoana, care marturiseste "trecerea in nefiinta", vor invia si ziaristii si realizatorii de programe TV care au rostit si vor mai rosti aceeasi expresie imposibila, mostenita din vremurile materialismului dialectic si ale "socialismului stiintific". Iata ce spune Apostolul Pavel in Epistola catre Tessaloniceni: "Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce impreuna cu El." A trebuit sa se produca nenorocirea de la Tanacu pentru ca lumea sa inteleaga, dintr-un comunicat al Patriarhiei difuzat de majoritatea televiziunilor si reprodus de marile ziare, ce este exorcizarea si in ce consta ea in Biserica Ortodoxa. N-ar strica si un comunicat referitor la "trecerea in nefiinta".