"Al mai prost om din lume e americanu'!", exclama plin de patos un personaj (Primarul), interpretat magistral de Victor Rebengiuc, in filmul lui Lucian Pintilie, "Balanta", dupa romanul omonim al lui Ion Baiesu. In secventa respectiva eram si eu figurant: trebuia sa-l trag de maneca pe marele actor spre, chipurile, a-l domoli. In toate cele noua-zece "duble" pe care le-a tras Pintilie, de fiecare data m-a infundat (ceea ce nu trebuia!) rasul, intr-atata fervoare spumeganda punea Rebengiuc in replica, de parca voia sa exprime, "a rebours", toata frustrarea bunicilor si parintilor nostri, furiosi ca americanii n-au aterizat in anii '50 sa ne salveze de comunism. Peste zece luni, in mai 1992, in marea sala a Palatului Festivalului de la Cannes, aceeasi replica starnea in randurile publicului francez o furtuna de aplauze. Am ramas de-a dreptul socat: nu-mi imaginam ca poate exista un atat de pregnant sentiment anti-american intr-o tara salvata de nazism, intr-o masura mai mult decat substantiala, cu nici o jumatate de secol in urma, de soldatii yankei.
Pare-se ca in zilele noastre sentimentul de care vorbeam mai sus nu s-a diminuat, ci s-a canalizat, s-a "personalizat" impotriva adminstratiei Bush. Si nu e vorba numai de suspiciunile care planeaza asupra momentului 11 septembrie 2001 (despre care au scris pe larg si perfect documentat si colegii de la "Dosare ultrasecrete"), asupra cautarii unui inexistent ac nuclear in carul cu fan al Irakului, asupra politicii de globalizare ( a se citi dominare) practicate actualmente de SUA, ci de faptul ca ziare britanice de mare influenta, adica din cel mai fidel aliat al Americii din ultimul secol, au tabarat pur si simplu, cu cuvinte grele, pe liderul de la Casa Alba si pe oamenii lui, total paralizati de neputinta in fata uraganului Katrina.
De aceea am senzatia ca desi nu rostesc cu glas tare acelasi adjectiv precum Rebengiuc in "Balanta", foarte multi din America si din afara ei gandesc vizavi de presedintele Bush in exact aceeasi termeni.