Maksim Artemiev 

La o prima privire, dupa valul revolutiilor portocalii din perimetrul spatiului post-sovietic - din Ucraina, trecand prin Georgia si pana in Kirghizia, miscarea de agitatie s-a mai domolit, dar pacea si linistea din CSI nu anunta nimic bun in urmatorii ani. Intr-adevar, dupa ce i-a speriat pe toti, unda revolutionara s-a retras, regimurile venite la putere avand timp sa se gandeasca la politica lor interna si externa - s-a facut totul pentru stingerea spectrului Maidanului? Dar la granitele occidentale ale Rusiei incepe sa prinda viata o complicata combinatie politica cu urmari imprevizibile. In mod traditional, Minskul este considerat un bastion al conservatorilor, al unei nemiscari in timp. Nivelul de viata in Belorusia nu este foarte ridicat, dar sistemul de egalare functioneaza bine si tuturor le ajunge de o paine si un concediu. Privind la ce se intampla in jurul lor, belorusii se straduiesc sa-si ofere din toate cate putin, dar sigur. In general, nu este in traditia si obiceiul poporului belorus de a se rascula si de a nu se supune. Daca rusii i-au avut pe Pugaciov si Stenka Razin, iar ucrainenii pe Bogdan Hmelnitki, belorusii nu au avut asa ceva. Sunt un popor exclusiv rural pana la mijlocul secolului 20, un popor educat din intelepciunea populara, ce glasuieste ca �boierii se cearta, iar taranului ii clantane dintii". Mentalitatea rurala se manifesta pretutindeni - de la grija pentru propriul petic de pamant capabil sa-si hraneasca stapanul, la suspiciunile fata de orice noutate, la neincrederea in cuvinte. Elita conducatoare de la Minsk nu a simtit aproape nici o zgaltaire in august 1991, si aproape nu s-a schimbat de atunci. Chiar in cele mai bune timpuri pentru democratie - anii 1989 - 1991, Belorusia a reprezentat o adevarata balta comparativ cu Rusia, sau chiar cu Ucraina. Incepand din 1994, anul venirii la putere a lui Aleksandr Lukasenko, la Minsk au triumfat tendintele antirevolutionare. Dar de ce vorbim de evenimentele din Belorusia, din moment ce regimul de acolo pare mai unit si mai monolit ca niciodata? Demult se stie ca revolutiile incep si se executa de grupuri relativ mici ale populatiei, nemultumite in mod deosebit de ceva. Astfel, Revolutia din februarie a pornit de la soldatii a doua unitati din Piter, care au refuzat sa plece pe front. Perestroika din URSS a fost opera unui grup restrans de oameni, in frunte cu Gorbaciov, sustinut, in principal, de intelighentia, nemultumita de situatia ei. Inainte insa de a extrapola spre Minsk o situatie revolutionara clasica si a explica cine poate fi acolo potentialul element exploziv, sa analizam importanta Belorusiei pentru Rusia in general. Din punct de vedere economic, nu este foarte mare. Economia vecinului slav este de numai de 3% din cea rusa. Nu sunt nici minereuri, nici pamanturi fertile, nici resurse hidroenergetice. Considerabil mai importanta este pozitia strategic-geografica a acestei republici. Teritoriul ofera cele mai scurte trasee de transport spre Europa de Vest. Din aceasta perspectiva, Belorusia constituie unul dintre cele mai importante poduri dintre Rusia si Europa. Dar si mai mare este importanta politica. Cu toata durerea pricinuita prestigiului Rusiei, caderea regimului Kucima-Ianukovici poate fi acceptata mai usor decat eventuala cadere a regimului Lukasenko, tinand cont ca, prin radacinile ei, Ucraina e mai departe de Rusia decat Belorusia. O revolutie la Minsk va insemna cea mai impertinenta provocare lansata Moscovei, un atentat impotriva teroritoriului ei de influenta absoluta. Declarativ cel putin, Belorusia lui Lukasenko este cel mai credincios aliat al Rusiei, este aproape unicul adept al integrarii, partener al Uniunii Rusia-Belorusia. De aceea, rezonanta unei revolutii la Minsk ar putea avea ecouri neasteptate. Iar diaspora poloneza are toate sansele sa devina segmentul exploziv al populatiei care va aprinde focul revolutiei. Scandalul izbucnit in legatura cu Uniunea Polonezilor din Belorusia este dovada cea mai elocventa a preocuparii Minskului fata de o posibila evolutie negativa a evenimentelor. Puterea nu numai ca se straduieste sa impuna in fruntea acestei organizatii "oamenii sai", dar incearca sa se puna la adapost de orice "surprize". Diaspora poloneza s-a remarcat intotdeauna printr-o unitate deosebita, prin respectul si cultivarea culturii nationale, a religiei si a limbii. Polonezii din Belorusia nu traiesc izolati, se afla in contact strans cu confratii lor. Zilnic, granita este traversata, in ambele directii, de mii de oameni. Asa ca "schimbul de idei" nu se opreste nici un minut. Toate acestea obliga Minskul oficial sa ramana deosebit de vigilent fata de activitatea organizatiilor poloneze obstesti. Comentariu de Maksim Artemiev, centrul "Novaia Politika", difuzat de Glavred Agentia "Rusia la zi"