Kenneth ROGOFF 

Daca anii 1990 au fost marcati de terapia socului economic, deceniul actual ar putea ramane in istorie pentru paralizia reformei economice. Desi motivele de stagnare difera in functie de stat, cert este ca putini politicieni se bucura de succes in ceea ce priveste resuscitarea economiilor lor. Problema nu se manifesta numai in privinta pietelor in curs de dezvoltare, cum ar fi cele ale Indoneziei, Mexicului si Braziliei, unde stanga, aflata in ascensiune, nu a reusit sa gaseasca o alternativa viabila la indelung vehiculatul "Consens de la Washington" asupra liberalizarii economice. Acest fenomen poate fi observat si in cazul statelor prospere, deopotriva. Ca o coincidenta, premierul japonez Junichiro Koizumi si cancelarul german Gerhard Schr�der au convocat alegeri anticipate in speranta ca acestea vor impulsiona reforma. In Germania, cele mai acute nevoi sunt legate de reforma sistemului de impozitare si a pietei muncii. In Japonia, Guvernul Koizumi doreste sa privatizeze serviciul postal, al carui brat financiar imens este incolacit, asemenea unui sarpe, in jurul sistemului bancar al tarii. Pana si in SUA, unul dintre putinele locuri unde liberalizarea nu se refera la ceva murdar, presedintele George W. Bush are parte de propriile frustrari. In pofida investitiilor enorme de timp si energie, el nu a reusit sa-si mobilizeze propriile trupe in vederea sprijinirii unei reforme relativ modeste de a intarzia colapsul programului de asigurari al natiunii. Intr-adevar, popularitatea lui Bush a avut de suferit de pe urma reformarii sistemului de pensii. Unii atribuie esecul global al eforturilor in vederea reformei unui grup de lideri deosebit de ineficienti. Acest punct de vedere este o aiureala si, in plus, de vreme ce publicul este atat de nemultumit de prestatia liderilor sai, de ce continua sa ii aleaga si sa ii realeaga? Problema merge mult mai departe de atat. Adevarul este ca populatia din toate partile lumii intampina dificultati cand vine vorba de a accepta schimbarile rapide impuse de tehnologie si globalizare. Desi globalizarea produce mai multi invingatori decat perdanti, multe persoane sunt ingrijorate, iar popoarele ingrijorate isi preseaza liderii sa incetineasca evolutia anumitor situatii. Presedintele Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan, recomanda flexibilitatea ca o modalitate de a face fata globalizarii. Zilele acestea, lumea este dominata de schimbari rapide: astazi o regiune poate prospera, iar maine o fabrica se poate prabusi din punct de vedere economic, ca si cum ar fi fost lovita de uraganul Katrina. Problema consta in faptul ca majoritatea oamenilor nu este incantata sa traiasca intr-o lume in care schimbarile se petrec intr-un ritm deosebit de alert. Ei sunt in slujba rutinei, isi doresc previzibilul. Lucratorii din industria textila italiana nu doresc sa auda ca ar trebui sa se reorienteze profesional drept ghizi turistici pentru a se pune la dispozitia valului inevitabil de turisti cu venituri medii provenind din China, de vreme ce aceasta tara incepe sa iasa in evidenta pe piata productiei de textile. Avand in vedere aceasta opozitie la schimbare, nu este de mirare ca atat de multi lideri politici incearca sa isi adoarma supusii in speranta ca, atunci cand se vor trezi cu totii, nu va fi fost decat un vis. Asia, desigur, este diferita. China se dezvolta intr-un ritm ametitor. Orase intregi se ridica peste noapte in desert. China construieste mai multe drumuri, aeroporturi si poduri la fiecare cinci ani decat Europa si SUA, luate impreuna, in 20 de ani. Oare paralizia reformei din afara Asiei va continua? Vanturile politicii isi vor modifica directia pentru a resuscita liberalizarea economica, aducand in prim-plan politicieni care sa isi aduca aminte de Margaret Thatcher a Marii Britanii sau de Ronald Reagan al SUA, dornici de schimbare? Politicienii le vor spune, in sfarsit, cetatenilor lor ca, in cazul in care economiile vor continua sa dormiteze, s-ar putea sa nu se mai trezeasca? Consider ca in majoritatea statelor, etapa terapiei prin somn se va sfarsi prematur. Insa imi este teama ca schimbarea ar putea provoca o criza economica globala, care sa rezulte - sa zicem - din evolutia neasteptata a tendintei extravagante a americanilor de a imprumuta. Numai atunci va incepe lumea sa se trezeasca si sa voteze acei politicieni care pledeaza pentru resuscitarea reformei economice. Fost economist al Fondului Monetar International, Kenneth Rogoff este profesor de economie si politici publice la Harvard. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org