Galerie nu se chiama numai cele cateva randuri de banci de la teatru sau cinema in care stau inboxiti si dornici de un pic de hrana sufleteasca, muncitorii, care-s vesnic impacientati si exuberanti. Si daca numai atat s'ar chema "galerie"noi tot am scorni o "galerie"despre care sa vorbim si in care sa ne recreiem amaraciunea, aruncand cu pietrele adevarului in rezervatul si lojile vietii. "Galerie"este un aspect nou al vietii care de vesnicii e veche si tot atatea vesnicii e si noua. Viata, iata galeria. Acolo unde este viata, este galerie. Dar atunci totul este galerie? Nu, pentru ca nu totul e viata. Acolo unde e viata e galerie si unde nu e viata e rezervat. Si eu privesc lumea despartita in aceste doua aspecte "Galeria vietii" si "rezervatul" ei. Rezervatul nu e viata. Rezervatul e impozit, e copil, e imitatie a vietii. Aici la rezervatul vietii stau ramasitele si scrisorile vigoarei, care nu mai sunt in stare nici a munci, nici a voi, nici a gandi si nici a suferi. Manechini ofiliti si supti ei isi misca ochii langurosi de stupefiante, cu melancolia tampeniei, ce-si excita sexul cu parfumuri orientale si se iubesc anormal si incestuos. Foarte multumesc de rezervatul vietii, unde programul e'npartit de o papusa de ceara si unde spectacolul e plin de imbufnarea pretentiilor... (va urma) ZIUA, 31 august 1937

rubrica realizata de Carmen Gherghei