Abdou FILALI-ANSARY 

Este remarcabil cum unele dintre cele mai importante concepte ale terminologiei religioase musulmane au ajuns in vocabularul international al subiectelor de actualitate. Problematici ale teologiei islamice sunt dezbatute acum de publicul international, specialisti si de persoane mai putin in tema, musulmani si nemusulmani. Disputa teologica s-a indepartat de academiile religioase islamice. De exemplu, termenul jihad, tradus in mod frecvent drept "razboiul sfant," a devenit aproape omniprezent. Desi, initial, in istoria musulmana timpurie, a fost conceput ca o modalitate de raspandire a cuvantului lui Dumnezeu, invatatii musulmani de astazi disting intre doua tipuri de jihad - unul definit de lupta interna impotriva tentatiilor si altul inteles drept un conflict fizic impotriva unui agresor care ameninta supravietuirea sau drepturile fundamentale ale comunitatii musulmane. In acest context, exista o respingere in masa a sensului fundamentalist al cuvantului. Numerosi eruditi musulmani au criticat justificarea terorista a atentatelor sinucigase sau a atacurilor asupra populatiei civile, oferind lungi citate de jurisprudenta religioasa, vechi de secole. In sine, aceasta abordare reprezinta o manifestare demna de respect a constiintei colective, care se opune terorismului. Intelectualii musulmani sunt incurajati sa aduca in prim plan argumentul religios impotriva violentei fundamentaliste pentru a-i priva pe teroristi de argumentele cele mai puternice si mai de temut. Daca invatatii musulmani pot, cumva, sa infirme aceste argumente, capacitatea teroristilor de a-si sustine activitatile subversive va fi redusa. O trecere rapida in revista a conflictelor religioase din istorie arata ca disputele teologice nu au fost rezolvate niciodata prin invocarea argumentelor teologice. La o privire mai atenta, putem observa ca, in vreme ce aceste controverse au fost caracterizate adeseori in termeni religiosi, nu au avut nimic de-a face cu religia. In trecut, disputele de acest gen au fost rezolvate de autoritatile politice, care au folosit forta militara pentru a impune un anumit punct de vedere in detrimentul altora. Astazi este evident ca fundamentalistii si sustinatorii acestora sunt complet izolati pana si de cea mai elaborata respingere a opiniilor acestora, chiar si in situatia in care aceasta vine din partea celor mai respectate autoritati religioase. Prima reactie a fundamentalistilor este sa se sustraga tendintelor generale, sa construiasca in jurul lor o cochilie de nepatruns pentru orice alta logica in afara de cea proprie. Principalele dileme cu care se confrunta astazi omenirea - cele care ameninta cele mai adanci conflicte - nu au nimic de-a face cu teologia. Ele se refera la dispute asupra teritoriului, puterii politice, definirii drepturilor si distributiei bogatiei. Cele mai rele temeri - manifestate de toate societatile - se refera la injustitie, despotism, coruptie si saracie. Intelegem ce inseamna toate acestea si cum anumite persoane trebuie sa se confrunte cu ele in fiecare zi. Atunci de ce urmam nebunia fundamentalistilor? Faptul ca le permitem sa trateze aceste probleme in termeni religiosi justifica perspectiva pe care incearca sa o impuna, in special in societatile proprii. De asemenea, le permite sa isi camufleze setea de putere. In mod repetat, comunitatea religioasa musulmana a fost indemnata sa denunte dreptul fundamentalistilor de a folosi termeni religiosi ca jihad. Insa experienta a dovedit ca aceasta abordare nu duce nicaieri. De fapt, dezbaterile pe tema folosirii termenilor religiosi confera credibilitate eforturilor fundamentalistilor de a aplica acestei idei conditiilor din lumea moderna. Disputele de acest gen admit ca aceste concepte religioase sunt general valabile. Drept urmare, intreaga disputa ar putea avea rezultate adverse. Invariabil, fundamentalistii considera criticile asupra punctelor lor de vedere drept o dovada ca autoritatile religioase au fost corupte de influente ostile. Astfel, "puritatea" si "autenticitatea" argumentelor teroristilor sunt indreptate impotriva compromisurilor aparent impuse comunitatilor religioase. Este important sa intelegem discursul celor care au declarat razboi societatilor - mai intai de toate, propriilor societati. Insa adoptarea interpretarii teroristilor asupra evenimentelor mascheaza realitatea acestui conflict. In loc sa luptam in favoarea libertatii politice si religioase, riscam sa ne angajam intr-un conflict cu imaginile false create de teroristi. Mai rau, am aduce acest conflict in societatile noastre, unde traditii religioase si culturale diferite sunt legate in mod indisolubil. Nu este nevoie sa recurgi la teologie pentru a spune pe nume unei crime. Repulsia provocata de uciderea unor persoane nevinovate este resimtita de toti si este reprobabila indiferent de standarde, fie ele religioase sau nu. Limbajul religios s-ar putea sa nu exprime in mod adecvat sentimentul advers pe care il simtim fata de actiunile teroristilor. Victimizarea nu poate justifica, in nici o imprejurare, astfel de crime impotriva nevinovatilor, si nici o doctrina religioasa nu poate accepta negarea esentei umane pe care o impartasim cu totii. Abdou Filali-Ansary este directorului Institutului pentru studierea civilizatiilor musulmane in cadrul Universitatii Aga Khan. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org