Sorin ROSCA STANESCU 

Nu este foarte important daca, in cursul acestei saptamani, vom avea sau nu o remaniere. Nici solutia care va rezulta din lupta purtata in interiorul Coalitiei ori intre exponenti ai acesteia si presedintele Traian Basescu nu este cruciala pentru viitorul Romaniei. Ceea ce conteaza cu adevarat este stabilitatea politica si functionarea mecanismelor puterii, de asa maniera incat sa ne putem integra in structurile Uniunii Europene, impingand economia inainte. Si ridicand calitatea vietii. Ce poate fi facut in acest sens? Pentru a raspunde la intrebare, trebuie totusi sa vedem de ce nu functioneaza ceea ce nu functioneaza in societatea romaneasca. Presedintele Traian Basescu va sfarsi fie ingenunchind democratia, fie fiind ingenuncheiat de serviciile secrete. In raport cu care exista prezumtia ca le poate cat de cat subordona sau chiar controla. Dar vrea seful statului sa se lase infrant de servicii sau sa distruga democratia construita cu atatea sacrificii? Si, pana la urma, asta asteptam noi de la alesul neamului? Nu exista si o alta solutie? De 15 ani, populatia Romaniei a asistat neputincioasa la o continua disputa intre institutia prezidentiala si Executiv si intre Executiv si Parlament. Mai recent, in "joc" a intrat si puterea judecatoreasca. Din cand in cand, presa este si ea prinsa la mijloc. Asemenea conflicte au devenit de cateva ori sangeroase, punand intr-un grav pericol stabilitatea intregului sistem. Vina a fost pusa ba in carca unora, ba in carca altora. Pentru evitarea acestor arderi interne, devastatoare pentru sanatatea politica, economica, sociala si spirituala a Romaniei, au fost incercate toate solutiile posibile. De la crearea unor guverne marioneta, cum au fost cele conduse de Vacaroiu si Stolojan, pana la guverne autoritare, cum a fost cel din perioada 2000-2004. Nici guvernele fragile si totusi neaservite institutiei prezidentiale - cum ar fi cele conduse de Radu Vasile ori Mugur Isarescu - nu au fost de mai mare folos tarii. A fost mult, in Romania, agitata ideea anticipatelor. Cat timp ele puteau fi de folos, asigurand o majoritate parlamentara solida pentru Alianta DA, respectiv pana in vara acestui an, anticipatele pareau a fi o solutie. Desi rezultatul acestora, oricat de bun ar fi fost, nu rezolva decat raporturile dintre Executiv si Parlament. Fara sa schimbe ceva din natura viciata a relatiei Guvern - Presedintie. Acum, pentru o buna bucata de timp, nici anticipatele nu mai sunt o solutie. Astfel incat, alte doua teme politice domina scena romaneasca: schimbarea presedintilor celor doua Camere si crearea unui nou mecanism de desemnare a presedintilor consiliilor judetene, pe de o parte, in scopul intaririi puterii Coalitiei si, pe de alta parte, o remaniere, pentru cresterea credibilitatii Guvernului. Ramane de vazut ce va putea fi realizat din respectivele obiective. Angajamentul asumat de liderii Coalitiei prin cel de-al doilea protocol de guvernare este pus sub semnul intrebarii nu numai de opozitie, ci chiar si de reprezentanti ai Aliantei DA. Ca sa nu mai vorbim de UDMR si PC. Cat priveste remanierea, chiar daca ea nu se va reduce la o simpla cosmetizare, tot nu va putea schimba prea mult in bine soarta Romaniei. Admitand ca ar exista o sansa de unu la o mie a unei remanieri profunde, care sa transforme Executivul intr-o echipa unita, apta sa actioneze in forta si performant, aceasta tot nu ar rezolva disputa de autoritate dintre Guvern si Presedintie si de putere, dintre Guvern si Parlament. Rationamente lucide, pragmatice elimina, pe rand, toate solutiile care au fost incercate pana acum. Ce mai ramane? Teoretic, o formula noua de guvernare pentru Romania ar putea fi renuntarea la un anumit model de echilibru al puterii. Care deriva din actuala Constitutie. Cu alte cuvinte, centrul de greutate trebuie mutat fie la Cotroceni, dupa modelul utilizat cu succes in Statele Unite, unde presedintele este si seful Executivului, fie la Guvern, seful statului urmand sa indeplineasca mai mult atributii de reprezentare. Orice tentativa, insa, de a opta pentru una dintre cele doua formule posibile sub Constitutia pe care o avem ar reprezenta o violare a Legii fundamentale a statului si ar da nastere la seisme politice de mari proportii. Asa ca nu vom avea un Guvern "pentru linistea noastra" si nici o institutie prezidentiala stabila decat in masura in care vom modifica, in mod corespunzator, intr-o directie sau alta Constitutia. Cred ca, din punct de vedere politic, esential pentru viitorul Romaniei este ca partidele sa decida organizarea unui referendum. Dar este dispus presedintele Basescu sa-si joace exceptionala carte de la Cotroceni, data de populatie pentru cinci ani, mizand pe un referendum care sa-i ofere puteri executive sau nimic?