Petru BOGATU 

Aparent, incepe un sezon mort, fara fapte notabile si intamplari acaparante. S-ar putea, insa, ca aceasta impresie sa fie amagitoare. Banuiesc ca, in ciuda acalmiei de la suprafata, la adancime se coace ceva. Sunt semne care te pun in garda. Vrand-nevrand, ma bate gandul ca sub cupola unui august lenes se pot derula niste intamplari pe cat de curioase, pe atat de insemnate. Timpul ar putea sa nu moara in ultima luna de vara. Prea multe lucruri ciudate au loc in jur ca sa nu fie luate in seama. Mai intai, este vorba de vizita lui Igor Smirnov la Kiev si intrevederea sa cu Iuscenko. Dupa ce a revenit acasa, liderul separatist a tinut sa precizeze ca presedintele ucrainean ar fi tratat Transnistria ca pe un fenomen politic real demn de luat in seama. Nici Putin, de altfel, nu s-a intalnit pana acum la nivel oficial cu seful administratiei de la Tiraspol. Iuscenko, insa, a tinut sa etaleze negocierile pe care le-a purtat cu liderul unei regiuni rebele. Este intamplator acest lucru? In nici un caz. Mai apoi, este vorba de rezolutia buclucasa a summit-ului OSCE de la Washington, pregatita de controversatul diplomat finlandez Kimmo Kiljunen, care a neglijat pozitia Chisinaului, dar, in schimb, a tinut cu tot dinadinsul sa menajeze Tiraspolul. Ca rezultat, documentul votat in capitala americana a pus autoproclamata republica nistreana pe picior de egalitate cu Moldova. Ca acest lucru n-a fost un simplu accident ne-a demonstrat ministrul de Externe sloven, Dimitrij Rupel. Acesta, de comun acord cu omologul sau rus, Serghei Lavrov, a reinviat memorandumul Kozak, care parea inmormantat pentru totdeauna. La incheierea convorbirilor de la Moscova, cei doi au dat de inteles ca planul rusesc si cel ucrainean de reglementare transnistreana ar trebui combinate intr-un singur document care s-ar constitui intr-o baza pentru adoptarea cat mai curand posibil a unui statut juridic al Transnistriei. Vi se pare intamplator acest limbaj comun in problema transnistreana, gasit de un inalt demnitar dintr-o tara membra a NATO si UE, pe de o parte, si seful diplomatiei rusesti, pe de alta? Mie unuia nu. Inca nu demult Occidentul si Kremlinul, avand scopuri diferite in Transnistria, tratau diferendul de pe pozitii diametral opuse. Ce a intervenit intre timp? S-au schimbat obiectivele? Ma indoiesc. Cel putin, pentru SUA si aliatii lor europeni acestea raman aceleasi. Ei doresc eliminarea Rusiei din Transnistria, pentru a nu crea al doilea Kaliningrad la frontierele de sud-est ale UE si NATO. In acelasi timp, nici lui Putin nu-i convine, desigur, sa plece cu coada intre picioare de pe malurile Nistrului. Pana la revolutia oranj din Ucraina aceste divergente de interese dintre Occident si Rusia erau greu de impacat. Insa, avand in vedere faptul ca Ucraina intra acum in sfera occidentala de securitate si influenta, SUA si UE ar putea fi tentate sa scape de conflictul de la Nistru pe seama intaririi pozitiilor ucrainene in regiune. Oricat ar parea de paradoxal, dar implicarea Kievului astazi e si pe gustul rusilor care ar putea sa iasa astfel onorabil din jocul transnistrean, afirmand ca lasa regiunea pe mana "fratilor slavi". Tocmai aici, se pare, s-a dibuit un compromis intre Occident, Ucraina si Rusia. De aceea, pesemne, presedintele in exercitiu al OSCE, Rupel, isi doreste sa combine planul Iuscenko cu memorandumul Kozak. Atata doar ca pentru Occident aceasta solutie nu este ideala, pentru ca ar putea prelungi pentru o vreme prezenta militara ruseasca in Transnistria, chit ca sub mandat OSCE. Nici pentru rusi acest model nu este foarte bun. Ei ar prefera, bineinteles, sa aiba de a face exclusiv cu memorandumul Kozak fara a-l dilua cu planul Iuscenko. Cum, insa, si unii, si altii vor sa deblocheze situatia pentru a-si atinge macar partial scopurile propuse, se cauta o cale de mijloc. Si asta se numeste Ucraina. In fond, avem de a face cu o presiune deliberata din afara care pune Chisinaul in miscare si il obliga sa actioneze mai hotarat. Moldovei i se sugereaza, de fapt, ca daca nu da dovada de curaj si caracter ar putea sa ajunga in situatia cand nu numai Rusia, ci si Occidentul ar cauta pentru Transnistria si alte solutii decat reintregirea teritoriala a tarii. (...) Oricum, in cazul in care Chisinaul va incepe din nou s-o scalde, Occidentul va paria exclusiv pe cartea ucraineana si pe compromisul cu Rusia. Asta ar insemna un dictat extern exercitat asupra Republicii Moldova. Pentru a se taia, in sfarsit, nodul gordian, s-ar putea dispune chiar dezmembrarea tarii in favoarea Ucrainei, care va avea misiunea sa dizolve si sa asimileze enclava ruseasca. In urma unui astfel de arbitraj, Republica Moldova s-ar pomeni si fara Transnistria, si cu sistemul constitutional demontat. Da Doamne sa gresesc. Dar trebuie sa stim ca, in actuala situatie, desi s-a facut un lucru bun, nimic nu-i batut in cuie. Este inca loc de mai rau.