Criza politica in care s-a intrat dupa alegerile din 2004 poate fi rezumata prin formule sugestive. Una dintre ele este ca oligarhii care ne conduc (Basescu si Tariceanu, de pilda) iau decizii intr-o democratie de carton. Declaratiile, deciziile si actele lor importante (inclusiv despre subiectul abuzat al anticipatelor) au fost luate individual sau cel mult prin consultarea unor cercuri restranse. Problema nu este cati iau decizia, ci in folosul cui (tocmai am enuntat cele doua criterii logice pentru clasificarea regimurilor politice). Cand conduc "putini", e o deosebire cruciala intre oligarhie (in care ei conduc in interes propriu) si aristocratie (in care ei conduc in interesul tuturor). In Romania, indiferent cati au fost la putere (unul, putini, multi), niciodata nu s-a guvernat in interesul tuturor.
Relatiile politice din cadrul executivului romanesc au fost percepute in vremea din urma in termenii vodevilului, comediei bufe sau melodramei. S-a vorbit despre "marea tradare" a lui Basescu fata de Tariceanu sau viceversa, Tariceanu ar fi tradat marile "idealuri" ale democratiei, pe Basescu si Alianta DA. In general, nu trebuie sa tinem cont de parerile despre democratie ale semidoctilor, indiferent ca sunt politicieni, intelectuali, proletari sau tarani. Insa asa cum a demonstrat Sartori, dintre conditiile democratiei, cea mai putin amintita este aceea ca ideile gresite despre democratie fac ca democratia sa functioneze gresit. Cel mai ilustrativ exemplu este al fostului presedinte Iliescu, ale carui idei profund gresite despre democratie ne-au nenorocit si ne-au adus in situatia de a elibera cu greu din proasta democratie care ne-a fost impusa (intre altele, in care "statul de drept" este o semifictiune, iar puterea judecatoreasca e subordonata politic acelora care au idei gresite despre democratie). Revenind la intrebarea initiala, cine a tradat pe cine?
Raspunsul este simplu, dar necesita o paranteza hermeneutica. Binecuvantarea pluralismului democratic a impiedicat in toti acesti ani transformarea FSN/PSD in partid-stat, dupa cum impiedica instaurarea dictaturii lui Basescu sau a lui Tariceanu. Indiferent ce cred "supermodelele etice" ajunse in fruntea Aliantei DA si a Romaniei, "solutia imorala" care se numeste PUR (sau PC) demonstreaza ca a devenit imposibil in Romania sa guvernezi singur. Certurile si neintelegerile dintre Palatele Victoria si Cotroceni, PNL si PD, din cadrul coalitiei, dintre putere si opozitie, dintre partidele parlamentare si cele neparlamentare, sunt absolut normale. Pentru ca sunt consecintele pluralismului democratic si a faptului ca politica fara conflicte de interese, idei, valori, nu are sens. Arta politicii este de a crea in mod exceptional si punctual consens si majoritati - fie pe probleme constitutionale, fie pe chestiuni de interes national, fie pe banalitati (cum ar fi pragul electoral). Prin urmare, nimeni nu a tradat pe nimeni. Ideile fixe despre democratie si majoritate ale unora provin din ignorarea teoriei descriptive a democratiilor din lume si din expertiza indoielnica intr-ale democratiei capatata din chibitatul politicii dambovitene.
Ca si in cazul tragicei experiente politico-morale care a fost Conventia Democratica, singurul standard al legitimitatii conferite de unii intelectuali Aliantei DA, liderilor si membrilor sai este ca au reprezentat o alternativa si un mijloc semieficient de lupta impotriva PSD si a liderilor sai (Iliescu, Nastase, Geoana). In realitate, cu cat studiezi mai mult liderii si politicienii de la centru si din teritoriu ai partidelor Aliantei (PD si PNL), iti dai seama ca deosebirile fata de liderii si politicienii din PSD nu sunt radicale. Reprezentantii la varf ai acestor forte politice, fiecare votat de cateva milioane de cetateni, vor ramane in istoria postcomunista prin caramizile pe care le-au pus la edificarea constructiei democratice (de la revolutia anticomunista speculata de Iliescu&Compania la reforma justitiei finalizata de Basescu&Compania).
De cand Basescu a devenit presedinte, iar Tariceanu premier, nici unul nu mai poate reprezenta ceea ce isi inchipuie radicalii civici ca ar fi idealurile ADA (explicati-va singuri de ce!). In conjunctura recenta, fiecare si-a facut anumite calcule politice si a actionat in consecinta. Si Basescu si Tariceanu au ajuns insa la concluzii diferite in legatura cu ceea ce au de facut, pentru simplul motiv ca interesele lor nu mai sunt identice. Ambii sunt ceea ce sunt datorita faptului ca Stolojan s-a retras (la vreme!) din cursa. Reaparitia lui Stolojan confirma faptul ca personajul este reinventat de cate ori este o criza. Precedentele crize au avut finalitati indoielnice. In concluzie, a se slabi...