Ioan GROSAN 

Asa cum au remarcat atatia comentatori (printre care, cu modestie, ma numar si eu), pe teritoriul tot mai scumpei noastre patrii exista cel putin doua Romanii: una "de sus", a Capitalei si a resedintelor de judet, adica una a politicii, a marilor "tunuri" financiare, a institutiilor mai mult sau mai putin corupte, a sferelor si traficului de influenta, a vedetelor planturoase, si alta "de jos", Romania "profunda" (pe care a surprins-o atat de bine Mircea Dinescu in incursiunile sale rurale din emisiunile tv), adica una a campurilor fie parjolite, fie inundate, a caselor de chirpici, a batranilor carora nu li se mai umezesc ochii decat la nenorociri, a porcilor hraniti pe santuri, a acrelor bufete comunale, a violurilor, betiilor, crimelor s.a.m.d. Intre ele colcaie Romania "mijlocie", a micilor descurcareti, a micilor ateliere de vulcanizare, a "non-stop"urilor de la tara cu napolitane expirate si cu racoritoarele atomice ale fratilor Micula, a turismului "ecologic" cu WC-ul dupa sura si cu biserici exorcizante, a antideluvienelor autobuze RATA si-a primarilor rotofei, bon-viveuri si agramati. Singurele interferente dintre ele, dintre Romanii, se-ntampla numai in cazul dezastrelor naturale (cand cei de sus pogoara usor nefiresti, in cizmele nou-noute din dotare, in mijlocul celor de jos, si le asculta cu o ureche stanjenita lamentatiile rostite intr-o romana din vremea lui Miron Costin) sau in perioada alegerilor (cand, in fata binevoitoarelor posturi de televiziune, schimba in periplurile lor costumele Armani cu tricourile Lacoste). Necazul celor de sus e ca volens-nolens trebuie sa asculte de una din legile tampite ale democratiei, adica sa suporte sa fie alesi de masa norodului sarmanilor. Ehei, ce vremuri misto erau alea cand nu sarantocii iti hotarau soarta, ci propria-ti avere (y compris noblete), ca-n Dieta transilvana!