Ralf DAHRENDORF 

In urma cu cativa ani, istoricul Fritz Stern a scris o carte despre Germania intitulata "Politica disperarii culturale". Autorul a folosit exemplul a trei scriitori de succes (acum dati uitarii) de la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, pentru a arata aversiunea profunda a multor germani fata de lumea moderna, in special fata de economia de piata si de politica democratiei. S-au schimbat multe de la era nazista. Triumful criminal si infrangerea sangeroasa a politicii disperarii culturale au fost urmate de un miracol economic care a facut din Germania una dintre cele mai prospere tari, cu aproape sase decenii de stabilitate democratica din ce in ce mai accentuata. Cu toate acestea, Germania inca mai prezinta urmele unei atitudini care considera economia moderna drept detestabila si deschiderea tuturor frontierelor in vederea unei lumi globalizate drept inspaimantatoare. "Capitalismul pur" si "globalizarea" evoca imagini de groaza. Roiuri de "lacuste" capitaliste ameninta sa coboare asupra oamenilor lipsiti de aparare, care muncesc din greu - asta ca sa citez nefericita metafora folosita intr-un discurs recent de presedintele social-democratilor aflati la guvernare, Franz Muntefering. Desigur, repulsia fata de economiile de tip liberalist si pietele globale nu se limiteaza la Germania. Un sentiment similar a constituit unul din motivele pentru care francezii si probabil chiar si olandezii au respins Tratatul constitutional al UE, pe care unii l-au considerat prea "anglo-saxon" in liberalismul lui economic. Pentru multi, alternativa la capitalism si globalizare este o imagine idilica a "modelului social european", pe care nimeni nu l-a definit deocamdata. Intr-adevar, ar fi dificil de facut. Politicile sociale in Europa - la fel ca si orice altceva, de altfel - variaza, iar atitudinile populare acopera un spectru de la protectionismul obosit si dorinta de subventii in cazul unora din "batrana Europa" la entuziasmul pietei libere manifestat de membrii mai recenti ai UE in Vest (Irlanda si Portugalia) si in Est (Polonia si Slovacia). De fapt, cel mai laudat model social este mai mult un vis decat realitate, respectiv visul unei lumi comode in care un stat binevoitor are grija de noi. Aceasta lume a incetat sa fie viabila in mare parte din motive de demografie, de vreme ce solicitarile de asistenta in crestere se materializeaza in costuri inacceptabile. Unii oameni - si chiar unii politicieni - stiu ca, la urma urmei, trebuie sa ne bazam pe propriile initiative si eforturi si profita de oportunitatile pietei deschise. Insa altii din Europa trateaza astfel de atitudini ca pe un desen animat, a carui explicatie ar putea spune in franceza sau germana: "auto-sustinerea este importanta, contam pe stat pentru aceasta". In spatele acestor diferente se afla traditii politice si culturale inradacinate, referitoare la rolul statului in viata de zi cu zi. Aici se vede cum SUA difera cu adevarat de Franta si Germania, in vreme ce Marea Britanie manifesta o lipsa de incredere in stat traditionala. Dintr-un alt punct de vedere, aceasta este valabila si pentru Italia. Italia are de multa vreme un Partid Comunist mare, iar stanga ar putea ajunge la conducere inca o data; insa nu exista o opozitie evidenta fata de libertatile incurajate de capitalism. Polonia este o alta tara in care initiativa individuala o duce bine. Este inutil de amintit ca nu exista impedimente in cazul multora dintre economiile bine dezvoltate ale Asiei. Toanele anti-capitaliste si anti-globaliste manifestate in alte parti ale lumii reprezinta o sursa de ingrijorare. In fond, cartea lui Fritz Stern a fost scrisa ca un avertisment la adresa pericolelor ridicate de o ura romantica fata de modernitate. Somajul ridicat, adeseori pe termen lung, si reducerea beneficiilor sociale alimenteaza, insa nu provoaca asemenea atitudini; radacinile lor politice adanc ingropate sunt mult mai importante. Acelasi lucru se poate spune si despre consecintele lor. Un sentiment de frustrare, care rezulta dintr-un sentiment anti-capitalist si anti-globalist duce la o combinatie fatala de vise desarte ("Franta pentru francezi") si realitatea unor lideri nemilosi, poate carismatici, de dreapta (Jean-Marie Le Pen in Franta) si de stanga (Oskar Lafontaine si noul sau partid in Germania). Prosperitatea si libertatea vor fi victime, in cazul in care cei care profita de oportunitatile lumii noi nu vor triumfa. Autor a numeroase titluri de succes si fost comisar european din partea Germaniei, Ralf Dahrendorf este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, fost rector al London School of Economisc si fost custode al Colegiului St. Anthony, Oxford. Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2005. www.project-syndicate.org