Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia a devenit de cativa ani buni un loc in care artisti plastici de valoare consimt sa-si expuna operele. Astfel, s-a creat un cult al locului, o moralitate vitala a spatiului, un sens explicit al programului propus de autori, care se simt pe buna dreptate atrasi mai ales spiritual de o elementara si misterioasa comuniune spirituala: piatra cu eroziunile ei multiple, lacul descretindu-si la fiecare adiere de vant magica incremenire si copacii cu umbra lor de codru adanc. Cel mai recent gest al acestei consimtiri vine din partea pictorului Paul Gherasim. Elev al lui Steriadi, Paul Gherasim este o prezenta impresionanta in plastica romaneasca. A inceput sa expuna inca din anul 1946 la Saloanele Oficiale si a participat aproape permanent de atunci incoace la manifestari plastice din muzee si galerii din tara si strainatate, obtinand numeroase premii, capatand burse de studii, calatorind.

		Foto: Anca Bogdan

In anul 1985 are initiativa infiintarii grupului "Prolog", cu un program de asumare a conceptului de "ordine divina" care fertilizeaza natura. Din acest grup fac parte artisti de prima marime, precum Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Pastina, Mihai Sarbulescu, Cristian Paraschiv etc. Artistul are in biografie sase decenii de discurs plastic, sase decenii in care identitatea sa creatoare s-a recuperat pe sine, compunandu-se si descompunandu-se in experimente germinative, in discursuri si formulari cu predilectie purificatoare in planul logosului si al eposului. Strabatand salile expozitiei Paul Gherasim de la Palatul Brancovenesc, simti nevoia sa (re)evaluezi in minte lungul sir de figuri ale pustnicilor si patriarhilor, cat si lungul sir de fresce de traditie bizantin-iconara. Extrem de parcimonios cu sine si cu privitorul, Paul Gherasim cultiva un "autism" ascetic, simplificand imaginea pana la esenta-esentelor. "Logosul", "Octogonul" (reluarea obsesiei geometrice, dintr-o perioada mai veche, anii '70), "Bolta", "Insemnarea", cateva compozitii cu Iisus spiritualizat, purtat pe brate intr-o lumina gri-albastruie, care pare ca fumega pe suprafata panzelor, sunt teme studiate indelung, in cultul zugravilor de biserici. Asemeni lui Teofan Grecul, iconar, zugrav, miniaturist, plecat din Constantinopole pentru a aduce un suflu nou, bizantin, creatiei din Novgorod si Moscova, fondator a doua scoli ramase in istoria religioasa a imaginii, Paul Gherasim ne invata, cum de altfel s-a mai spus, asceza, fuga de profan, limbajul.

		Foto: Anca Bogdan

Multe din picturi par a fi pagini desprinse din caligrafia evangheliilor de secol XIV-XV, in care initialelor li se adauga imagini ale unei vegetatii florale delicate, incoltind discret pe panza, ca umbra unor serafimi. Culorile sunt tot obsesie a limbajului, a unui limbaj spiritualizat, redus la esente, deseori abia palpaind incatusat pe suprafata panzei sau a hartiei, dar tradand o mare putere de comunicare. Senzatia de spatiu in spatiu, geometriile cu contur precis, "Octogonul", simbol al zilei a opta, bolta a bisericilor moldovenesti, care desavarseste cupola, se continua pana in cuhnia Palatului, intr-un ritm initiatic, original prin particularizarea mostenirii postbizantine. Invatatura spirituala crestina, pe care Paul Gherasim, fara doar si poate, si-a insusit-o temeinic, cu detalii picturale si emotionale, da masura unei retinute abstractizari, pe care artistul pare ca o modeleaza si o remodeleaza la nesfarsit. Grafia pare amanuntul descoperit dupa curatarea unei fresce, imanenta, vibrand in culoarea anume pregatita sa o insoteasca. Sunt doar cateva cuvinte de scriitor. Intr-o dimineata de iulie, in tacerea misterioasa a Palatului Brancovenesc, m-am lasat in voia libertatii de a privi picturile lui Paul Gherasim, acest maestru unic.

Iolanda MALAMEN