Sorin ROSCA STANESCU 

Afirmatia conform careia acest ziar este pro-prezidential este la fel de falsa ca si asertiunea contrarie. Identic stau lucrurile si in ceea ce priveste persoana mea. Pur si simplu, nu ne putem permite luxul de a ne risipi credibilitatea, manifestandu-ne drept amici sau inamici declarati ai sefului statului. Si la fel stau lucrurile si invers. Un sef de stat nu-si poate permite sa aiba prieteni ori dusmani. Cu exceptia situatiilor cand unii sau altii sunt amici sau inamici ai Romaniei. Precizarile de mai sus le fac pentru a raspunde astfel unor cunoscuti - unii dintre ei neputand, sub nici o forma, fi suspectati de lipsa de inteligenta - care, in functie de articolul de fond al unei editii ori de continutul vreunui editorial, ma intreaba ba daca este adevarat ca ma aflu intr-o mare relatie de prietenie cu Basescu, ba daca nu cumva ne-am certat, motiv pentru care apar in ZIUA unele critici dure la adresa acestuia. Era important sa incerc sa clarific asemenea necunoscute, pentru a lansa acum o discutie asupra referendumului. O noua tema extrem de sensibila, ce poate deveni exploziva si care, iata, a fost pusa in forta pe tapet ieri, chiar de Tariceanu. Referendumul poate deveni, in combinatiile politice viitoare, fie complementar anticipatelor, fie o alternativa a acestora. In raport cu rezultatele alegerilor din 2004, care au polarizat in parti relativ egale electoratul, am creditat doua scenarii care puteau conduce la realizarea unei majoritati parlamentare suficient de confortabile pentru ca, pana in 2008, Romania sa fie ferita de crize politice de natura a pune in pericol procesul de reforma, ritmul de dezvoltare economica si integrarea in Uniunea Europeana. O formula a fost, pana cel tarziu in vara acestui an, initierea alegerilor anticipate. Cu avantajul ca, probabil, Alianta DA ar fi putut sa obtina o majoritate si cu dezavantajul costurilor si supunerii populatiei la o noua forma de stres. Aceasta solutie a fost ratata, initierea acum a anticipatelor fiind pe cat de tardiva, pe atat de paguboasa si pentru Alianta si pentru clasa politica, in general. De aceea, in ultimele saptamani, in toate interventiile mele am incercat sa demonstrez ca un asemenea proiect este sortit esecului. A doua solutie era, si ea mai sta inca in picioare, o mare coalitie facuta sub semnul interesului national, care sa includa in mod obligatoriu PSD, cel mai mare partid rezultat din alegeri. Cu avantajul continuitatii in actul de guvernare si in procesul de integrare si cu dezavantajul, clamat de multi, al faptului ca o asemenea asociere ar fi respinsa de electorat si, deci, poate fi taxata drept imorala. Pana in prezent, nici Alianta DA, nici vreunul dintre partidele care o alcatuiesc, chiar daca a luat in serios un asemenea scenariu, nu a actionat pentru a-l face viabil. Consecinta este ca Romania o tine tot intr-un suspans politic. Iar aderarea in 2007 la UE e compromisa. Iar acum, dupa cateva zile de criza politica, generata de anuntarea oficiala a intentiei guvernului de a demisiona si a vointei Aliantei de a declansa alegerile anticipate, sub pretextul respingerii, de catre Curtea Constitutionala, a patru articole din doua pachete de legi, iata ca, fara nici un fel de pauza, a fost lansata o noua tema incitanta. Cea a referendumului. Sunt de acord cu cei care afirma ca nu avem dreptul sa confundam legea fundamentala a tarii cu mersul trenurilor, schimband-o in functie de interesele diferitelor partide care vin la putere. Nu este mai putin adevarat ca exista in Constitutia Romaniei prevederi si ambiguitati care au alimentat, alimenteaza si vor alimenta si in viitor tensiuni ce pot degenera in crize intre institutia prezidentiala si Executiv, intre Executiv si Parlament si, asa cum s-a dovedit zilele trecute, intre Parlament plus Executiv si Curtea Constitutionala. Sunt partizanul schimbarii Constitutiei, fie in sensul unor puteri sporite - dar fara a deveni discretionare ori dictatoriale - conferite sefului statului, care ar putea astfel deveni chiar seful Executivului fie, dimpotriva, o solutie ar fi si diminuarea atributiilor acestuia. In aceasta ultima ipoteza, seful statului urmand sa fie ales de Parlament - deci sa nu mai aiba legitimitatea votului direct al cetatenilor - si sa indeplineasca mai mult un rol decorativ. Revenind la prima tema a acestui editorial, reafirm ideea ca presedintele Basescu l-a lasat in ofsaid pe Tariceanu atunci cand a realizat riscurile alegerilor anticipate. Iar Tariceanu greseste grav acum, cand continua sa o tina gaia-matu cu o demisie care nu poate duce la nimic bun. Asa ca nu mai ramane decat solutia unei aliante cu PSD, insotita - sau nu - de un referendum.