Sorin ROSCA STANESCU 

Acum, cand proiectul intrarii, in 2007, in Uniunea Europeana este practic ratat, urmand sa primim si confirmarea oficiala in acest sens, puterea incearca o ultima solutie: organizarea tardiva a anticipatelor. Intoarcerea este insa imposibila. Anticipatele probabil nu vor fi facute. Iar daca vor fi, rezultatul ar putea fi asemanator cu cel din 2004. Este momentul unei retrospective lucide a combinatiilor politice din primele sase luni ale mandatului noii puteri. Si vom constata ca, in timp ce intoarcerea la proiecte mai vechi este imposibila, nu ne mai ramane altceva decat sa alegem intre o profunda criza politica sau "imorala alianta cu PSD". Pe modelul pe care il incearca in prezent Bulgaria. Cand Traian Basescu, in decembrie 2004, a fortat, intr-o nebunie, actuala constructie a puterii, el a tinut totusi cont de cateva importante capcane politice pe care aceasta le avea puse chiar la temelie. Evitand o formula de compromis, fie prin acceptarea coalitiei PSD la guvernare, fie prin constructia unei mari majoritati cu acelasi partid, sub motiv ca aceasta ar insemna o tradare a electoratului si, prin urmare, ar fi imorala, reprezentantii actualei puteri, cu sprijinul energic dat de Basescu - si chiar la initiativa acestuia - au cazut in plasa unui alt compromis. Si anume, pentru a incropi o majoritate subtire si, cel mai adesea, inselatoare in Parlament, Alianta a fost silita sa accepte in coalitie si partidul de buzunar al domnului Dan Voiculescu. Actiune taxata constant drept imorala de catre seful statului. Rezultatul este ca, nu de putine ori, parlamentarii acestui partid se plaseaza pe pozitii opuse coalitiei, subminandu-i initiativele legislative iar in guvern fac o politica de tip "stat in stat". Basescu a recomandat in cateva randuri ca Alianta sa se lepede de partidul lui Voiculescu dar asta insemna, in ultima instanta, plecarea DA de la guvernare. O alta capcana a patrulaterului puterii a fost si ramane "efectul CDR". Harjoneala, ca sa nu zic paruiala, pe ciolanul central si local, in baza algoritmului, loviturile pe sub centura, administrate deseori si in public de catre tovarasii de coalitie, precum si aruncarea raspunderii dintr-o ograda in alta. Aceasta a condus atat la ineficienta actului de guvernare, cat si la contraperformante in procesul legislativ. O a treia capcana de la baza constructiei coalitiei este competitia interna intre PD si PNL, care creeaza nu numai tensiuni, confuzie si resentimente, ci si miscari tectonice care pot conduce si probabil vor conduce la o ruptura. Ca sa nu mai vorbim de vraistea din interiorul PNL. In fine, a patra si, poate, cea mai importanta cursa in care a cazut coalitia este ca, slaba fiind in fata PSD si PRM, ea a ajuns, mai mult decat este cazul, sa depinda de sprijinul pe care i-l poate acorda presedintele Traian Basescu. Care, in acest scop, a fost silit sa-si utilizeze nu de putine ori la maximum prerogativele conferite de Constitutie. Asadar, intuind inca din decembrie 2004 aceste pericole, arhitectul actualei coalitii, Traian Basescu, a incercat sa forteze cateva solutii. Cum ar fi o fuziune PNL-PD, un salt al noii formatiuni spre dreapta, in zona populara si organizarea de alegeri anticipate. In sondaje, sase luni Alianta DA a fost pe val. Si poate va mai fi cateva zile. Dar organizarea de anticipate presupune parcurgerea unor etape si irosirea unui timp care dureaza cateva luni. Prea mult pentru a mai putea castiga ceva. Liberalii s-au opus cu inversunare anticipatelor, pentru ca au crezut ca Guvernul poate atinge parametrii necesari aderarii in 2007 la Uniunea Europeana. Dar acest lucru nu s-a intamplat. Si, in plus, situatia Romaniei a fost agravata de conjunctura internationala: caderea Constitutiei UE si o relativa criza financiara a statelor industrializate, care impune probabil o revizuire a bugetelor comunitare. O victorie la scor a Aliantei DA, pe calea organizarii alegerilor anticipate, a fost astfel ratata, in primavara acestui an. Intre timp, opozitia si, in primul rand, PSD se vor organiza. Nu numai integrarea in UE a fost ratata ci, probabil, va fi pierduta si puterea. Populatia Romaniei nu va privi cu ochi buni circul care trebuie organizat pentru a se putea ajunge, tehnic vorbind, la alegeri anticipate. Dar nici parlamentarii nu sunt dispusi sa renunte la mandate. Succesul acestui demers este improbabil. Daca totusi vor exista anticipate, candva, in octombrie sau noiembrie, PD si PNL nu vor realiza mai mult decat in 2004. Iar daca circul nu reuseste, pentru actuala putere va fi sfarsitul. Daca PSD s-ar trezi, jocurile, as putea spune, ca sunt gata facute. Cu aceeasi siguranta cu care, in urma cu sase luni, am scris aici ca Guvernul Tariceanu va dura fix atata. Si mai exista o sansa absolut senzationala: ca insusi Tariceanu sa faca jocurile. Si sa dea peste cap planurile prezidentiale.