Sorin ROSCA STANESCU 

Intrarea in Uniunea Europeana in 2007 a fost o obligatie asumata de toate partidele in campania electorala. Si urma sa fie validata nu printr-o minune. Sau printr-o pomana. Ci ca urmare a atingerii standardelor minime necesare pentru a putea rezista pe piata. Si pentru ca Romania sa devina compatibila cu alte state. Iata ca, acum, gravelor semnale de alarma trase de oficialii UE si de unii sefi de state, li se adauga recunoasterea implicita a impasului in care ne aflam de catre seful statului si de premier. Si astfel s-a ajuns la vorba noastra. A celor care am votat. Ce am inteles noi din rezultatele electorale de la finele lui 2004 si ce au inteles ei? Este in afara oricarui dubiu ca, daca nu am reusit sa punem in miscare motoarele interne ale societatii, economiei si justitiei romanesti, la parametrii competitivi astfel incat sa ne putem integra in UE - desi actorii politici s-au angajat in acest sens - atunci cei vinovati trebuie sa plateasca pretul politic. Si acestia sunt cei de la putere. Dar putea Presedintele Traian Basescu si Alianta DA, in coalitie cu UDMR si PUR, sa ajunga la performanta pentru care s-au pus chezasi? Cu certitudine nu. Atentionarile si avertizarile in acest sens au venit pana la exasperare din partea presei si a unor centre ale societatii civile. In 2004 electoratul a fost divizat. O parte semnificativa a voturilor s-a deplasat spre PSD, partidul care, de altfel, a obtinut, de la distanta, cele mai multe voturi in alegeri. O alta parte semnificativa a sustinut Alianta DA. Rezultatul a fost atat de strans, incat diferenta a facut-o un singur mandat de parlamentar. Iar celelalte trei partide care au reusit sa se califice au fost: unul, PRM, care nu este calificat pentru guvernare, altul, UDMR, aflandu-se dimpotriva in ipostaza de a fi o constanta in Executiv si, in fine, PUR - transformat ulterior in PC - intrat pe usa din dos. PSD a fost primul partid care a format o coalitie guvernamentala, fara Alianta DA, fiindca aceasta a refuzat. Daca ar fi ajuns la putere PSD ar fi beneficiat de avantajul continuitatii in actiunea de indeplinire a angajamentelor UE, iar daca ar fi esuat ar fi fost singura forta politica responsabila de esec. Traian Basescu a fortat insa formarea unei alte coalitii, cu Alianta DA la pupitrul de comanda. PSD fiind lasat in opozitie. In acest moment - decembrie 2004 - s-au confruntat, in realitate, nu aceste doua optiuni, ci alte doua. Multi dintre analistii politici, dar si destui reprezentanti ai partidelor au sustinut teza conform careia, in perioada urmatoare, era necesar un guvern extraordinar de puternic. Dispunand de o sustinere parlamentara pe masura. Acesta nu putea fi format decat printr-o combinatie PSD-Alianta DA. Aceasta a fost o interpretare a semnificatiei votului electoral. Alta, cea care a invins, s-a dovedit pana la urma a fi pe cat de politicianista, pe atat de paguboasa. Sensul acesteia era ca electoratul a impartit clasa politica in buni si rai. In democrati si nedemocrati. In incoruptibili si corupti. Ultima categorie fiind, de fiecare data, alcatuita din reprezentantii PSD. S-a spus, astfel, ca o alianta cu acest partid ar fi imorala. Ca ar reprezenta o tradare a electoratului. Si astfel, in ciuda tuturor avertismentelor, Presedintia si cei mai multi lideri ai Aliantei DA au optat pentru excluderea PSD de la guvernare si realizarea unei constructii extrem de fragile. In care unii au venit pentru a pleca, altii, pentru a se intrema, dupa o lunga perioada de opozitie si, in fine, a treia categorie s-a prezentat cu bune intentii, dar, in parte, subminata de lipsa de profesionalism. In scurt timp, caruta cu patru roti inegale a guvernarii a inceput sa mearga in zig-zag, miscare care s-a accentuat pe masura ce seful statului si criticii din presa, ca sa nu mai vorbim de opozitie, au inceput sa lanseze critici dure la adresa Executivului. Cu o echipa varata pe gat, neomogena, animata de intentii dintre cele mai diferite, in mare parte neprofesionista si descurajata, Calin Popescu Tariceanu a fost silit sa faca fata celui mai greu examen. Constand in finalizarea unor capitole de aderare la care Romania inregistrase mari si constante deficiente. Cum ar fi Justitia sau ofensiva impotriva coruptiei si crimei organizate. Sontac-sontac, aceasta caruta nu a putut tine pasul cu trenul integrarii. Situatia s-a agravat atunci cand a cazut Constitutia europeana, situatie corect prognozata chiar in aceasta rubrica. Inainte ca partea constienta a societatii sa incerce un raspuns la intrebarea "ce este de facut in situatia in care nu intram in UE?" va trebui totusi sa ne punem de acord asupra cauzelor acestui esec. Si sa stabilim cine sunt vinovatii. Si ce au avut in cap atunci cand au luat o decizie politica gresita.