Sorin ROSCA STANESCU 

Furati de val, incepand din anul 1998 mai multi politicieni, in special din zona defunctei CDR, au declansat o ofensiva cu o finalitate declarata drept morala. Le-au tinut isonul si cativa jurnalisti. Este timpul sa spunem ca nici unii, nici altii nu au inteles definitia economiei de piata si statului democratic. Atacul, la acea vreme strict colocvial, a fost indreptat impotriva parlamentarilor care erau in acelasi timp si oameni de afaceri sau celebri avocati. Teza, sustinuta in scurt timp cu tot mai mult aplomb si de reprezentanti ai societatii civile, ca o conditie sine qua non a reabilitarii clasei politice, era ca cei aflati in legislativ sau cu functii in administratia publica ori reprezentand alte categorii de institutii, pentru a fi curati si in afara oricaror banuieli de coruptie, trebuiau sa renunte la afaceri sau, in cazul avocatilor, la asumarea unor "cazuri controversate". Acest proiect pentru "un legislativ si o administratie curate" a plutit in aer pana cand, sub guvernarea Adrian Nastase, la presiunea presedintelui de atunci, Ion Iliescu, dar si a eternilor sustinatori ai respectivei teze, s-a transformat in lege. De atunci, sunt demonizate si asa-numitele grupuri de interese. De te miri cine. Incepand chiar cu seful statului. Dupa parerea mea, suntem victimele unei grave greseli. Care, in timp, va trebui indreptata. Sustinatorii, moderati ori isterici, ai separarii dintre politica si afaceri, indiferent din ce medii au provenit au fost animati de intentii bune. Ei au incercat sa indrepte ceea ce Iliescu stricase. Trecerea de la economia centralizata, dirijata si de stat la economia de piata s-a facut, in Romania - ca de altfel si in multe alte tari est-europene - dupa o reteta nefericita. In 1990, decizia politica putea fi ca accesul la proprietatea privata sa fie permis doar strainilor, pentru ca numai acestia dispuneau de resurse financiare - romanii, in nici un caz, cu exceptia unor pungasi - sau chiar cetatenilor acestei tari, dar cu titlu gratuit, pe baza unor proiecte de management, licitate si auditate de o societate internationala de profil, agreata de statul roman. Mai exista si o varianta combinata. Daca s-ar fi intamplat asa, economia de piata s-ar fi nascut in mod natural si s-ar fi dezvoltat sanatos. Sansele cresterii si proliferarii coruptiei si a criminalitatii economico-financiare ar fi fost drastic diminuate. Dar oligarhia comunista si securista care detinea puterea in 1990 a dorit ca o parte din ea sa preia, intr-un mod rapid si salbatic, parti semnificative ale economiei nationale. Iar fruntasii politici au fost interesati sa aiba aliata respectiva oligarhie si, in acelasi timp - fiindca solutiile de preluare, practic fara bani adusi de acasa, a unor obiective economice presupuneau incalcari grave ale legii - aceiasi fruntasi, cu Iliescu la carma, au mizat pe faptul ca astfel vor detine si un puternic instrument de santaj. Pentru ca noii potentati sa nu o poata lua razna. Zis si facut. Romania a urmat mult timp modelul Federatiei Ruse. Cand oricand un Eltan si un Putin pot strange cu usa mediul de afaceri. Pana ii da sangele. Pana face sluj. Dar aceasta este o istorie de acum consumata. In Bundestag - legislativul german - doar cativa parlamentari, mi se pare patru, nu sunt si oameni de afaceri. Locomotiva economica a Europei merge bine merci, fara legile pe care le-a adoptat Romania la inceputul acestui secol. Iar marea coruptie exista dar este tinuta sub control. Exemple de acest fel sunt nenumarate. Sa ne uitam lucid la ce se intampla in Romania. Aproape toti parlamentarii si guvernantii, la data adoptarii faimoaselor legi anticoruptie aveau fie afaceri, fie cabinete de avocatura. Si nu toti erau hoti, talhari si corupti. In realitate, doar unii isi asumau ceea ce se numeste conflictul de interese. Un singur om politic si-a dat, la acea data, demisia din Parlament. Optand, in respectul legii, pentru lumea afacerilor. Ce au facut ceilalti? Si-au trecut formal managementul pe numele altor persoane si au continuat sa-si desfasoare dubla activitate, politica si economica, la fel ca si pana atunci. Unii, cinstit, altii necinstit. Cel mai elocvent si recent exemplu ca asa stau lucrurile ni-l ofera chiar Presedintele Basescu, care isi cere scuze pentru datorii, pana la urma comerciale, ale firmei fratelui si sotiei. Care, de fapt, e firma lui de inghetata. Pachetul de legi anticoruptie s-a soldat cu un fas. Si intre timp, un nou val de "moralisti" incearca sa demonizeze ceea ce ei numesc grupurile de interese. E o prostie. Acestea exista pretutindeni. In mod natural. Si legitim. Sub forma de patronate sau asociatii constituite pe domenii de afaceri. Sau chiar informal. Exact pentru a exercita presiuni, in sensul imbunatatirii mediului de afaceri, asupra mediului politic ori legislativ. Suntem pe cale de a consacra o noua eroare grava. Nu existenta grupurilor de interese ori presiunilor exercitate de acestea trebuie condamnate, ci doar practicile care incalca legea. Ca si in cazul politicenilor ori demnitarilor. Doar conflictul de interese trebuie sanctionat.