Sorin ROSCA STANESCU 

Rand pe rand, cele mai sumbre profetii se implinesc. PD, devenind partid popular si lasand astfel un larg culoar electoral stangii PSD, isi manifesta in mod clar tendinta de a deveni principalul jucator al puterii. Impingand undeva la margine PNL. Ceea ce ii determina pe liberali, pe de o parte la izolare in interiorul Coalitiei si, pe de alta parte, la o apropiere instinctiva de PSD care, prin saltul acrobatic in plan ideologic al PD, se transforma acum in principalul vecin al PNL. Se prefigureaza si o alianta impotriva naturii, "imorala", cum a denumit-o, in mod repetat, Traian Basescu, intre acelasi PD si partidul lui Dan Voiculescu, devenit si el, printr-o prestidigitatie politica, din umanist - conservator. O viitoare fuziune intre cele doua formatiuni pare a fi iminenta si, in orice caz, este solicitata insistent de Partidul Popular European. Fireste, cea mai spectaculoasa operatie estetica, dar cu bataie politica pe termen lung o face Partidul Democrat, sub bagheta vrajita - inca - a lui Traian Basescu. Vorba lui Boc: denumirea ramane, ramane si imnul, ramane si programul, ca si insemnul, adica trandafirul, dar se schimba ... afilierea. PD sare din stanga in dreapta cu nonsalanta. La fel cum un partid comunist s-ar transforma, prin votul unui congres, intr-o singura fractiune de secunda in partid republican american, pastrandu-si insa secera si ciocanul, "Internationala" si statutul de formatiune totalitara. Dar in Romania totul este posibil, atata timp cat ideologiile si convingerile politice reprezinta un simplu moft. Iar interesul de a ascede la putere oricum si, daca se poate, oricand ramane chintesenta vanzolelii politice. Numai ca intreaga constructie, conceputa de cel mai popular politician al momentului, Traian Basescu, risca sa se loveasca de stanci. Si sa se zdrobeasca la fel de spectaculos cum s-a incropit. Ar fi prima sa infrangere majora. Din nou, revine in actualitate Constitutia Romaniei. Care nu limiteaza suficient de mult atributiile sefului statului, pentru a avea un regim in care Executivul sa reprezinte o forta reala, plasata sub un control sever parlamentar, dar nici nu-i confera puteri suficient de mari pentru a juca un rol decisiv in evolutia evenimentelor. Basescu, ca si ceilalti presedinti, Iliescu 1, 2 si 3, Constantinescu si Iliescu 4, este prins intr-o zgarda prea stransa si intr-o lesa prea scurta pentru a putea controla perimetrul national, dar dispune in acelasi timp, tot prin normele constitutionale, de posibilitatea de a bloca si gripa sistemul, in conditiile in care nu i se acorda suficiente puteri. Si iata cum, conform predictiei lansate in aceasta rubrica inca din luna ianuarie, marul discordiei si, in acelasi timp, solutia unei posibile rezolvari a unei crize latente si cu o vechime de 15 ani, se localizeaza in spatiul ocupat de serviciile inteligente. Sau secrete pur si simplu, in masura in care nu si-au atins inca maturitatea, sub aspect profesional si democratic. Batalia la ordinea zilei si de al carei rezultat depinde, in viitor, puterea sau impotenta prezidentiala consta in modul in care vor fi subordonate serviciile secrete, in ideea in care statutul lor va fi schimbat prin realizarea proiectului de creare a unei comunitati a acestora. Pana in prezent, aceste institutii s-au aflat sub diverse subordonari - Parlament, in cazul SRI, Guvern, in cazul serviciilor secrete din Armata si MI, Presedintie, in cazul STS, SPP si, partial, SIE - dar, in linii mari, prin Consiliul Suprem de Aparare a Tarii condus de seful statului, ele s-au aflat sub o puternica influenta a acestuia. Dar nu si suficienta. Ca dovada - dar si ca o consecinta - de cate ori au intervenit de-a lungul celor 15 ani tensiuni intre palate, serviciile secrete au actionat ca stat in stat, incercand sa joace in interes propriu si sa obtina astfel atributii mai largi. Amestecandu-se, uneori chiar brutal, in jocul pentru putere, slujind unul din doi stapani sau lucrand chiar pervers, la doua capete, serviciile secrete nu numai ca s-au pandit, s-au supravegheat, s-au denuntat si s-au subminat reciproc, dar au facut si politie politica. Crearea unei comunitati a acestora, deci punerea lor sub comanda unica, ar putea asigura in viitor o armonizare, o mai mare coerenta a activitatii lor in plan informativ si ar pune, in mod evident, capat luptelor intestine si manevrelor cu finalitate antidemocratica. In acelasi timp, factorii de decizie ar putea beneficia, in fine, zilnic si in orice moment e necesar, de valoroase sinteze informative. Numai ca proiectul comunitatii serviciilor de informatii declanseaza un veritabil razboi politic. Intre Presedintie, Executiv si Parlament. Va pierde Basescu aceasta batalie? Sau va iesi victorios? Vom avea raspunsul in doar cateva zile. In ceea ce-l priveste pe seful statului, el joaca la risc maxim. Ca de obicei. Serviciile secrete sau nimic.