Istoriografia comandata de la Moscova sustine ca URSS a intrat in razboi abia pe 22 iunie 1941, cand a fost atacata de Germania nazista. Insa, inainte de acest conflict, Uniunea Sovietica si-a desfasurat fortele militare in mai multe tari din Europa, intrand practic de la bun inceput in cel de-al doilea razboi mondial. Data de referinta pentru inceperea acestui conflict este considerata 1 septembrie 1939, data invadarii Poloniei de catre armata germana. Insa, nu se aminteste nimic de faptul ca si Uniunea Sovietica a ocupat o parte a Poloniei la 17 septembrie 1939, concomitent cu Germania nazista. Practic Uniunea Sovietica a lui Stalin a participat alaturi de Germania lui Hitler la declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Ordinul lui Molotov catre Armata Rosie De asemenea, istoriografia comandata ideologic sustine ca Romania a intrat in razboi impotriva URSS alaturi de Germania nazista, la 22 iunie 1941. Insa invadarea Romaniei de catre trupele sovietice din 28 iunie 1940 nu este considerata a fi un act de razboi. Si nici ultimatumul din 27 iunie 1940 nu este considerat a fi o declaratie de razboi. Cu toate ca, in chiar nota ultimativa transmisa Guvernului roman de ministrul sovietic de Externe, Viaceslav Molotov, arata ca: "In termen de patru zile, cu incepere de la 28 iunie 1940, orele 12:00 teritoriul Basarabiei si al Bucovinei de Nord va fi evacuat de trupele si autoritatile romane. Pe de alta parte, in mod succesiv, acelasi teritoriu va fi luat in stapanire de catre fortele Armatei Rosii. La 28 iunie 1940, fortele Armatei Rosii vor ocupa punctele Cernauti, Chisinau si Cetatea Alba". Cu doar zece zile mai inainte, trupele sovietice invadasera statele baltice: Estonia, Lituania si Letonia. Pactul Satanei Agresiunile sovietice au fost posibile in urma incheierii Pactului de neagresiune intre Hitler si Stalin, semnat de ministrii lor de Externe, Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov. Documentul semnat la 23 august 1939, continea si un Protocol secret care a fost dezvaluit de americani abia dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Sovieticii au negat multa vreme existenta acestui protocol secret, recunoscandu-l abia in 1990, cand, spre stupefactia tuturor cercetatorilor, au afirmat ca s-a pierdut copia originala. Acest protocol secret fixa zonele de influenta astfel: "In cazul unei reamenajari teritoriale si politice in zonele care apartin statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul dintre sferele de influenta ale Germaniei si URSS. In cazul unei rearanjari teritoriale si politice a zonelor care apartin statului polonez, sferele de influenta ale Germaniei si URSS vor fi despartite aproximativ de linia raurilor Narev, Vistula si San. Cu privire la Europa de sud-est se atrage atentia de catre partea sovietica asupra interesului sau pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres politic pentru aceasta zona". Imparteala facuta de Stalin si Hitler a declansat razboiul mondial. Polonia, in caliatea sa de cel mai mare stat din zona a avut "onoarea" sa fie primul invadat, fixand astfel data izbucnirii conflagratiei mondiale. Insa din aceeasi categorie fac parte statele baltice si Romania, de state invadate de URSS. Molotov ameninta La 26 iunie, ora 22.00, V.M. Molotov a remis o nota lui Gheorghe Davidescu, seful misiunii diplomatice romanesti la Moscova. Nota cerea "inapoierea cu orice pret" a Basarabiei si cedarea catre Uniunea Sovietica a partii de nord a Bucovinei. Raspunsul de la Bucuresti era asteptat in decursul zilei urmatoare. Dar, datorita intreruperii legaturilor telefonice, textul ultimatumului nu a ajuns in Romania decat in dimineata zilei de 27 iunie. Situatia a devenit si mai grava, pentru ca Gheorghe Davidescu a refuzat sa ia harta atasata de sovietici la nota ultimativa. Harta includea Herta, in revendicarile sovietice, desi nu figura in textul notei ultimative. Fiindca Guvernul roman nu cunostea harta, amplasarea exacta a noii frontiere sovietice a ramas necunoscuta, cu consecinte dramatice pentru autoritatile romanesti si trupele din Herta. Ziua de 27 iunie 1940 a fost, pentru factorii de decizie de la Bucuresti, una extraordinar de tensionata, caci a devenit evident ca Romania era izolata militar si politic. Germania a sfatuit Romania sa accepte cererile sovietice, Italia a facut la fel, iar Guvernele de la Belgrad si Atena au insistat ca Bucurestiul sa nu deranjeze pacea regionala prin rezistenta militara. Doar Turcia - gata sa puna in aplicare Pactul Balcanic, care preconiza actiune militara contra Bulgariei in cazul unei agresiuni a Bulgariei - a promis sa sprijine Romania. Cand s-au intrunit cele doua Consilii de Coroana, la 27 iunie, optiunile valabile erau reduse: acceptarea cererilor sovietice (cedarea) sau rezistenta armata. Sperand mentinerea restului teritoriului romanesc, majoritatea membrilor consiliului au acceptat cedarea. Guvernul roman a trimis raspunsul sau oficial la Moscova la 28 iunie: "Guvernul roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor in aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic". Politicienii de la Bucuresti sperau ca evitand cuvantul "cedare" vor anula pretentiile ulterioare ale Moscovei. Ca rezultat al cedarii, Romania a pierdut 50 762 km2 (Basarabia - 44 500 km2, nordul Bucovinei - 6 262 km2) cu 4 021 086 ha teren agricol (20,5 la suta din suprafata agricola a tarii), 3 776 309 locuitori, dintre care 53,49 la suta romani, 10,34 la suta rusi, 15,30 la suta ucraineni si ruteni; 7,27 la suta evrei, 4,91 la suta bulgari; 3,31 la suta germani, 5,12 la suta altii. Umilirea Armatei Romane Nota ultimativa sovietica cerea ca trupele romane sa evacueze teritoriul Basarabiei si al nordului Bucovinei in patru zile, incepand cu data de 28 iunie. Se propunea, de asemenea, infiintarea unei comisii mixte, care sa discute problemele in legatura cu evacuarea Armatei romane si preluarea teritoriului de catre trupele sovietice.In raspunsul sau, Guvernul roman a acceptat infiintarea comisiei si a cerut prelungirea termenelor de evacuare. In aceeasi zi, generalul Florea Tenescu, seful Marelui Stat Major, l-a numit pe generalul Aurel Aldea presedinte al delegatiei guvernului roman in comisia mixta romano-sovietica. Al doilea reprezentant era colonelul magistrat in rezerva Hagi Stoica, cel care fusese pana atunci comisar al Guvernului roman pentru refugiatii polonezi. Instructiunile date generalului Aurel Aldea prevedeau, printre altele, stabilirea aliniamentelor zilnice de evacuare a trupelor romane. In noaptea de 28 iunie, delegatia romana a plecat la Odessa, locul de desfasurare a lucrarilor Comisiei. In prima sedinta, reprezentantii Romaniei au protestat fata de inaintarea rapida a trupelor sovietice si au cerut intocmirea unui plan pentru evacuarea trupelor romane si inaintarea Armatei Rosii, pentru a separa cele doua armate printr-o distanta egala cu o zi de mars. Delegatii sovietici au respins propunerea, argumentand ca delegatia romana a ajuns prea tarziu. Concomitent, ei au inmanat partii romane un proiect de conventie pentru deplasarea trupelor ambelor parti, cerand transferarea tuturor responsabilitatilor evacuarii asupra Comandamentului roman, inclusiv responsabilitatea pentru "neintelegerile ce s-ar putea naste intre unitatile Armatei Rosii si trupele romane". Totusi, inca din noaptea de 27/28 iunie 1940, fara a mai astepta raspunsul Guvernului roman, trupele sovietice au depasit frontiera in cinci puncte. In ziua de 28 iunie 1940, au fost ocupate orasele Cernauti, Hotin, Balti, Chisinau, Cetatea Alba. Comandamentele sovietice au folosit unitatile mobile (motorizate si cavalerie) si au inaintat rapid spre Prut, devansand trupele romanesti care se evacuau. Trupele sovietice au instalat puncte de control pentru a dezarma, a ameninta cu moartea si a umili militarii romani. Cand trupele sovietice au ajuns la Prut, la 30 iunie 1940, chestiunea distantei de o zi de mars dintre cele doua armate a devenit fara sens - un fapt exprimat de generalul locotenent Kozlov, reprezentantul sovietic. Acesta a fost un fapt implinit, care a facut inutile negocierile comisiei de la Odessa pentru termenul de patru zile de evacuare. Comandantilor li se cerea sa previna trupele romanesti sa nu deschida focul asupra sovieticilor, sa nu reactioneze la provocarile sovieticilor si sa nu distruga proprietatile. Comandantilor li se mai cerea sa intre in contact cu trupele sovietice si sa pregateasca unitatile pentru a se deplasa spre vest catre Prut in doua sau trei ore. Sovieticii au aplicat insa tactici neobisnuit de agresive, care au pus trupele romanesti, in special cele din Basarabia, in situatii foarte periculoase sau fatale. Alexandru Cretzianu, de la Ministerul de Externe, amintea: "primeam un val continuu de proteste din partea sefului de stat major, raportand un numar sporit de incidente, numeroase cazuri de morti si raniti". Mai mult, "cazuri de sinucideri printre ofiterii care trebuiau sa se supuna fara aparare ilegalitatilor Armatei Rosii". Deci, inaltul comandament roman "insista sa fie revocat ordinul care interzicea sa nu se traga in orice conditii si in orice imprejurari". Calvarul basarabenilor si bucovinenilor In timpul operatiilor militare ale Armatei Rosii din iunie 1940 au fost impuscati fara nici un motiv mii de adulti si copii care incercau sa se refugieze, pentru ca mai tarziu sovieticii sa execute si sa deporteze alte sute si mii de locuitori pe care ii considerau periculosi pentru procesul de instaurare a regimului comunist. Metode de deznationalizare in masa au fost aplicate si mai tarziu intre 1944-1951, cand, pe teritoriul asa-numitei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti (creatie a aparatului stalinist), au fost operate alte deportari. Atunci, fara judecata, sute si mii de moldoveni au fost dusi in Siberia, Kazahstan, pentru ca in locul lor sa fie adusi rusi si ucraineni. Politica de sovietizare incredintata N.K.V.D.-ului se facea prin aplicarea metodelor de lichidare a "elementelor dusmanoase" si a intensificarii ritmului colectivizarii gospodariilor taranesti, exilarile in masa urmareau si scopul de a-i dezradacina pe romanii basarabeni de locurile natale si de a schimba componenta etnica a Basarabiei in favoarea elementului strain. In perioada 1940-1951, in Basarabia s-au efectuat 3 deportari pe scara larga si zeci de arestari si deportari locale. In 1941 au fost deportate 3470 de familii ale elementelor anti-sovietice" - 22648 de oameni. In baza hotararii Consiliului de Ministri al U.R-S.S. nr.1290-467 "Cu privire la deportarea din R.S.M.M. a familiilor de chiaburi, a fostilor mosieri, negustori si complici ai ocupantilor" au fost deportate 11293 de familii - in jur de 40.000 de oameni. In 1951, in urma operatiei ''Nord'' au fost fortate sa plece in alte locuri 723 familii - peste 2600 de oameni. Nici bucovinenii nu au dus-o mai bine sub regimul sovietic. Innebuniti de abuzurile autoritatilor sovietice, taranii bucovineni au hotarat sa-si ia lumea in cap, sa-si paraseasca pamanturile, casele si avutul si sa se retraga in Romania. Pe 1 aprilie 1941, peste 2500 de bucovineni s-au dus la centrul raional Hliboca si au anuntat autoritatile ca vor sa plece in Romania. Sperantele lor au fost marite si de faptul ca etnicii germani din Bucovina fusesera repatriati in Germania si nu intelegeau de ce ei nu s-ar putea intoarce in Romania. In fata refuzului autoritatilor comuniste, conduse de Vasile Luca, viitorul ministru comunist de la Bucuresti, taranii bucovineni, purtand in frunte prapuri si cruci au plecat spre granita. Insa in apropierea localitatii Fantana Alba au fost intampinati cu focuri de mitraliera de granicerii sovietici care sapasera transee, ca si cum ar fi asteptat un inamic. Cifrele oficiale sovietice amintesc 25 de morti in urma acestui masacru, insa martorii oculari vorbesc de cel putin cateva sute.

George DAMIAN