Octavian HOANDRA 

Am putea, dupa modelul celebrelor si totodata imbecilelor concursuri "europene", sa incercam, ca participanti la un concurs imaginar, sa ghicim ceea ce poate insemna un pret corect al unui jurnalist. Spre deosebire de scena in care prezentatorul arata o masina de spalat, care poate avea orice pret, si de aceea greu de ghicit, in cazul pe care il propun avem un prim indiciu: Paris Match si-a informat cititorii ca jurnalista Florence Aubenas si insotitorul ei au fost eliberati contra sumei de 15 milioane de dolari. Dar numai niste teroristi pot face astfel de evaluari... Veti spune, pe buna dreptate, ca jurnalistii seamana, in fapt, cu jurnalele lor, si intr-o oarecare masura e adevarat. "E mai greu sa fii un bun cititor, decat un bun scriitor" - spunea Borges, si cred ca aceste cuvinte sunt importante in a judeca daca cititorii ziarelor noastre doresc sau nu tabloidizarea presei scrise. Eu cred ca traditia presei romanesti, atat cat este ea, impune o anumita seriozitate in abordarea si tratarea subiectelor, chiar daca umorul de buna calitate este o componenta importanta a acestei traditii. La urma urmei, umorul e apanajul inteligentei! Iar daca ar fi sa incercam o explicatie a ceea ce se intampla acum in presa scrisa de la noi vom observa, o data cu importul stilului "subtire", al marilor trusturi de presa din Vest, o schimbare radicala a mentalitatii colectivelor redactionale. Daca pana acum presa noastra era facuta in mare parte de oameni cu o cultura substantiala, si care nu de putine ori aveau talent, verificabil in carti de proza, poezie, eseu, filosofie scrise de acestia, iar comportamentul lor era adecvat statutului lor de oameni care traiesc intru cultura, o data cu tabloidizarea observam caderea fulminanta a calitatii intelectuale a "noului tip" de jurnalist. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cred ca nu ma insel cand spun ca 80% din tinerii furiosi, care vor sa desfiinteze tot ce s-a facut pana la ei (de la Clubul Roman de Presa, la directorii unor ziare), au scris, de-a lungul "carierei" lor, mult mai mult decat au citit. Recentul scandal din presa scrisa la care am fost martori a demonstrat cu cata usurinta si abjectie se poate intra in viata unui om, si cat rau poate face acest gest, cand seriozitatea este lasata la o parte. Ca sa nu mai vorbim de decizia ca un astfel de "material" sa vada lumina tiparului, sau cosul de gunoi. Cu siguranta ca scriind sau citind un tabloid esti stapanit de gandul ca morala este "o chestie" care se aplica dupa bunul plac al celui ce scrie. Iar daca ea nu exista de loc se datoreaza faptului ca fiind direct asociata cu cultura, daca lipseste una, nu poate exista, in nici un caz cealalta... Iar reactiile la scandalul care a lovit in ministrul Monica Macovei arata clar ca abordarile de tipul "tabloid-de-import" nu se afla in gratiile cititorului roman, doar daca folosim sintagma pe care o folosesc si cei care vor sa "revolutio-neze" jurnalismul, raportand scrisul lor la "romanul statistic". Numai ca romanul cititor de presa nu a fost si nu cred ca va fi vreodata cel statistic! Sigur ca libertatea nu este consecinta adevarului, ci a opiniilor celor mai contradictorii. Ea este, esentialmente exprimarea de opinii, indiferent daca sunt adevarate, decente, folositoare sau morale. Paradoxul libertatii tine deci de posibilitatea ca raul, minciuna si imoralitatea sa poata exista. Or, daca ar exista doar ce este adevarat, moral si folositor, atunci libertatea nu si-ar mai avea rostul. Dar, revenind la traditii - nu neaparat acelea ale presei romanesti, facute cu macar un dram de cultura in spate - n-ar strica sa ne amintim vorbele lui Constantin Noica despre "ceeace se cade" si ce "nu se cade" sa faci. Iar daca tinerii nostri colegi din news-room-uri se vor gandi mai mult la "ce nu se cade" sa faci-scrii, atunci, in supermodernitatea lor triumfatoare vor afla, asemeni unui carturar "recent", ca "...orice om rational din zilele noastre va privi angajamentul fata de morala sa personala cu duiosia neangajata cu care parintii privesc sperantele inocente si naive ale copiilor in ce priveste venirea lui Mos Craciun." Si, as mai completa, adaugand un lucru extrem de important, si anume asteptarile propriilor cititori... D-l Paleologu recomanda impotriva "bolii" manifeste la unii din tinerii nostri colegi, lecturi din Zarifopol, La Rochefoucauld si St. Simon, tocmai pentru ca acestia accepta prostia ca pe o realitate. Sunt sigur ca in timp multi dintre ei, privindu-se in oglinda si obisnuindu-se se imprieteneasca cu cultura se vor salva. Iar daca nu va fi asa, atunci se vor lasa judecati dupa criteriile - tot de import - la fel de "serioase" ca si propriul lor demers jurnalistic. Adica acela al concursurilor imbecile, de tipul celor precum "pretul corect"...