A surprins importanta pe care au dat-o mass-media israeliene vizitei la Ierusalim a lui Paul de Romania, nepotul Regelui Carol al II-lea. Paul, fiul lui Mircea Lambrino, nascut din casatoria in afara cadrului monarhic a Regelui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino, nu are interese dinastice, dar a adus pana in tara evreilor conflictul familiei sale cu familia regala de Hohenzollern, si in special cu Regele Mihai I. Paul isi spune print, socoate ca are drepturi, in vene ii curge sange regal. El a avut intalniri politice cu ministrul de Externe Sylvan Shalom, cu deputatul Avram Poraz, deputata Colette Avital, deputata Inbal Gabrieli, a dat interviuri. Unul din ziarele cele mai importante ale tarii, cotidianul in limba engleza "Jerusalem Post" a publicat un articol rasunator intitulat "Un print roman isi acuza unchiul de nazism", iar televiziunea israeliana a transmis la o ora de varf acuzele printului Paul impotriva Regelui Mihai I. Sefii unor organizatii ale evreilor originari din Romania au refuzat sa se intalneasca cu Printul Paul. Acesta a venit in Israel cu un pachet de documente care probeaza, dupa opinia sa, ca Regele Mihai ar fi colaborat cu regimul nazist al Germaniei lui Hitler, ca a creat statul nazist-legionar roman, si a acoperit cu autoritatea sa regala toate faradelegile comise in anii Holocaustului impotriva evreilor. Israelienii au ramas cu gura cascata Aceste incriminari socheaza, mai ales ca vin din directia unui roman care pretinde ca e de vita regala. Printul Paul s-a adresat si puternicelor organizatii evreiesti americane si franceze, le-a prezentat acte, fotografii si documente, intre care o fotografie a Regelui Mihai I salutand cu salutul hitlerist, alaturi de capetenia legionara Horia Sima si generalul Ion Antonescu, la o manifestare legionar-antonesciana la Iasi. De altfel, Paul Lambrino a adus in Israel si "Monitorul Oficial" din 6 septembrie 1940 unde Regele Mihai I semneaza alaturi de Ion Antonescu proclamarea Romaniei ca "stat national-legionar". Din septembrie 1940 si pana la 23 august 1944, evreii au avut de suportat un regim care i-a privat de drepturi, i-a deportat si i-a masacrat cu sutele de mii. Paul Lambrino vrea sa convinga acum lumea ca Regele Mihai a fost tovaras cu Ion Antonescu in organizarea prigoanei impotriva evreilor, ca trebuie judecat si aruncat in inchisoare, si nicidecum sa i se inapoieze palatele si zeci de milioane de euro asa cum intentioneaza Guvernul roman actual. Printul Paul e sustinut de cunoscutul om de actiune francez antinazist, Serge Klarsfeld, care a semnat si un protest impotriva Regelui Mihai I. Politicienii israelieni l-au ascultat pe Paul Lambrino cu gura cascata, oameni tineri, pentru ei aceste evenimente care s-au petrecut inainte de a se naste, in indepartata Romanie, erau greu de descifrat. Artileria grea a istoricilor pro-evrei Cruciada lui Paul Lambrino impotriva Regelui Mihai I acopera cateva decenii, dar abia acum s-a acutizat, prin politizarea sa extrema. Era firesc ca acuzatiile de antisemitism adresate Regelui Mihai I sa provoace un soc in lumea evreiasca, cum fireasca a fost si intrarea in arena a istoricilor evrei de origine romana. La doua zile dupa publicarea articolului "anti-Regele Mihai", ziarul "Jerusalem Post" a publicat reactia istoricilor Jean Ancel si Michail Shafir, care s-au straduit sa-i faca pe cititorii israelieni sa inteleaga ce s-a intamplat dupa alungarea Regelui Carol al II-lea de pe tronul Romaniei. Ulterior a inceput sa circule prin redactiile televiziunilor si ziarelor israeliene o scrisoare semnata de un grup de istorici importanti, din Romania si din alte colturi de lume, intre care Jean Ancel, Lya Benjamin, Magdalena Boiangiu, Maria Bucur, Adrian Cioflanca, Andrei Cornea, Jonathan Eyal, Alexandru Florian, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Robert Levy, Andrei Oisteanu, Andrei Pippidi, Andrew Popper, Doru si Maria Radosav, Liviu Rotman, Michael Shafir, Dan Shafran, Vladimir Tismaneanu, Leon Volovici s.a. Razboiul inca nu s-a incheiat Primul articol publicat de "Jerusalem Post" este plin de inexactitati, scriu acestia. Statul national-legionar n-a fost creat de Regele Mihai I, ci de generalul Ion Antonescu si de aliatii sai, Garda de Fier. Cand a fost proclamat rege, Mihai I a mostenit o situatie de care era raspunzator Carol al II-lea, care a fost fortat de Ion Antonescu sa abdice. Ca sa-si salveze tronul, Carol al II-lea l-a investit pe generalul Antonescu drept "Conducator", dar pana la urma regele a abdicat in favoarea fiului sau. Mihai I avea la acea data 19 ani. Din acel moment regele a fost doar o figura decorativa in viata romaneasca, generalul Ion Antonescu a condus de fapt tara. Este absurd sa spui ca Mihai I a profitat de persecutiile, deportarea si masacrarea evreilor sau a tiganilor. Dimpotriva, el a fost benefic influentat de mama sa, Regina Elena, a carei simpatie si acte pro-evreiesti in anii Holocaustului i-au adus recunostinta Statului Israel, (Yad Vashem), care a onorat-o cu titlul de "Drept al Popoarelor". Actul regelui Mihai I de la 23 august 1944, cand a organizat arestarea lui Ion Antonescu si a ordonat intoarcerea armelor impotriva armatelor germane, a fost un act de mare curaj. Multi evrei au ramas in viata datorita acestei schimbari istorice si lumea evreiasca nu va uita acest lucru. Intre altele, in scrisoarea amintita, se spune ca e scandaloasa acuzatia din articolul publicat de "Jerusalem Post", dupa care Regele Mihai I l-a impuscat pe maresalul Ion Antonescu in 1946. Dupa cum se stie, condamnarea maresalului Ion Antonescu nu a fost o problema exclusiv romaneasca. Din cei 24 de inculpati principali, Tribunalul Poporului a pronuntat 13 condamnari capitale. Ulterior, regele Mihai a comutat sentintele la moarte in inchisoare pe viata pentru 3 condamnati, dar a respins cererea lui Ion Antonescu. Autorii "scrisorii confidentiale" amintesc si de anumite legaturi ale Printului Paul cu "liderul anti-semit Corneliu Vadim Tudor", citand ca Paul Lambrino ar fi spus cu o ocazie "evreii astia care fac si desfac totul, pretutindeni". E evident ca acesti istorici nu agreeaza actiunea de demolare a imaginii Regelui Mihai I intreprinsa de Printul Paul. E o problema a istoriei, care trebuie discutata fara ura si fara partinire, si mai ales fara conotatii etnice. Razboiul acesta insa nu pare ca s-a incheiat. Israelul asteapta inca alte reverberatii ale scandalului.

Tesu SOLOMOVICI, Ierusalim