Responsabila afacerilor externe ale Statelor Unite, Condoleeza Rice, a venit sambata la Ierusalim dar nu a fost asteptata, sarbatoresc si oficial, nici de conducatorii israelieni si nici nu a pasit pe covorul rosu care se intinde la picioarele marilor personalitati. In primul rand pentru ca era sambata si pentru evrei ziua aceasta este sfanta. Nu se lucreaza si toate institutiile sunt inchise. Americanca nu s-a suparat pentru acest detaliu, are ea destule necazuri cu patronii politici ai zonei, palestinieni si israelieni deopotriva, ca sa se supere pentru nimicuri. Vizita fulger pe care o face in Orientul Mijlociu urmareste un singur scop: sa-i avertizeze pe presedintele palestinian Abu Mazen si pe premierul israelian Ariel Sharon ca Washingtonul s-a saturat de jocurile din culise si vrea ca retragerea din Gaza sa se realizeze la data anuntata. De altfel, Rice ii asteapta pe cei doi la o intrunire comuna care se va realizat in cursul zilei de maine. In ceea ce-l priveste pe Ariel Sharon, in pofida impotrivirilor politice interne si amenintarilor ca va fi lichidat de extremistii evrei, el e decis ca la 15 august sa inceapa evacuarea celor 8000 de colonisti evrei. E o decizie istorica, unica in istoria sionismului, ca evreii sa paraseasca, din ordinul Guvernului evreiesc, propriile lor asezari. Condoleezza a venit sa controleze personal daca intr-adevar Sharon va indeplini ce i-a promis presedintelui american George W. Bush. A mai venit ca sa netezeasca niste asperitati. Evacuarea era in pericol datorita unui neinsemnat detaliu tehnic caruia nimeni nu i-a dat importanta, dar care s-a dovedit un obstacol serios. E vorba de miile de vile si plantatii agricole ale colonistilor, ce se va intampla cu ele? Tel Avivul ar fi dorit sa le vanda palestinienilor, dar acestia nu au bani sa achizitioneze vile luxoase, si nici nu stiu ce sa faca cu ele. Gaza este un teren ingradit cu cea mai densa populatie din lume, ei trebuie sa construiasca blocuri pe inaltime, nu sa risipeasca mii de metri patrati de pamant scump pentru cateva case cu arhitectura occidentala. In plus, vilele amintesc palestinienilor de prezenta colonistilor evrei, pe scurt nu le vor chiar daca le-ar primi gratis. Tel Avivul a decis atunci sa dinamiteze si sa demoleze toate cladirile si toate vilele israeliene din Gaza, dar abia atunci s-a ivit dificultatea tehnica de care am amintit, o asemenea operatiune putea fi realizata in vreo trei-patru luni. Ceea ce ar fi intarziat enorm si periculos evacuarea. Banii rezolva intotdeauna dificultatile care se ivesc in Orientul Mijlociu, asa ca israelienii vor dinamita, iar palestinienii vor aduna molozul si fiarele vechi, totul cu bani americani si internationali. Chiar si Israelul va contribui cu cativa banuti. Dar ce se va face cu imensa cantitate de beton si fier a demolarilor? Solutia ar fi folosirea acestui moloz pretios la construirea noului port maritim al Gazei. Daca Ariel Sharon va fi de acord cu acest proiect palestinian.