Varujan VOSGANIAN 

Dupa cinci luni putem sa evaluam primele consecinte ale introducerii cotei unice de impozitare de 16%. Orice initiativa care, dincolo de domeniul specific de activitate, poarta si o dimensiune politica are beneficiarii si perdantii sai, are controversele sale. Sa incercam sa facem o scurta trecere in revista, asadar, a introducerii cotei unice de impozitare, pornind de la cele de mai sus. In primul rand ne intereseaza efectele acestei masuri asupra contribuabilului roman. Fara a socoti influentele ce decurg din celelalte modificari ale Codului fiscal si avand in vedere si alte efecte datorate cresterii economice, marirea, pe primele cinci luni ale anului, a numarului de salariati pe economie cu peste 50.000 si sporirea salariului brut pe economie cu peste 3%, contribuabilii vor castiga pe parcursul anului 2005 o suma suplimentara de peste 20 de mii de miliarde de lei. E dificil de spus cat anume din aceasta suma va reveni salariatilor si cat patronilor. Exista situatii, cum sunt cele ale salariatilor din domeniul bugetar sau din cel privat al statului, unde contractul de munca prevede nivelul salariului brut. Astfel de situatii se regasesc si in sectorul privat. In cazurile acestea, castigul datorat introducerii cotei unice revine integral salariatilor. Acolo unde negocierea a fost facuta pe salariul net sunt rare situatiile in care managerii au ridicat veniturile salariale nete, pastrand salariul brut. Cel mai adesea ei au pastrat aceleasi salarii nete, reducand corespunzator salariile brute. In astfel de cazuri castigurile din introducerea cotei unice duc la sporirea profiturilor brute ale companiilor. Iata, asadar, un plus de aproape 1% din produsul intern brut care ramane la dispozitia contribuabililor. Aceasta inseamna aproape o treime din cat se colecta din impozitul pe venit la bugetul consolidat. Introducerea cotei unice a insemnat, astfel, o reducere fiscala fara precedent din 1990 incoace si ea a fost facuta indeosebi prin avantajarea contribuabilului roman. De altfel, acest lucru se poate observa pe piata imobiliara, pe piata automobilelor, pe presiunea pe care consumul o exercita pe piata monetara si pe deficitul de cont curent care risca sa depaseasca 8% din PIB. E drept ca avantajele, in ce priveste salariatii, sunt diferentiate, cei cu salarii mari castigand, din introducerea cotei unice, mai mult decat cei cu salarii mai mici. O parte a acestor efecte a fost diminuata din eliminarea deductibilitatilor personale pentru cei cu salarii peste 30 de milioane de lei si injumatatirea acestora pentru cei cu salarii intre 20 de milioane si treizeci de milioane. Totusi, e timpul sa ne obisnuim cu faptul ca cei care muncesc mai mult depun o activitate mai calificata trebuie sa beneficieze mai mult de avantajele reducerilor fiscale. Un lucru este cert. O data cu introducerea cotei unice de 16% si reducerea la acelasi nivel a impozitului pe profit, disputa privind fiscalitatea ridicata in privinta impozitelor directe se sfarseste. Romania a ajuns chiar in situatia in care este, mai mult sau mai putin voalat, acuzata de dumping fiscal. Singurele teme importante in ce priveste despovararea fiscala raman, pe viitor, reducerea contributiilor la asigurari sociale si ameliorarea comportamentului fiscal al statului. In ce priveste exercitiul bugetar pe anul in curs, efectele introducerii cotei unice creeaza anumite dificultati pentru Guvern. Laolalta cu diminuarea veniturilor datorata cotei unice, apar o seama de alte dificultati dintre care cele mai importante se datoreaza reportarii unor cheltuieli angajate de Guvernul anterior, dar neonorate anul trecut, de circa 30.000 miliarde lei si efectele reducerii deficitului bugetar de la 1,5% din PIB, la 0,7%, ceea ce mai inseamna vreo 16 - 18.000 de miliarde de lei. Exista si o seama de factori conjuncturali, cum ar fi circa 4000 de miliarde de lei angajate de Guvern in urma calamitatilor naturale, cateva alte mii de miliarde pentru sprijinirea populatiei in urma scumpirilor ori efectele intaririi leului, care inseamna alte cateva mii de miliarde in minus pe accize. In aceste conditii, respectarea proiectiei bugetare obliga la anumite reduceri de cheltuieli, mai ales pe zona investitiilor, obliga, de asemenea, la cresterea disciplinei salariale si la imbunatatirea colectarilor.