Stirea potrivit careia Parchetul ar fi formulat un set de acuzatii la adresa lui Ion Iliescu, cade tocmai in aceste zile cand comemoram 15 ani de la lovitura pe care emanatii Revolutiei o puneau in aplicare impotriva fragilei societati civile romanesti. Pagubele umane si materiale produse in acele zile au fost considerabile. Demolarea solidaritatii nationale amana proiectul comun de iesire din marasmul dictaturii comuniste, producand o fractura grava. Imaginea Romaniei in ochii Occidentului a avut intr-atat de suferit, incat pana si inventarea recenta de catre UE a clauzei de amanare a aderarii Romaniei la 1 ianuarie 2007 poate fi socotita consecinta acelor zile. O delegatie oficiala se afla la Bucuresti. Occidentul se pregatea sa ofere Romaniei, pentru sacrificiul tinerilor in decembrie 1989, un paspartu de aderare la familia tarilor bogate! Sansa a fost ratata! Piata Universitatii a fost o forma originala de manifestare a societatii civile in curs de coagulare. Ea avea sa dureze 52 de zile. Descurajata de votul masiv al unui electorat buimacit de manipularea grosolana la care se dedase FSN prin Radioteleviziunea aservita direct lui Ion Iliescu, dar si prin cea mai mare parte a fostelor ziare de partid, care se pusesera imediat la dispozitia noii puteri (va amintiti de halimaua cu Scanteia Poporului?) mitingul maraton din Piata Universitatii era in stare de evanescenta; doar grevistii foamei, al caror numar ajunsese la un moment dat la aproape 60, mai sperau ca Iliescu va accepta ca televiziunea sa, fesenizata, sa fie concurata de o mini-televiziune independenta. In iunie, aceasta forma neobisnuita de contestare a criptocomunismului, dublata mai apoi de protestul la adresa unei profetii jignitoare facute de un guru al emanatilor Revolutiei la adresa natiunii romane, incepea sa devina istorie. Intr-un interviu acordat la Paris lui Ioan Grosan, Eugen Ionescu, cel care, in spirit de solidaritate cu manifestantii din Piata, etichetati batjocoritor de presedintele Iliescu, se declarase academician golan, afirma: "... am fost si aproape si departe de evenimente. Ma gandesc la ce s-a intamplat in Piata Universitatii si am impresia ca Romania acum s-a desteptat. Desteapta-te Romane este un cantec vechi, insa adevarata desteptare s-a produs acum. Cred ca tinerii din Piata Universitatii, cu Marian Munteanu in frunte, sunt adevaratii eroi. Au vrut libertate si o vor inca, au vrut sinceritate. N-au spus decat adevarul. Ei sunt, cum zice francezul, "en quete de la liberte", in cautarea libertatii si au s-o gaseasca. Eu sunt alaturi de ei. Am spus de multe ori ca uitasem de Romania de-atata vreme de cand sunt aici; acum insa mi-am castigat o inima de roman." O cercetare sociologica asupra fenomenului ar evidentia diversitatea socio-profesionala a participantilor, ca si convergenta generatiilor la o forma complexa de protest in care au abundat discursurile, mesajele din tara si din strainatate, cantece special compuse pentru acest eveniment, bannere si logo-uri contestatare in care se regaseau umorul inteligent si vehementa care fac diferenta generatiei tinere. Cei care au frecventat Golania, isi amintesc de participarea lor ca de un act de lepadare colectiva de rapanul comunist in care convietuisera atata amar de vreme. Cronica zecilor de zile de proteste vehemente ar depune marturie despre un exercitiu de exorcizare colectiva. Forma sa de manifestare, repetata peste ani in foste tari comuniste, a capatat o incarcatura politica virulenta. Revoltele pasnice de la Belgrad, Tbilisi, Chisinau, Kiev au facut sa renasca spiritul Pietii Universitatii dar schimbarea politica, in multe cazuri, a fost imediata! Criptocomunistii joaca alba-neagra Desi instalata la putere printr-un vot masiv al unui electorat bombardat mediatic, comandoul special constituit in acest scop a pus la cale spulberarea ultimelor forme de contestatie din Piata Universitatii. Situatia de aici, avea sa declare generalul Mihai Chitac, ministrul de interne, Comisiei Parlamentare de anchetare a evenimentelor din 13-15 iunie "a fost tolerata multa vreme pana in ziua de 11 iunie cand toata conducerea Ministerului de Interne a fost convocata la palatul din Piata Victoriei unde presedintele ales si primul ministru au ordonat ca impreuna cu Ministerul Sanatatii, Serviciul Roman de Informatii, Procuratura Generala, armata, cu participarea a 4000-5000 de cetateni(!) pe care trebuia sa-i aduca domnul N. S. Dumitru sa puna ordine in Piata Universitatii. "La aceasta intalnire s-a tainuit asupra masurilor practice de a transforma degajarea spatiului adiacent partii carosabile a Pietii intr-o lovitura data tuturor formelor de opozitie politica. N-a lipsit din planul de masuri nici presedintele Radioteleviziunii Razvan Theodorescu. Cat de parsiv era acest miting al conspiratorilor ne arata faptul ca in aceeasi zi aveau loc, in sfarsit, conciliabule dintre autoritati si reprezentantii ultimelor organizatii ale protestatarilor ramasi inca in Piata! Scutierii Guvernului vs. grevistii foamei Raportul pe care-l vom folosi apartine doctorului Dragos Nicolescu. Conducea Sindicatul independent al medicilor din Romania. In fata refuzului autoritatilor sanitare, ca si al Crucii Rosii, de a asigura protectia necesara unei astfel de manifestari, luase in grija sa asistarea medicala a grevistilor foamei. Greva a durat 43 de zile. Corturile erau amplasate pe esplanada din fata Teatrului National. Doi medici, sprijiniti doar de sectia de chirurgie a Spitalului Coltea al carei sef era dr. Nae Constantinescu, s-au straduit si au reusit sa evite ca riscurile infometarii indelungate sa aiba consecinte tragice. Raportul publicat de dr. Nicolescu are doua aspecte, de observare medicala si comportamentala a protestatarilor. Primeaza interpretarile medicale, nu cele politice. Asa cum sade bine unui medic aflat intr-o zona critica. Cu atat mai acuzatoare sunt insa relatarile sale cu cat observatia e in stare pura, rezumata doar la fapte. Impotriva celor care-i sfidau, primejduindu-si bunul cel mai de pret, viata, fostii militeni, deveniti peste noapte scutierii noului regim, si-au revarsat furia. 13 iunie- ora 4 si 30. In corturi ramasesera doar grevistii greu transportabili sau care n-aveau unde sa se refugieze. Comunicatul din ajun al Procuraturii ii alertasera pe cei doi medici. De aceea o parte dintre grevisti, aflati inca intr-o stare de sanatate convenabila, s-au refugiat la prieteni sau cunoscuti. Ceilalti insa. Lectia moscovita in actiune Atacul s-a produs impotriva unui obiectiv pe care chiar si regulile razboiului il protejeaza, "un perimetru sanitar declarat, marcat si cunoscut distinct". Iata cum a fost inabusita cu batele aceasta forma de negatie, "cea mai pasiva forma de protest": "Grevistii din corturi au incercat sa fuga, au fost urmariti, prinsi, batuti si fortati sa intre in dubele politiei". Unii aveau sa fie dusi la politie, altii la Magurele. Spre seara au fost eliberati. Doctorul Dragos Nicolescu avea sa-i examineze sumar, in graba, mai mult in intuneric. Remarca la toti "leziuni usoare pana la medii, constand in plagi, hematoame, rupturi sangvine si echimoze". In zilele urmatoare postul de Radio a transmis doua buletine medicale fictive asupra starii de sanatate. Erau atribuite doctorului grevistilor. Fictiune era si stirea despre internarea in spitale a victimelor; "in zilele de 14-17 am stat ascunsi si eu si ei, nerealizand decat cu greu legaturi telefonice. Am aflat astfel ca in ziua de 14 iunie, doi dintre ei au fost recunoscuti si batuti de mineri. Am vazut suplimentul de leziuni al celor doi, cand am reexaminat inca 8 grevisti. Nici unul n-a fost internat in spital". Ciomagirea unor oameni nevinovati, cu potentele vitale reduse de indelungata inanitie, se asorta cu minciuna care trebuia sa intretina "grija pentru om, cel mai de seama capital". Era o lectie invatata in tineretea moscovita a noului lider roman! Obsesia loviturii de stat si "misiunile secrete" La putina vreme dupa inabusirea in sange a zonei eliberate de comunism, Grupul pentru Dialog Social si Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania-Comitetul Helsinki au dat la iveala un Raport asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990, Bucuresti. La alcatuirea acestui complex dosar a trudit, in special, un tanar fizician, Victor Barsan. Avea sa fie mai tarziu, sub administratia Constantinescu, ambasadorul nostru la Chisinau, rechemat apoi din misiune la revenirea lui Iliescu la Cotroceni. De ceva vreme s-a reintors la profesia sa dintai, cea de cercetator la Institutul de Fizica. In "Anexele" raportului se afla transcris faimosul dialog dintre sefii Ministerului de Interne aflati sub codurile de "52" si "53". E cheia cu care "o anumita parte a presei", cea asupra careia avea sa se reverse ura de clasa a aparatorilor democratiei originale, a patruns in sanctuarul puterii. Devoalarea scenariului si a scenaristilor e o truda de 15 ani a procurorilor militari! Nu stim daca transcrierea acestei benzi pe care, dupa stiinta noastra, nimeni n-a contestat-o, e piesa in dosarul Parchetului militar. Referirea la fostul presedintele ales al Romaniei si la primul sau ministru e punctuala: primul avea cunostinta despre operatiunea... politieneasca de incendiere a autobuzelor cu care venisera pacificatorii, celalalt a mentionat cum ca "ordinul primului ministru este sa stapanim exteriorul pana cand vin muncitorii". Sindicatele de la "23 august", spre cinstea lor, refuzasera sa fie manipulate, cele de la IMGB insa... Din raportul asupra evenimentelor retinem doar "misiunea secreta a grupului de la IMGB: "Una dintre cele mai fierbinti (zone) este cea situata la Biserica Enei (biserica demolata de Ceausescu-v.a. ), unde tensiunea este adusa la cote inalte prin prezenta unui grup de la IMGB, printre care a fost identificat un avocat. Acest grup se identifica in timp, componentii sai infiltrandu-se printre manifestanti." Marsul cimitirelor verzi spre Piata Victoriei "Intreaga evolutie a evenimentelor din ziua de 13 iunie", afirma Raportul, "si-a avut radacinile in indignarea pe care atrocitatile comise in zori de politisti a produs-o printre bucuresteni (...) starea de spirit exploziva a oamenilor a fost permanent alimentata de actiunile violente ale fortelor de ordine si de activitatea unui numar mic de manifestanti foarte agresivi, pe care multi martori oculari i-au considerat a fi infiltrati in multime cu scopul expres de a o agresiviza". Pentru a crea o stare defetista, acolo unde nu exista, autoritatile au mobilizat un numar impresionant de mijloace. Piata aproape pustie, cum devenise ea dupa haituirea grevistilor, a fost inconjurata de camioane, autobuze si diferite masini ale Politiei. Vestea despre ocuparea cu mana militara a "Kilometrului Zero al libertatii noastre" a alertat intreg Bucurestiul. Provocarea dadea roade. Balconul, celebrul balcon, a fost redeschis. Autorii provocarii au mizat pe indignarea multimii. Fusesera desemnate Ministerul de Interne, Politia Capitalei si Televiziunea, reduta propagandistica a puterii, ca tinte ale defularii. Probabil ca filmele politice de gen, cu scenarii puse la cale de servicii secrete, au inspirat autoritatile bastinase abia iesite din exercitiul care-i adusese la putere. De data aceasta rolul teroristilor din decembrie urma sa fie incredintat minerilor;ei trebuia sa invadeze Bucurestiul aratand cine sunt alesii majoritatii natiunii; cine a pierdut trebuie sa se supuna; daca nu de voie buna, atunci de frica batelor! Probabilitatea unui scenariu e dovedita si de nenumaratele exemple de infiltrari, de stangacii si de neconcordante in aplicarea proiectului. Exasperarea revoltatilor din cauza metodelor violente aplicate din senin au fost filmate selectiv si oferite milioanelor de telespectatori la o ora de maxima audienta. In plus, transmisia in direct a unui meci important de la campionatul mondial a fost oprita brusc, producand un urias sentiment de frustrare. Fandaxia nationala era gata! Romania era in pragul rebeliunii legionare. Ion Iliescu chiar avea sa imagineze si un steag verde cu care legiunile iesisera din morminte pentru a prelua puterea. Apoi incepe celebra haiture dintre manifestanti si Politia Militara, cu... tur-retur, transmisa in direct, de pe stradela din fata Institutului de Arhitectura. Ea are cateva reprize mai mult sau mai putin spectaculoase care se termina cu batai si arestari. Asa incepe vandalizarea masinilor despre care relateaza si Raportul amintit: "in acest moment, ca si in toate momentele similare care vor urma, pozitiile manifestantilor sunt foarte diferite: cativa-foarte putini la numar-sunt pentru incendiere, distrugere, violenta, in timp ce marea majoritate a oamenilor e pasiva sau nonviolenta". Raul dorit de incendiatori fusese facut, avalansa "rebeliunii legionare" fusese dezlantuita! "Iliescu nu uita/tara e de partea ta!" Pe 13 iunie la ora 14 si 30 la "Actualitati" se citeste un comunicat prin care Presedintia face exercitii de clarviziune: grupuri organizate sunt pe cale de a veni la anumite obiective de stat, printre care, probabil, Televiziunea, drept care roaga fortele fidele democratiei sa le apere. Apelul nu mai era al lui Teodor Brates, ci al unui imitator anonim de la Palatul Victoria. Trucurile Revolutiei de la Televiziune au fost reciclate; nimic nu se pierde, totul se transforma! Dupa imprejurari, dupa necesitati. Nu se intampla insa nimic amenintator la Televiziune. E randul guvernului sa traga sirena lui Roaita. Semnalul e asemanator. In sfarsit, dupa atatea invitatii, pe la 7 seara apar diferite persoane curioase. Inca nimic. Obosita din plecare se lungeste la drum o coloana formata in Piata Universitatii. Este filmata copios. Din toate pozitiile. Multimea se revarsa pasnica, nestingherita de armata, in curtea Televiziunii. Daca ar fi fost vorba de "tentativa de lovitura de stat", spune un martor "intrarea in posesia masinilor de lupta, nepazite si cu armament la bord, ar fi constituit un obiectiv major pentru demonstranti". Soldatii nu se sinchisesc sa le pazeasca, "teroristii" sunt veseli, striga lozinci, se distreaza ca la bairam. Nimeni nu le spusese ca li se rezervasera roluri de legionari, un remake al rebeliunii din ianuarie 1941. Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu vor sa discute cu o delegatie a manifestantilor. Atunci incepe busculada: "Cand delegatia (10 persoane) se pregatea sa intre in cladire, din multime se desprinde un grup care forteaza intrarea (sparge un geam, intra in cladire, deschide usa de acces dinlauntru)si cere celorlalti sa-l urmeze. Situatia s-a inrautatit brusc". Haidamacii cu bate Redactorul sef al emisiunilor in limba maghiara a avut inspiratia sa filmeze un grup de haidamaci inarmati cu bate care au intrat organizat in curtea Televiziunii sa apere cuceririle revolutionare. Sa apere si sa scandeze: "Iliescu nu uita/ tara e de partea ta! Iata declaratia presedintelui Radioteleviziunii, Razvan Theodorescu, data in fata Comisiei parlamentare de ancheta: "Noutatea a fost cand pe la 7 (seara) si lucrul acesta l-ati vazut in filmul realizat de colegii de la emisiunea maghiara, de pe Pangratti, din fata atelierelor, cotind spre dreapta spre poarta din Dorobanti, am vazut, s-a intamplat sa fiu la fereastra la ora aceea, un grup bine constituit, care n-avea nimic de-a face cu manifestantii, nici de-o parte, nici de cealalta, cu diverse instrumente in mana, intr-o coloana, a patruns peste poarta, spre stupoarea mea am vazut ca politistii se dau deoparte... "Ciomageala da loc la scene de cosmar. Ele vor fi filmate si, mai tarziu, impotriva oricaror reguli deontologice, imaginile prelucrate stilistic, cu transfocari si prim-planuri, dublate de comentarii care fac apel la identificarea si denuntarea lor la politie, vor fi reluate in cateva randuri declansand astfel vanatoarea de vrajitoare! De buna seama ca redactorii de la "Actualitati" pusesera in practica indicatiile venite de la etajul de comanda al institutiei, din moment ce in celebra scena a redeschiderii programului tv Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu, dupa ce vor povesti un film horror a caror victime fusesera, vor asmuti natiunea impotriva intelectualilor si a romilor... De-acum invazia minerilor in Capitala era ratiune de stat! "Iliescu pentru noi/ Este Ceausescu doi!" Marturiile celor din preajma lui Iliescu ne fac sa intelegem ca acesta, nici macar dupa formidabilul scor cu care castigase alegerile din Duminica Orbului, nu se vindecase de spaima ca ar putea sa dea socoteala atat pentru cele peste o mie de suflete sacrificate pentru ca el, impreuna cu tovarasii lui, sa confiste puterea, dar si pentru vinovatia de a fi ordonat executia sotilor Ceausescu in sfanta zi a Craciunului. Exista o judecata imanenta. Fara exceptii, am putea spune cercetand istoriile potentatilor politici care au avut mainile inrosite de sange nevinovat. Vestea ca, iata, dupa 15 ani, Ion Iliescu ar putea fi adus in Justitie e un alt caz care se alatura acestui epilog. Cata energie a consumat fostul presedinte pentru a se pune la adapost! In cei 11 ani din cei 15, cat a condus Romania, a lucrat de zor la mistificarea urmelor implicarii sale in evenimentele tragice. A scris carti peste carti, prin care a incercat sa innoade mintile cititorilor, a inventat dusmani, a descurajat tentativele Justitiei de a se apropia de cercetarea misterelor Revolutiei. N-a obosit tinandu-i in demnitati pe cei care puteau dovedi implicari vinovate. A devenit principalul responsabil, dintre toti factorii politici, pentru indelunga adastare a tarii in marasmul unei tranzitii ghidate labirintic. La sfarsitul celui de-al treilea mandat l-a gratiat pe Miron Cozma pentru a-i cistiga bunavointa ulterioara retragerii sale din avanscena puterii. A doua zi, asaltat de mareea protestelor, a revocat actul de marinimie, adaugand la Dosarul mineriadei din iunie 1990 un foarte pretios martor al acuzarii! Dupa 15 ani de la plangerile formulate de nenumarate institutii si persoane care au fost victimele pacificarii, ale democratiei originale si la 7 ani de la initierea strangerii de dovezi ne apropiem de deznodamant: chemarea in Justitie a celor vinovati in mineriada din 13-15 iunie 1990. Discursul de multumire pe care l-a tinut l-a despartirea de mineri nu e doar o proba in Justitie, ci si o mostra de gandire politica morbida: "Aici (in Piata Universitatii), nu este vorba numai de forte din interior, care nu se impaca cu gandul ca au pierdut partida, este un scenariu mai larg, pe plan european, a existat o actiune conjugata a fortelor de dreapta care au mers pe ideea ca in toate tarile din Europa de Est trebuie sa vina la putere fortele de dreapta. (...) Asa incat trebuie sa ramanem cu vigilenta treaza si sa fim pregatiti pentru orice alte incercari de escaladare, de destabilizare a situatiei din tara si peste tot sa intretinem un spirit de mobilizare si de lupta a tuturor celor hotarati sa apere democratia romana, democratie pusa in slujba poporului, nu democratie care sa slujeasca celor inavutiti sau celor care vor sa se inavuteasca pe spinarea poporului". Ca mai toti tovarasii din acest dosar s-au imbogatit "pe spinarea poporului" e o evidenta. Dar si refrenul pe care-l scanda , seara de seara, multimea reunita in mitingul maraton din Piata Universitatii "Iliescu pentru noi/ Este Ceausescu doi!"- era indreptatit! Cel putin in mineriada pe care o comemoram astazi!

Vartan ARACHELIAN