Afirmatia ca dezintegrarea URSS a constituit cea mai grandioasa catastrofa geopolitica a secolului XX a genereat reactii diferite in lume, iar in Occident una negativa, mai ales la Washington. De ce? Destramarea URSS a fost, cu adevarat, o catastrofa, care inca mai continua si nu se stie care vor fi consecintele ei finale. In urma dezmembrarii URSS, popoarele unui stat candva unic au suferit, in plan social si economic, pierderi mult mai mari decat dupa cel de-al doilea razboi mondial. In mod colosal s-a schimbat echilibrul de forte in lume. Statele Unite au devenit singura superputere globala. Omenirea a ajuns unipolara. Dar starea asta nu mai poate dura mult timp. Imediat dupa disparitia URSS, a inceput lupta pentru mostenirea sovietica. Suntem martori cum Europa de Est a fost, practic, in totalitate absorbita de UE. Astazi, lupta se duce deja pe teritoriul fostei URSS. Si daca SUA percep China si fundamentalismul islamic drept principalele doua amenintari la adresa dominarii lor in lume, nu e greu de imaginat ce se va intampla cu SUA daca imensul teritoriu post-sovietic cu resursele lui inepuizabile va nimeri sub controlul uneia sau alteia dintre parti. Distrugerea echilibrului global de forte deschide o serie de posibilati atat pentru dezvoltarea Rusiei, cat si a spatiului ex-sovietic. De regula, aici Rusia se confrunta cu o pozitie destul de inflexibila a Occidentului, care nu s-a hotarat inca definitiv ce face cu Rusia. Sunt trei intrebari la care trebuie gasit raspuns. Prima - o Rusie puternica este in interesul Occidentului sau exclusiv in interesul Rusiei? A doua - rolul Rusiei si al tarilor occidentale in spatiul fostei URSS. Trei - cat de serios este interesul statelor occidentale in democratizarea interna a Rusiei sau acest factor este folosit ca pretext pentru amestec in treburile ei interne? Mi se pare ca, in pofida tuturor asigurarilor privind necesitatea unei Rusii puternice - aliata pentru SUA, continua tentativele de slabire a ei. In orice caz, nu exista semnale semnificative pe directia consolidarii Rusiei, atragerii ei in structuri internationale, financiare, economice si politice. Dimpotriva chiar, pe masura intaririi statului rus si slabirii depedentei ei externe (financiare, politice si economice), opinia publica mondiala si cercurile politice ale Occidentului adopta tot mai evidente pozitii anti-rusesti. Este gresita ideea ca Rusia, oricum, nu are alternativa la a fi partenerul mai mic al Washingtonului si Bruxellesului. Dupa parere mea, situatia creata ii permite Rusiei, pe de o parte, sa incerce sa prinda puteri, consolidandu-si propria putere si propriile-i resurse, sa rezolve problemele interne politice si economice, sa-si cimenteze relatiile cu statele vecine, in primul rand cu India, China, cu tarile arabe, ceea ce, in principiu, va permite Rusiei sa aiba un mai mare spatiu de manevra. Accentuarea presiunii asupra Rusiei ar putea-o deterima mai degraba sa de indeparteze de Occident, decat sa se integreze cu el. Comentariu de Andranik Migranian, publicat in Tribuna Copyright Rusia la zi