Gabriel ANDREESCU 

O imagine cu adevarat semnificativa asupra a ceea ce s-a intamplat sambata, 28 mai, la GayFest, se putea obtine numai daca circulai inauntrul si in afara marsaluitorilor. O prima observatie: un numar considerabil dintre purtatorii colantului GayFest2005 nu erau homosexuali. Ci simpatizanti ai acestui efort de emancipare colectiva. Extrem de interesante controversele intre persoanele care mergeau in sir pe margine, aproape dubland marsul, si politisti. "Nu aveti voie sa strigati!" spunea omul legii cu voce tare, la care venea replica: "Ei de ce au voie sa strige, iar noi nu?". "Pentru asta trebuie sa cereti voie de la Primarie", raspundea politistul cu o teribila inocenta. Evident, politistul confunda cerintele unei intruniri publice si libertatea opiniei pe care un strigat, chiar o injuratura, o sintetizeaza. "Si ei au voie sa demonstreze", lua apararea homosexualilor, cu un glas sincer, un alt responsabil cu ordinea. Insa, dincolo de astfel de momente, politistii erau nervosi si, dupa opinia mea, excesivi. Liderul Noii Drepte a fost amendat cu 30 de milioane de lei pentru tinerea unui miting neautorizat. Nu este totusi clar ca ar fi fost pregatit un miting. Poate era o manifestatie spontana, care se bucura la randul ei de libertatea de exprimare. Parada homosexualilor de sambata a fost un mesaj ca traim intr-o democratie a tuturor. Dar ea trebuie sa fie cu adevarat a tuturor, inclusiv a conservatorilor. Presa a pus pe umerii Noii Drepte toate manifestarile violente. Cred ca ne aflam in fata unei simplificari comode. Multi protestanti erau neinregimentati. M-am apropiat de un grup care ridicase doua icoane si care striga ceva despre trairea in pacat. "Militantii" nu semanau deloc cu membrii militarosi si cinici ai Noii Drepte. Aveau barba, port traditional. Erau evident tulburati, ochii le straluceau, chiar pareau ca vad Apocalispa invocata prin gura lor. Imi aduceau aminte mai curand de exaltatii Asociatiei studentilor crestin-ortodocsi din Romania (ASCOR). Daca demonstratiile tip Noua Dreapta si, probabil, ASCOR intra intr-un fel de logica a distinctiilor, in schimb marsul Partidului Conservator (PCR) al lui Dan Voiculescu deschide un subiect de meditatie. PCR a fost singurul partid care a manifestat impotriva paradei. Prin noua lui iesire la rampa, PCR atinge noi culmi de fariseism. Dupa ce si-a schimbat culorile ideologice in atatea feluri, iata-l pe omul cheie al afacerilor Securitatii militand pentru valorile conservatoare: pentru familie, pentru Romania valorilor crestine. Ce poate fi mai semnificativ decat faptul ca "valorile ... moralitatii traditionale, ale firescului" erau clamate la Dealul Mitropoliei tocmai de catre Sergiu Andon, autorul abjectului articol din 1991 intitulat "Fire-ai al naibii, maiestate!"? Oare simbolurile monarhiei nu sunt, in Romania, o expresie a traditiei si a firescului? Ce legatura are Sergiu Andon cu valorile conservatoare? Ce este optiune crestina in afacerile pe care le-a facut Voiculescu cu firmele aparute la comanda lui Nicolae Ceausescu? Unde este miligramul de smerenie, de compasiune din loteria lor economica si politica? Cazul Voiculescu arata si cat de adanca, si cat de usoara este parazitarea valorilor in Romania postdecembrista. Demonstreaza in aceeasi masura nevoia imperioasa a unei legitimitati simbolice pentru actuala elita economico-politica, dupa ce ancora sloganurilor comuniste a disparut. Daca trecutul este compromis, daca prezentul arata departe de a fi pilda, ce altceva ramane decat clamarea unor etichete colective? La inceputul anilor '90, fosta nomenclatura si fosta Securitate invocau grija pentru valorile nationale. Abnegatia urii lor fata de maghiari, americani ori evrei era menita sa acopere afacerile derulate in umbra. Astazi, discursul nationalist a devenit mai greu de utilizat in competitia politica. Criza este perfect descrisa de soarta PUNR, care a disparut din constiinta publica dupa anul 2000. Jucaria descoperita astazi de marii afaceristi ai politicii este ortodoxismul. Interesant sa inventariezi astazi oamenii politici care se inconjoara cu cruci, icoane si declamatii crestine. Una din figurile-stema este, desigur, Gigi Becali. Liderul Partidului Noua Generatie declara despre partidul sau: "Doctrina sa este una crestina, iar cand spui crestin spui toate lucrurile bune". In campania electorala, Becali a folosit ca stindard vechiul slogan legionar "Jur in fata lui Dumnezeu ca vom face o Romanie ca soarele sfant de pe cer". Exhibitionismul lui care transforma tema spiritualitatii intr-un noroi kitsch este sustinut pe fata de BOR. Gigi Becali a primit la inceputul anului 2004, din mana arhiepiscopului Andreicut, Crucea Arhiepiscopala, cea mai inalta distinctie acordata laicilor, pentru sprijinul financiar adus bisericii. Un alt politician militant crestin este chiar Corneliu Vadim Tudor. "Crestinismul" afisat de "tribun" are o identitate cumva mai vaga, in legatura cu propria afiliere confesionala. Desi baptist, relatia lui Vadim Tudor cu Patriarhia este una speciala. A ramas pentru istorie pagina publicata de Patriarhul Teoctist cu ani in urma in revista Romania Mare, sub genericul "Biserica strabuna ne cere ajutorul. Patriarhul ii scrie Senatorului". Textul era adresat explicit "Domniei Sale, Domnului Corneliu Vadim Tudor". Recent, ziarul partidului, Tricolorul, autoidentificat "crestin si european", a publicat, pe prima pagina un protest fata de GayFest. Iata deci cine se manifesta ca stegari ai crucii in lumea politica romaneasca: Gigi Becali, Dan Voiculescu, Vadim Tudor. Nu sunt, evident, singurii. Speranta de a face din ortodoxism colacul de salvare a bantuit si alte partide mici, disperate de a atinge pragul de 5%. La alegerile locale, PNtCD-ul lui Victor Ciorbea promisese ridicarea de biserici la fiecare cvartal. Anuntul electoral nu l-a ajutat cu nimic. Cum nu va ajuta opozitia vocala la GayFest pe oamenii politici care s-au pretat la astfel de gesticulatii compromitatoare.