Ioan GROSAN 

Teribila imagine: intreg staff-ul lui Le Pen sarind in picioare si izbucnind in urale la afisarea primelor estimari ale votului francez in privinta Constitutiei Europene: 45% - Da, 55%(!) - Nu. Dar nu poti sa pui aceasta respingere numai pe seama partizanilor lepenisti si in carca partidelor de stanga, ai caror membri n-au avut o optiune unitara. Si chiar daca imaginile de ieri noapte din Piata Bastiliei ne aratau ca bucuria refuzului era impartasita mai ales de tineri, eu unul totusi cred ca grosul votarii negative vine mai ales din ceea ce se numeste "la France profonde". Acea Franta unde micul fermier (cerealist, viticultor, producator de produse lactate s.a.m.d.) si-a convertit nu de ieri, de azi, bunul simt intr-un profund scepticism fata de Autoritate si fata de ceea ce el considera a fi utopiile acestei Autoritati. Spre deo-sebire, de pilda, de taranul nostru, cel francez stie exact ce-l poate astepta in perspec-tiva deplinei integrari europene, cunoaste pretul sacrificiilor comunitare. Mi-am dat seama de asta cu catava vreme in urma, cand am stat o perioada bunicica in Norman-dia, tocmai in familia unui asemenea fermier. Nu era mai putin "european" decat mine; nu se temea ca polo-nezii, bulgarii, romanii vor invada Vestul si-i vor lasa pe francezi someri; se temea ca excelenta sa branza de capra ("chevreuse", daca-mi aduc bine aminte) la a carei calitate lucrase familia lui de trei generatii, nu ii va mai aduce, in conditiile unei anumite concurente de piata si nivelari de preturi, bene-ficiile de care se bucura cu modestie. La asta se adauga mandria tacuta, dar evidenta, de a fi francez, de a avea "specificul" lui, chiar daca era unul usor conservator. (Si) din acesti oameni s-au recrutat, cred eu, cei care au spus "nu". Si nu m-as mira ca exemplul lui sa fie, pentru multi alti occiden-tali care inca nu s-au pronun-tat, de-a dreptul contagios.